CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  




Autor: Ilie Fîrtat         Ediţia nr. 3190 din 25 septembrie 2019        Toate Articolele Autorului

Fierăreasa
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fierăreasa 
  
Fiind flăcău, uneori se întâmpla să mă mai prindă noapea în sat, uitat pe la porţile vreunei fete. Dacă aveam norocul ca respectiva să aibă casa la dracu-n praznic, ajungeam acasă cam după primul, de multe ori, după al doilea cântat al cocoşului. 
  
Noapte asta era de vis. Pe cerul curat, stele lucitoare pâlpâiau într-un dans fantastic, după o muzică plină de vrajă, pe care doar ele o puteau percepe. Lumina lor, venind de departe, mă fascina ca luminile unui policandru. Luna mare cât roata carului, sta atârnată de boltă, încremenită ca într-o pictură modernă. Privighetorile, foarte active seara, se culcaseră şi ele de mult. Doar undeva, într-un copac, un ciuhurez se încăpăţâna să-şi trimită hu-hu-urile departe, peste crestele pădurii, ca un solitar al nopţii. 
  
Poteca ce mă ducea acasă cam un kilometru trecea prin pădure. O cunoşteam ca pe propriul buzunar. Îi cunoşteam toate meandrele. Nu de puţine ori, poteca mea se intersecta cu potecile neştiute ale căprioarelor. Zgomotul făcut de salturile lor grăbite sau de ţipătul răguşit al căpriorilor era ceva obişnuit. Undeva, aproape la marginea pădurii, cineva tăiase un copac bătrân, şi din cioata rămasă modelase un scaun cu spătar foarte comod. De fiecare dată, câteva minute odihneam în acel fotoliu, încercând să desluşesc tainele pădurii. 
  
În al doilea război mondial, satul fusese ţinta unui atac al aviaţiei americane. Însă ori aviatorii respectivi au ratat intenţionat, ori a fost o greşeală. Au bombardat pădurea în locul satului, desenând un șirag de gropi, paralel cu satul. Acum, pline de apă. Raiul broaştelor. De fiecare dată, când trec pe lângă o astfel de groapă, mă petrece un cor asurzitor. 
  
Mergând liniştit, cu gândul aiurea, fredonând în surdină o melodie ritmată, învăţată în armată, pe care-mi purtam paşii, mă apropiam de o astfel de baltă. Era imediat după un mal. Dar, concentrat, probabil, mai mult pe ce cântam, nu am auzit vocile ce veneau din faţă. Când le-am auzit, ajunsesem aproape de baltă. Am înlemnit. Simţeam un fior rece pe şirul spinării. Cred ca şi părul pe cap se făcuse măciucă. Nu ştiu să mai fi trecut vreodată prin aşa spaimă. Norocul că nu a durat mult această stare. Doar câteva secunde. Pentru că, în lumina puternică a lunii, am recunoscut imediat pe cei care-mi creaseră acea stare de groază. M-am oprit şi m-am pitit în spatele unui stejar bătrân. 
  
Fără să vreau, eram martor la un ritual vrăjitoresc. Sincer, nu credeam în eficienţa unor astfel de practici. Aşa că, după ce-mi revenisem din spaimă, ce vedeam mă amuza şi-mi stârnea şi curiozitatea în acelaşi timp. Erau două persoane acolo. Fierăreasa, recunoscută ca specialistă în descântece, legări şi dezlegări de cununii, dat în bobi, în cărţi, citit în cărbunii din vatră etc., şi Veta Stanei, trecută bine de prima tinereţe, ce încerca să-şi găsească jumătatea şi prin puterea vrăjilor. Se săturase, săraca, de încercările mai ortodoxe de până acum. Toţi cu care încercase o dezamăgiseră. 
  
Dar cred că venisem cam la finalul ritualului. În bolboroselile fără noimă ale Fierăresei, Veta arunca în apă o păpuşă căreia-i dăduse foc mai înainte. Probabil cel pe care pusese ochii Veta era căsătorit sau avea pe cineva şi, în felul acesta, încerca să scape de rivală. La concluzia asta am ajuns mult mai târziu, peste ani. Apoi se lasă în genunchi în faţa vrăjitoarei care-i pune pe cap o coroniţă din flori. Mai încolo, pe o trupină, hainele Vetei. Uitasem să vă spun că Veta participa la acest ritual goală. Pentru o clipă, îmi trecuse prin minte o prostie. Dacă hainele erau pe partea dinspre mine, sigur aş fi dus prostia până la cap. Dar, spre norocul ei, erau în partea cealaltă a bălţii. După asta, Veta se îmbracă, fără să-şi dea jos coroniţa şi, împreună cu Fierăreasa, o ia pe o altă potecă lăturalnică spre sat. 
  
Timpul a trecut. Acum, când scriu aceste rânduri, nu mai este printre noi nici Fierăreasa, nici Veta. Dar ceva s-a întâmplat. Ori eu am fost cauza care a făcut ca vraja să nu aibă efect sau puterile Fierăresei erau limitate. Oricum, săraca Veta, nu şi-a găsit perechea pe lumea asta. 
  
Referinţă Bibliografică:
Fierăreasa / Ilie Fîrtat : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3190, Anul IX, 25 septembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Ilie Fîrtat : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ilie Fîrtat
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!