“apoi... dacă n-om muri, o vom duce bine...”  

 

Acesta este un pamflet orice asemănare cu realitatea este o "pură întâmplare”!  

 

Breaking news: de la parveniți la corupți!  

 

De mâine ne întoarcem, oficial, la viața aproape “normală”!  

 

În scurt timp se vor ridica toate restricțiile, iar “eroii”, cei crezând că purtatul măștii salvează omenirea, politicienii revin la îndeletnicirile lor.  

 

Faptul că au ajuns sus călcând peste cadavre nu le provoacă mustrări de conștiință ci mai degrabă satisfacția că "se descurcă"...  

 

Fără a generaliza politicienii de după Evenimentele din 1989 sunt în esența lor anti-sociali și foarte dăunători, mai ales pentru că, din păcate, servesc de/ca modele generației tinere.  

 

Și este al naibii de greu să scăpăm de ei de vreme ce ( noi ii alegem! ) apoi, ei parazitează toate păturile societății și toate instituțiile statului.  

 

Opera de formare a “omului nou” se pare că a avut un succes nebănuit de către umilele slugi ale “cârmaciului”.  

 

De regulă acest “om nou” este un pseudointelectual, absolvent al vreunei facultăţi din perioada “înfloririi patriei” sub oblăduirea partidului.  

 

S-a remarcat de pe băncile facultaţii ca activist UASCR (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, pentru cei mai tineri ) şi ca bun turnător al securitaţii. Turna fără discernământ, ce fac colegii, profesorii, ce bancuri spun, câtă cafea beau, dacă au sau nu şireturi la pantofi. Examenele le lua ca Bulă, profesorii fiind puşi de cele mai multe ori în situaţii mai mult decât jenante...  

 

La repartiţie mai primea cincizeci de sutimi şi se angaja în “câmpul muncii”. Acolo devenea arogant, dur cu subalternii, acoperindu-şi astfel totala incompetenţă. Turna şi aici cu spor, vajnic apărător al “interesului naţional”. Patriotard din fire, işi exhibă temerile privind ameninţarea străină, îndeosebi ungurească sau evreiască, în sânul familiei şi prin crâşme. “Revoluţia” poate să-l propulseze director general, bancher sau patron. Cei pe care i-a slujit şi pe care îi slujeşte nu-l uită. Informaţiile curg şi afacerile prosperă. In anii ’90 se luptă cu “golanii”, aplaudă minerii care bat sălbatic pe cei cu ochelari sau barbă. El, ras şi tuns “stas” nu era ameninţat.  

 

Devine încet un “stâlp al societăţii”.  

 

În lumea “bună” el bea doar câte o înghiţitură de whisky şi posteşte ca orice bun ortodox.  

 

În separeuri, alături de cei asemeni lui bea în stil porcin. De această dată, ţuică puturoasă sau secărică. Râgâie şi grohăie.  

 

Preferă brânza caviarului.  

 

Începe să-l preamărescă pe Mareşal şi cântă “Noi suntem români” la un pas de coma etilică. Încearcă cu beția cruntă să anestezieze viermele conștiinței, oricum atrofiat.  

 

Imoral din fire, în societate devine un moralizator. Se luptă cu concubinajul, homosexualitatea şi pornografia. Are însă amante iar la birou hărţuieşte necontenit orice femeie. El este “macho” iar partidul (acelaşi pcr cu alte multe denumiri) îl veghează.  

 

Omul nou este prin definiţie un distrugător.  

 

Nu poate crea nimic.  

 

Creativitatea sa se rezumă doar la mijloce oculte de a parveni.  

 

Să nu uităm că viclenia caracteristică omului nou nu însemnă inteligenţă.  

 

Lipsa lui de capacitate de analiză şi sinteză este compensată de o viclenie animalică..  

 

Își crează legende cu privire la realizările şi capacităţile nebănuite ale serviciilor secrete româneşti pe care el le-a servit şi le serveşte turnând ce mănâncă vecinul şi ce chiloţi poartă colega.  

 

Pseudointelectual, râvneşte la titlul de “doctor”.  

 

Își obţine titlul ştiinţific cu lucrări în care comenzile “copy” şi “paste” din Word sunt foarte frecvente, corupând, şpăguind, şantajând cadrele didactice.  

 

În sfârşit, nulitatea devine “doctor”.  

 

Elogiază învătământul românesc cu care nu are nimic, nici în clin, nici în mânecă. Xenofob, priveşte acum de sus învăţământul occidental, unde “toţi”, zice el, “sunt nişte analfabeţi”.  

 

În prezent ambiguitatea şi dedublarea “omului nou” se amplifică.  

 

Știe instinctiv că nu se poate opune integrării europene şi NATO. Lumea capitalistă a câştigat orice s-ar spune războiul rece. El afirmă în gura mare că este pentru integrare iar în ascuns nu face decât s-o saboteze, mai ales dacă “partidu’ ” i-a dat ceva funcţie politică.  

 

Ca om politic “omul nou” permite accesul aviaţiei americane, încheie tratate internaţionale iar în intimitate îi înjură pe “imperialişti”.  

 

Speră, în halucinaţiile sale, că va veni o zi în care China aliată cu lumea islamică va readuce echilibrul şi îi va nimici pe anglo-americani şi evrei.  

 

Îi laudă pe chinezi şi arabi în cercurile intime.  

 

Şpaga şi “aranjamentele” sunt pentru el esenţiale.  

 

În rest, el este afirmativ pentru UE şi accentuează ideea de “imagine” a României, o imagine virtuală creată în laboratoarele lui nevolnice.  

 

Ştie că păcaleala nu prea merge şi sabotează aşadar în ascuns, cu dibăcie, procesul de integrare, asigurându-şi statu quo-ul de ţară condusă de o clică de cleptocraţi rod al “investiției” în omul nou!