CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Și a fost sărbătoare
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sâmbătă, 8 iulie 2017.  
 
O zi călduroasă de iulie, care ar fi putut însemna, așa ca și oricare alta, doar o zi din calendar ce se adună la cele trăite, dar pe care nu ți-o mai poți aminti. Doar că... Cu ceva timp înainte, pe Facebook mi-a atras atenția un anunț. Undeva, într-o localitate germană, de care încă nu auzisem, urma să aibă loc sărbătoarea iei românești și să concerteze doi folkiști români, Vali Moldovan și Vasile Mardare, susținuți îndeaproape de poetul Anderi Maftei și... mi s-a făcut așa un dor.  
 
În dimineața cu pricina, mi-am îmbrăcat ia românească. În fața oglinzii m-am trezit întrebându-mă, dacă nu cumva, inventând o sărbătoare pentru ia românească, nu am transformat-o în ceva pur comercial, sfâșiindu-i sacralitatea. Mi-am alungat gândul în speranța că întâlnirea la care voi participa va avea cu adevărat iz de sărbătoare.  
 
Am pornit la drum - avem de străbătut peste 150 Km – cu destul de multă emoție, mai întâi pentru că îmi erau evocate vremurile în care eram nelipsită de la concertele de muzică folk și îmi doream, ca cel spre care mă îndreptam să îmi producă aceeași stare, dar și pentru că, în sfârșit urma să o strâng în brațe cu adevărat pe Felicia Feldiorean, o poetă descoperită de mine cu foarte mulți ani în urmă, a cărei poezie îmi unge sufletul, dar pe care, deși de o vreme nu ne despart prea mulți kilometrii, nu avusesem prilejul să o întâlnesc. În drum mi-am amintit că este ziua ei de naștere, așa că am oprit la o florărie. Vânzătoarea mi-a ieșit în întâmpinare și am simțit-o examinându-mă din cap până în picioare, ca și cum pentru asta intrasem în florăria ei. „E sărbătoare azi”, o aud zicându-mi și îi văd un zâmbet de admirație. Îi răspund la rândul meu printr-unul mândru, ia mea își făcuse cu prisosință datoria, și-a întins vraja chiar și peste o florăreasă germană.  
 
Prüm, un orășel de la poalele crestei Schneifel, între Ardeni și Eifel, străbătut de râul al cărui nume îl poartă, ne-a primit la rândul lui gătat de sărbătoare. Asta pentru că, de la sfârșitul lunii iunie și până la cel a lui august, aici se sărbătorește în fiecare an, vara. Sărbătoarea în sine începe, în ultima duminică din iunie în fața primăriei, cu o piață și muzicanți stradali între care are loc o competiție și se continuă în celelalte săptămâni, cu tot felul de spectacole muzicale, de dans, de modă și concursuri, nelipsit cel de muls, sau ridicarea halbelor de bere. Fost reședință de județ, astăzi, centru administrativ al municipiului Bitburg-Prüm, orașul este o stațiune de sănătate recunoscută la nivel național și dă numele celor mai mari jgheaburi de calc din Eifel.  
 
M-am strâns în brațe cu poeta Felicia Feldiorean în fața hotelului unde rezervasem camere, am făcut cunoștință cu minunatul ei soț și fermecătoarea Ana, fiica, și ne-am pornim spre punctul de întâlnire cu ceilalți participanți la eveniment, atribuindu-i soțului meu rolul de șofer și ghid. Era doar la el acasă, putea găsi cu ușurință locația. Și sigur nu i-ar fi fost greu dacă ar fi știut unde să ne ducă. Însoțea însă două românce, una cu capul în al nouălea cer, că doar de-aia scrie proză și alta, în cel de-al șaptelea, că, de, face poezii. Cum să își noteze ele, dacă nu sunt în stare să memoreze, o adresă exactă? Așa că, ne-am învârtit de două ori pe lângă Kurpark fără să vedem parcarea, iar când în sfârșit am dat de ea, acolo ne aștepta doar o mașină veche cu număr de Ungaria și alte încă două ce nu le-am putut atribui celor cu care doream să ne întâlnim. Eram însă plini de voie bună și am pășit pe aleea parcului încrezători, că undeva vom da și de ai noștri. Până urma să se întâmple asta, ne-am lăsat privirile să se bucure de rațele și lebedele negre de pe lac.  
 
Cu inimile puțin strânse, căci doar două ii străluceau în razele de soare ce pătrundeau prin desișul frunzelor, ne-am reîntors în parcare. Și... dintr-o dată, cerul a devenit mai albastru, soarele a început să danseze, iar asfaltul s-a transformat miraculos sub ochii noștri într-un câmp cu sânziene, din mijlocul căruia nu putea să lipsească zeița Santa Diana și flăcăul ales să o însoțească. Bine-nțeles că nu am crezut-o când ni s-a prezentat ca fiind o pământeancă obișnuită, româncă ca și noi, venită pe acele meleaguri tocmai de la Alma, din județul Sibiu și că flăcăul de lângă ea nu este altcineva decât soțul, găsit cu mulți ani în urmă pe meleaguri brașovene, mai ales, că, deși în plină zi, cerul s-a deschis și au apărut într-o clipită alte Sânziene și flăcăi. Un tricolor roșu, galben și albastru s-a ivit de nicăieri și în jurul lui s-a pornit horă, iar în ea s-a prins, în ciuda inscripțiilor - Germania, Belgia, Olanda sau Luxemburg - de pe mașinile ce aduseseră acolo toată acea suflare înveşmântată în ie românească, Moldova și Ardealul și Țara Românească.  
 
După câteva ore în care s-a dansat și cântat, ne-am cunoscut și am schimbat informații despre viețile trăite în țările de unde veneam, ne-am îndreptat spre un mic local „Bei Maria”, adică „La Maria”, patronat de o româncă de pe meleaguri sibiene. Acolo ne așteptau alți români și cei trei Crai de la Răsărit, Vali Moldovan, Vasile Mardare și Andrei Maftei, care în final, așa ca în poveste, s-au adeverit a fi patru, pentru că li s-a alăturat un mai tânăr folkist, ce își trăiește acum viața pe meleaguri germane, Cristian Brinca. Și voia bună pornită încă de acolo, din parcarea parcului s-a continuat sub acorduri de chitară, alimentată din plin de pâine, slănină și brânză adusă de Acasă, din Alma și dăruite, așa cum face tot românul când cineva îi calcă bătătura, de organizatorii acestui eveniment deosebit, Violeta și Sorin Ciobanu. Celor patru voci de la microfon, ce mi-au trezit amintiri din tinerețe, li s-a alăturat și cea a Violetei Ciobanu, care s-a dovedit nu doar o zână printre Sânziene, nu doar un bun organizator și o excepțională bucătăreasă, că doar tot ea a preparat și sarmalele ce ne-au întărit gustul de Acasă, ci și o cântăreață ce poate să trezească emoții. Felicia Feldiorean căruia i-am cântat cu sinceritate „La mulți ani!” ne-a răsplătit, făcând să ne tresară sufletele, cu recitarea unor poezii din cărțile ei.  
 
Și s-a mâncat și s-a băut și s-a cântat până la mijirea zorilor, căci cei care ne-au ademenit într-acolo cu numele lor pe un afiș, ne-au înțeles și simțit dorul, nu s-au mărginit să își facă strict datoria de artiști într-un concert, ci ne-au stat alături, de fapt au fost suflul neobosit al sărbătoarei, pentru că, într-adevăr acea zi și noapte a fost o sărbătoare, nu neapărat a iei românești, ci a sufletelor unor români, rătăcitoare pe meleaguri, care chiar dacă le-au devenit casă bună, nu le-a dezrădăcinat de pământul unde s-au născut.  
 
M-am îndreptat la mijitul zilei spre hotel încărcată de energie pozitivă și de mândrie, că ia mea românească ce o îmbrăcasem dimineața, deja o amintire, nu își pierduse din putere, făcuse vrăji și o izvodise, dar și pentru că, întrebându- mi soțul despre ce a înțeles din cele întâmplate acolo, mi-a răspuns în românește, „Trăiască România!” Îmi mărturisea așa admirația pentru patriotismul ce l-a citit în noi.  
 
Și totuși, nu am putut să mă mint și să mă fac că, în adâncul sufletului meu, nu simțeam o anumită amărăciune. Nu pentru că trăim atâți de mulți români pe meleaguri străine, nu mă număr printre cei care afirmă că suntem nevoiți să trăim pe aici, ci din contră, spun că fiecare dintre noi ne-am ales conștienți soarta din motive care, oricât am vrea să le punem în cârca altora, sunt și vor rămânea pur personale, ci pentru că, intrând în această horă mondială în care economicul primează, uităm de copii din preajma noastră, uităm că nevoile lor nu sunt doar materiale. Deși bucuroasă de tot ce s-a petrecut în jurul meu, mi-a tresărit sufletul la destăinuirea Anei, că nu se descurcă prea bine la cititul și scrisul în limba română, am putut să-mi rețin cu greu lacrima din colțul ochiului, când Freda mi-a mărturisit că nu înțelege bine românește și mă ruga să-i vorbesc în această limbă, pentru că are dorința să o învețe, nu am putut să nu mă gândesc la cum își va crește copii, departe de țara în care el însuși s-a născut, tânărul Mihai, ce m-a impresionat plăcut cu gândirea lui, cum nu am putut să nu simt spaima de neadaptare a unei tinere stabilită abia de câteva luni în Germania.  
 
Acum când scriu aceste rânduri și gândindu-mă la acea zi de 8 iulie, când m-am îndreptat cu oarecare suspiciune spre acel mic orășel nemțesc, la o aruncătură de băț de Belgia, Olanda și Luxemburg, sper ca amărăciunea mea să fie nefondată. Sper ca oameni simpli, muncitori și cu rădăcinile bine înfipte în pământul din care s-au plămădit, așa cum sunt Violeta și Sorin Ciobanu să ne adune în jurul unor trubaduri autentici, să facă din aceste întâlniri sărbătoare și așa să se transmită celor tineri tradițiile, obiceiurile și simţămintele, dar în special limba românească în toată frumusețea și farmecul ei.  
 
Sâmbătă, 8 iulie.  
 
O zi călduroasă de iulie de care îmi voi aminti cu plăcere mult timp, iar vinovați pentru toate cele întâmplate sunt niște români pe cât de simpli, pe atât de frumoși, care merită să le repet încă o dată numele: Violeta și Sorin Ciobanu, folkiști Vali Moldovan, Vasile Mardare și Cristian Brinca, poeții Andrei Maftei și Felicia Feldiorean, Maria Vlad de la „Bei Maria”, Ana, Freda și Mihai, dar și toți cei mulți, alături de care mi-am alăturat vocea și simțirea și am cântat „Trăiască România!”  
 
Helene Pflitsch  
 
Wiehl, Germania  
 
Referinţă Bibliografică:
Și a fost sărbătoare / Helene Pflitsch : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2426, Anul VII, 22 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Helene Pflitsch
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!