“apoi... dacă n-om muri, o vom duce bine...”
Acesta este un pamflet orice asemănare cu realitatea este o "pură întâmplare”!
Imaginativă situație,
Captivi între ziduri, între propriile frici, traversăm o perioadă care poate oferi, în cazul în care vrem acest lucru, un bun prilej de introspecție.
Odată cu libertatea s-ar părea că, omenirea își pierde gradual iluziile despre sine.
Pitită prin ungherele întunecate ale mentalului individual și colectiv frica pare că ne însoțește continuu. E important să îți fie frică de ceea ce te poate distruge. Problema e când oamenilor le este frică împreună. Când frica devine generală și disproporționată, rațiunea moare.
Frica te poate ajuta să supraviețuiești dar, nu există barieră mai mare ca ea pentru evoluție.
Oare contextul actual nu se dezvoltă independent de acțiunile noastre?
Atunci când umanitatea ia o “pauză” pentru câteva luni, colaborarea e refuzată. Poți suspenda numai la nivel de idee activitatea umană...
Un motiv valid pentru frică ar putea să fie ceea ce vine după, nu ceea ce e acum.
