Apreciez frumusețea ta interioară, ca pe o comoară,
Ce dăinuie în interiorul sufletului tău, la inimioară,
Și nu te-ai hazardat să-mi relatezi despre a ta iubire,
Pe care ai ținut-o ascunsă și-ai transformat-o în fericire.
Ne-am cunoscut din întâmplare, într-o zi în amiaza mare,
Și cu drag ți-am oferit din frumoasa mea grădină, o floare,
Îmi aduc aminte și acum ce bucurie pe chipul tău frumos,
Când am venit la tine, te-am îmbrățișat și sărutat duios.
Radiai de fericire, erai în al nouălea cer de atâta bucurie,
În frumusețea ta interioară am văzut atâta armonie,
Încât mi-a tresărit inima, luând-o la galop spre tine,
Deși, și atunci te aflai lipită cu toată ființa ta de mine.
Acum, pentru că ne-am regăsit dorințele comune,
Vei înțelege cât de mult însemni tu pentru mine!
Te iubesc!
