Și cine dragostea să mai împartă
Când suntem călători pe-o liră spartă?
...............
Ne-am cocoțat pe stâncile cu soț
Și-am strâns în inimi florile-de-colț,
(Un zvon ca un ecou de curcubeu
Care cernea din dorul meu ateu).
Tu mă țineai de mână ca și cum
Îmi dăruiseși primul rol de scrum
Și te temeai să nu încerc să-l joc
În luminișuri fără de noroc.
Un cer sălbatic îmblânzea decorul,
(De parcă se pornise dirijorul
Să stingă tot ce întâlnea în cale).
Noi alergam cu ploile la vale!
...............
Dar ce folos când singuri vom plăti,
Cu lira-ntreagă, dragostea de-o zi?
(din volumul Lacrima cu multe c(k)arate)
