CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Impact > Istorie >  





Evoluția Crimeei, a peninsulei care separă Marea Neagră de Marea de Azov s-a aflat sub auspiciile unei predestinare geografice.
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Conectată cu lumea dinamică a Greciei, cu statele elenistice și ulterior cu Orbis Romanus, cu libertate și schimb de bunuri și idei, iar proximitatea stepelor nord-pontice, placa turnantă a migrațiilor antice și medievale. 
  
“Cercetările arheologice atestă locuirea regiunii încă din perioada așa-numitului Om de Neanderthal, iar succesiunea migrațiilor care au condus la popularea Europei își are corespondența într-o serie de așezări stabile cu caracteristici care au definit o serie de culturi ale Neoliticului. Aceleași cercetări coroborate cu notațiile primilor călători greci au propus o dublă aparteneFnță a locuitorilor, Taurii descendenți ai cimerienilor în zona litorală și sciții în regiunile montane din nordul peninsulei.” 
  
Înainte ca istoria scrisă să consemneze primele informații în legătură cu structurile politice întemeiate de aceștia, Crimeea sau Taurida a intrat în conștiința culturală a lumii clasice prin intermediul dramaturgiei grecești odată cu „Iphigenia în Tauris” expresie a predilecției cetățenilor polisurilor grecești de a-și gestiona dilemele etice precum relația om-divinitate-destin, simțul datoriei sau afecțiunea fraternă în spații plasate la limitele lumii cunoscute. 
  
Herodot preciza etica geților și vitejia tracilor. 
  
În legătură cu întemeietorul dinastiei care a fondat acest ultim supraviețuitor al statelor elenistice în Asia Mică, Plutarch a lăsat o interesantă mărturie despre valoarea prieteniei într-o lume în care conspirația și uzurpările deveniseră garanția succesului în lupta pentru putere. Cel de-al șaselea dintre succesorii săi eponimi s-a dovedit însă mai puțin înclinat spre introspecții etice atunci când, utilizând bazele teritorială pe care și le consolidase în nordul Mării Negre și Caucaz, alianțele cu monarhii Armeniei și cu facțiuni ale cetățenilor greci, a organizat ultima tentativă de înlăturare a stăpânirii romane din Mediterana Răsăriteană. 
  
Autorii romani nu i-au creat o imagine favorabilă celui care a prilejuit masacrarea a 20.000 de cetățeni romani și italici aflați în orașele Greciei centrale, dar caracterul elaborat al acțiunilor regelui pontic care, pentru a supraviețui eventualelor tentative de asasinat devenise imun la toate otrăvurile cunoscute dovedește o remarcabilă cunoaștere a slăbiciunilor politice și etice care afectau Roma în ultimele decenii ale istoriei sale republicane. 
  
Victoria legiunilor romane asupra forțelor greco-iraniene înglobând probabil și locuitori ai Crimeiei a presupus reconstrucția politică a Orientului elenistic, sub auspiciile unei atitudini moderate care a transformat dinaștii și comunitățile citadine în clienți ai lui Gnaeius Pompeius Magnus, fapt materializat la nivel identitar prin etnonimul Romayoi prin care locuitorii Greciei și Asiei Mici se vor defini până în primele decenii ale secolului al XIII-lea. Autoritatea Romei a presupus patronajul asupra porturilor din zona litorală a Crimeii, dar hinterlandul nordic a continuat să fie guvernat de dinaști locali, cu o autoritate pusă în cauză de începutul marilor migrații de la finele antichității. 
  
Marile transferuri de populație dinspre est spre vest sub efectul cărora Imperiul lui Caesar și Constantin cel Mare se va destructura în regiunile apusene, supraviețuind în forma intermediată de succesiunea Noii Rome edificate pe ruinele fostei colonii grecești de la Byzantion au afectat și destinul peninsulei nord-pontice, al cărei litoral continua să se afle sub autoritatea nemijlocită a Imperiului Roman de Răsărit, în condițiile în care zona septentrională cunoștea succesiunea stăpânirilor barbare. Autoritatea ostrogoților, ramura estică a goților scandinavi, este succedată de aceea a hunilor, al căror transfer în Câmpia Panonică lăsa Nordul Mării Negre în stăpânirea avarilor, aceștia din urmă înlocuiți la rândul lor de triburile turcice. 
  
Uneia din aceste din urmă seminții, reunite în așa-numitul chaganat chazar, i se datorează una din cele mai interesante și mai puțin cunoscute epoci a istoriei regiunii. Desprinși din marea uniune a triburilor vest-turcice, chazarii vor edifica la începutul secolului al VII-lea o structură politică remarcabilă prin echilibrul între autoritatea chaganului și autonomia diverselor clanuri, care în alianță cu Bizanțul vor asigura salvarea acestuia din urmă și contracararea inițiativelor expansioniste persane și arabe. 
  
Chazarii și-au datorat celebritatea în spațiul cultural european opțiunii lor confesionale în sensul convertirii la iudaism, fapt care i-a transformat în obiectul predilect al reflecției unor autori anti-semiți și al ciudatei lor tentative de a demonstra originile chazare ale evreilor contemporani. Dincolo de aceste aspecte care au făcut obiectul unor analize în care scrisul istoric a fost secondat de contribuții ale filologilor și analize genetice, parteneriatul cu aceștia s-a dovedit esențial pentru stabilitatea internă a Bizanțului, în condițiile dublei presiuni arabe și bulgare și al unor contestații interne. Împăratul Justinian al II-lea (685-695), (705-711) și-a datorat cea de-a doua domnie alianței dinastice contractate cu o prințesă chazară, iar primii împărați iconoclaști au continuat această tradiție care asigura securitatea frontierelor nordice ale imperiului în fața unor eventuale amenințări dinspre Caucaz și Volga. 
  
Apariția războinicilor scandinavi interesați să preia controlul asupra așa-numitului Drum de la Varegi la Greci, axa comercială care unea litoralul Mării Baltice cu centrele prospere ale Bizanțului, avea să pună în cauză această antantă, iar puterea chazarilor va fi destructurată sub lovitura lui Sviatoslav Igorevici al Kievului, fiul rămas păgân al principesei Olga și cel care va schița primul proiect de stabilire a centrului puterii ruse în zona Gurilor Dunării, cu aproape nouă secole înainte ca publiciștii parizieni să fi creat așa-numitul Testament al lui Petru cel Mare. 
  
Înfrângerea cneazului varego-rus și uciderea sa pe durata unei lupte cu aliații pecenegi ai bizantinilor însemna începutul unei crize dinastice la Kiev, încheiată odată cu ascensiunea lui Vladimir cel Sfânt (980-1016), cel care va relua conflictul cu Bizanțul și va ocupa Crimeea, până la orașul Herson. Negocierile de pace finalizate prin perfectarea unei alianțe dinastice care însemna o premieră în politica bizantină odată cu căsătoria unei Porfirogenete cu un barbar, dar aceasta prilejuia botezul cneazului kievean și a curții sale în ritul grec. Crimeea devine astfel în mentalul rușilor locul în care începe istoria lor ca națiune creștină și intrarea în ordinea politică și spirituală recunoscută universal. 
  
va urma, 
  
Bibliografie: A. Bonnard, Civilizația greacă, vol. II, București, 1967, p. 43-52. 
  
Pierre Chaunu, Civilizația Europei Luminilor, vol. II, Editura Enciclopedică, București, 1978, p. 69-72. 
  
Adelina Piatkovski, O istorie a Greciei antice, Editura Albatros, București, 1988, p. 34-37. 
  
Primul război mythridatic coincide cu începutul războiului civil care i-a opus pe populari optimaților și s-a încheiat cu instaurarea dictaturii lui Lucius Cornelius Sylla. Pentru detalii, vezi Theodor Mommsen, Istoria romană, vol. II, Editura Enciclopedică, București, 1983, p. 198-205. 
  
Georges Ostrogorsky, Histoire de l’État byzantin, Collin Paris, 1968, p. 78-93 
  
Charles Diehl, Les figures byzantines, vol. II, Paris, 1929, p. 84-91.. 
  
Hélène Carrère d’Encausse, Blestemul rușilor: istoria asasinatului politic, București, 2001, p. 19. 
  
Referinţă Bibliografică:
Evoluția Crimeei, a peninsulei care separă Marea Neagră de Marea de Azov s-a aflat sub auspiciile unei predestinare geografice. / Gheorghe Şerbănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3713, Anul XI, 01 martie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Gheorghe Şerbănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Şerbănescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!