ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA
Ţi-a zâmbit aseară luna
Printre culmi înstejărite.
Şi-ai vrut s-o cuprinzi cu mâna
Să strângi stele risipite.
Ea s-a dat de după culme,
S-a prelins, molcom, pe râu;
Prin albie s-a scurs în lume,
Iar ochii-ţi tremurau pârâu.
Rouă, rouă îţi era chipul
Şi tot galeşă privirea.
Luna îşi urma periplul
Şi prin tine, strălucirea.
Boarea-ţi dansa lent prin plete,
Susurând cântări frunzite.
Tu, cu gânduri neşoptite,
Ostoiai dureri doinite.
Zgribuliţi venit-au zorii...
Tu, zâmbind cu ochi de rouă,
Te-ai pierdut în visul nopţii,
Radiind ca luna nouă.
Ioan-Adrian TRIFAN
