“apoi... dacă n-om muri, o vom duce bine...” 

Acesta este un pamflet orice asemănare cu realitatea este o "pură întâmplare”! 

Modul în care s-a vrut a se face ruptura de regimul comunist în România ne prezintă cauzele pentru care acum plătim scump această democrație contrafăcută pe care o trăim. 

În România n-am avut parte de o conciliere a celor două părți, comuniștii pe de o parte și social democrați pe de alta parte, cei care urmau să vină. 

Nu am avut comunism, a fost mai degrabă un hibrid monstruos care punea de o parte a baricadei dictatura lui Ceaușescu și de cealaltă parte, camarila securității 

România nu a avut niciodată parte de continuitate ci mai degrabă de acest fel de amputare pe care probabil o vom mai repeta în decursul istoriei și care ne va costa scump. 

Ce a lipsit României pentru a face același pas în sensul concilierii cu fostul regim, lucru pe care l-a facut Polonia sau alte țări în aceeași perioadă când cortina de fier pica? 

O opoziție adevărată. 

În România este "grea" reconcilierea între "taberele adverse": securiști, turnători, nomenclaturiștii și pupincuriștii și, mai apoi poporul... Ceea ce explică "succesele”!