Stări lăuntrice
Fratelui Iacob
Părinte ,de-aş privi-n lăuntrul meu,
nu aş descoperi decât tăceri,
ce mi-au răsărit în dimineţi,
când omul meu duhovnicesc,trăia doar din tristeţi.
Părinte ,de îmi dai un gând ,
prin care să trăiesc oricând,
ţi-aş da tot cântul meu arzând,
prin care mă trezesc mereu plângând.
Şi ţi-aş tot spune,ce ştiu eu,
şi te-aş ruga mereu,mereu...
să mă trezeşti din gândul meu,
să aşezi în mine gândul Tău!
Ajută-mă , să mă trezesc
din starea-n care mă găsesc!
Şi dă-mi din visele cereşti,
sclipiri,puteri Dumnezeieşti!
Îţi dau puterea mea,de om plăpând,
îţi dau gândirea mea să o asculţi!
Să faci din mine Omul Tău,
iar glasul meu,să fie glasul Tău!
Părinte,privi-n lăuntrul meu,
nu aş descoperi decât tăceri,
şi mi-ar fi teamă să mă uit,
la adânca rană ce-ai făcut!
Nu vreau decât,să-mi regăsesc,
O,D-zeul meu,ce te iubesc,
pe omul meu duhovnicesc!
În Tine Doamne,aş vrea să m-odihnesc!
Ileana Vicic Stanca
ileana.stanca@gmail.com
