Cazul mareșalului Antonescu este unic în lume. 

Șef suprem, conducător al statului și armatei, aflat în plină acțiune de descleștare a armatei din frontul moldovenesc, al este sechestrat, predat inamicului și ucis în momentul în care condițiile formulate de el fuseseră acceptate de Stalin, care se temea ca rezistența pe linia Focșani-Galați ar fi frânt "marșul spre Berlin" cu cel puțin șase luni, acordând Mareșalului "onoare a armelor"și 

condiția de "cobeligerant". 

Evenimentele de la 23 August concentrează esența întregii sale politici, fiind pregătite în amănunțime și coordonate fără greș, până în clipa intervenției camarilei și a regelui care, ca și tatăl său, avea în sânge aventura și trădarea. 

Obținerea celor mai onorabile condiții în avantajul Țării, recunoașterea întregii Transilvanii de Stalin, sunt anihilate de arestarea operată de Rege la palat. Întreaga operă a Mareșalului cade, din meschine motive, la care o deosebită greutate a avut și răzbunarea Mamei Elena. 

Domnilor, istoria e o treaba grea, încîlcită și plină de interese când e vorba de interpretări...despre adevarul istoric...