CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  




Autor: Ilie Fîrtat         Ediţia nr. 3341 din 23 februarie 2020        Toate Articolele Autorului

Dodin
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dodin 
  
Era înainte de Crǎciun. Nu ştiu de ce, dar iarna din anul ǎla se cam nimerise fǎrǎ zǎpadǎ. Totuşi în ziua aia , soarele nu se arǎtase deloc. Ba parcǎ încercase sǎ fulguiascǎ un pic mai de dimineaţǎ, dar pânǎ la urmǎ, spre searǎ, se lǎsase un frig uscat. Dodin tocmai adusese un car de lemne, mai mult creci . Le tocase cu barda şi le stivuise sub o şirǎ de paie sǎ le aibǎ nevastǎ-sa pentru încǎlzitul apei când o sǎ taie purcelul de Crǎciun. Anul ǎsta, de se duse, fu cam sǎrac pentru Dodin. Aşa cǎ şi porcul de Crǎciun se transformase într-un amǎrât de purcel. Era mulţumit ca i l-a dat Dumnezeu şi p-ǎsta. De, e pǎcat de Dumnezeu sǎ te treacǎ Crǎciunul şi sǎ nu tai şi tu un purcel, cât ai fi de amǎrât! 
  
Obosit, ca tot omul după o zi de muncǎ, după ce mâncǎ ce-i puse nevastǎ-sa pe masǎ, mâncare de post cǎ era în postul Crǎciunului, Dodin se dete în pat, la ogeac, sǎ se odihneascǎ un pic. Aşa fǎcea el întotdeauna când venea obosit de la muncǎ, se da în patul de la ogeac sǎ se odihneascǎ câteva ceasuri. Iarna, când se rǎcorea la ogeac şi frigul începea sǎ se facǎ simţit, se muta în casǎ. Nevastǎ-sa, învǎţatǎ cu tabieturile lui, îşi cǎuta de lucru mai mult prin casǎ , ocolind ogeacul, ca sǎ-l lase sǎ doarmǎ, fǎrǎ sǎ-l deranjeze. Acum, pe timp de iarnǎ, la ogeac se rǎcea repede. 
  
Aşa, cam pe la miezul nopţii, din somn, lui Dodin i se pǎru cǎ aude un cârâit de gǎinǎ şi un zgomot la coteţul ce-l fǎcuse dupǎ ce se întorsese dupǎ front, în fundul curţii. Nevastǎ-sa îl şi certase cǎ l-a pus aşa deprte de casǎ. 
  
- Bǎ, omule, ne ia ǎştia şi coteţul nu numai gǎinile! Crezi cǎ auzim noi, din casǎ, când vin hoţii? 
  
Cum avea un somn foarte uşor, de, un beteşug rǎmas de pe urma rǎzboiului din care se întorsese de curând, simţea, vorba nevesti-si şi vântul, dar ditamai cârâitul unei gǎini. Aşa cǎ foarte atent, uşor, se duse în camera, unde nevastǎ-sa dormea fǎrǎ nicio grijǎ. 
  
- Fǎ, ia scoal! Tu nu auzişi nimic? 
  
- Ce, Doamne apǎrǎ-mǎ, sǎ aud? Io dorm, nu stau ca tine sǎ ascult câinii noaptea lǎtrând. 
  
- Proastǎ eşti, fǎ, pǎi e cineva la coteţ. Auzii io, pe mine nu mǎ înşealǎ auzul. Auzii o gǎinǎ cârâind şi un zgomot suspect. Tu închiseşi gǎinile asearǎ? 
  
- Cum, Doamne apǎrǎ-mǎ, sǎ nu le închid! Le-nchisǎi. 
  
- Aprinde, fǎ, lǎmpuşul cǎ eu mǎ duc la coteţ. 
  
- Eşti nebun, dacǎ-ţi dau ǎştia în cap? 
  
- Proastǎ eşti fǎ, scǎpai eu de glonţ şi crezi cǎ mor acum la coteţ, la mine în curte? 
  
Şi, fǎrǎ sǎ mai asculte vǎicǎrelile nevesti-si, Dodin, om dintr-o bucatǎ , aprinse lampa şi hotǎrât ieşi din casǎ. Cu paşi grǎbiţi, se îndreptǎ spre coteţul din fundul curţii. 
  
Dar ca un fǎcut al sorţii, focul ce se auzi în noapte, în curtea lui Dodin, nu-l mai ocoli, din contrǎ îi fǎcu capul zob. Primi glontele în frunte. Dar nu de la un duşman, pe front, aşa cum s-ar fi aşteptat, ci de la un hoţ de coteţ. Aşa muri Dodin, sǎracul! Biata nevastǎ-sa a ţipat şi a strigat ajutor pânǎ când a leşinat. Ei stǎteau cu casa undeva mai la margine de sat. Când au venit primii ţǎrani în ajutor, au gǎsit pe Dodin într-o baltǎ de sânge în faţa coteţului, iar pe nevastǎ-sa, leşinatǎ, în faţa casei. Lămpușul se stinsese şi el, culmea, fǎrǎ sǎ se fi spart sticla şi fǎrǎ sǎ se fi vǎrsat gazul din el. 
  
Jandarmii au umplut curtea lui Dodin a doua zi, Au fǎcut cercetǎri, au cǎutat urme, au întrebat vecinii, paznicii de noapte dacǎ au auzit ceva , dacă au vǎzut ceva suspect, dar nimeni nu ştia si nu auzise altceva decât strigǎtul, disperat în noapte, al nevestei lui Dodin. Cine l-a împuşcat pe Dodin înaintea Crǎciunului, nu a fost aflat, oficial, niciodatǎ. Totuşi, peste câteva zeci de ani... 
  
  
- Mamǎ, tu ai ceva pe suflet de nu te iartǎ Dumnezeu! Vǎd cǎ te chinui. Ai ceva sǎ spui şi nu poţi. Sǎ fi chemat un popǎ sǎ te spovedeşti? 
  
- Da, adă-mi un popǎ, dar mai repede că mă sting! 
  
Au fost cuvintele abia şoptite pe patul de moarte, pe care Aurel, fiul cel mic al Catarinei lui Mitru lui Şchiopu le putu înţelege de la mama sa, Catarina, o femeie aprigă, rǎmasǎ vǎduvǎ de rǎzboi şi care-i crescuse, cum dǎduse Dumnezeu pe el şi pe frate-sǎu, Colae, acum om cu carte şi stabilit prin Bucureşti, departe de mama lui. Aurel, rǎmas acasǎ, trebuia sǎ ducǎ tot greul ce presupunea îngrijirea unei mame bǎtrâne și bolnave . 
  
Bietul Aurel, s-a dus la popa, dar ca un fǎcut acesta era plecat de acasǎ undeva la nişte rude în altǎ comunǎ. Aşa cǎ necǎjit cǎ nu poate sǎ împlineascǎ ultima dorinţǎ a mamei sale, s-a întors cât a put de repede acasǎ. A gǎsit-o pe aceasta într-o stare mult mai gravǎ decât o lǎsase. 
  
- Mamǎ, dacǎ te uşureazǎ cu ceva taina din sufletul tǎu şi nu vrei s-o iei cu tine, spune-mi-o mie! Oricât ar fi de gravǎ! Pe popa nu am de unde sǎ-l iau; e plecat, aşa cǎ, dacǎ ai ceva de spus, spune-mi mie ! 
  
- Dǎ-te mai aproape! 
  
Zice ea, mai mult în şoaptǎ. 
  
- Erai copil, dar cred cǎ-ţi mai aminteşti de Dodin, de moartea lui; ei bine, eu ştiu cine l-a omorât! 
  
- Cine mamǎ, tu? 
  
- Nu io, dar ştiu cine. L-a împuşcat Rambela. 
  
- Rambela? nu a putut Aurel sǎ-şi înfrângǎ uimirea. 
  
- Da, mumǎ, Rambela! S-a dus sǎ-i fure gǎinile. Ǎsta l-a auzit noaptea şi s-a dus la coteţ sǎ vadǎ ce este. Rambela era în coteţ. Din coteţ, pe o gaurǎ, l-a împuşcat drept în frunte pe bietul om. Gǎinile alea au fost tǎiate şi mâncate la noi în casǎ. Sǎ ştii cǎ multe din tâlhǎriile lui Rambela au fost ascunse de mine.Mi-a fost greu sǎ vǎ cresc singurǎ. Aşa cǎ am fost de acord sǎ fiu tǎinuitoare de hoţi. Nu mi-a fost uşor deloc. Dumnezeu mǎ va judeca dupa faptele mele şi mǎ va pedepsi pe mǎsura lor. Tu... 
  
Ce a mai vrut sǎ-i mai spunǎ lui Aurel nu a mai apucat,pentru cǎ Cel de Sus nu i-a mai dat timpul necesar sǎ o facǎ. Dar dupǎ moartea Catarinei lui Şchiopu, țăranii pe la munca câmpului au început să vorbească despre ucigașul lui Dodin. Rambela a plecat și el la judecata de apoi de mai mult timp. Probabil că Aurel n-a putut să păstreze secretul lui maică-sa și a mai povestit la unul, la altul cine l-a împuşcat la coteţ pe Dodin. 
  
Referinţă Bibliografică:
Dodin / Ilie Fîrtat : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3341, Anul X, 23 februarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Ilie Fîrtat : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ilie Fîrtat
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!