Pioneza de azi, numai aici:  

 

“apoi... dacă n-om muri, o vom duce bine...”  

 

Acesta este un pamflet orice asemănare cu realitatea este o "pură întâmplare”!  

 

Îți scriu dragul meu seamăn în prima zi după izbandă (rezultatul alegerilor), și după “realizarea pragului” de către un infractor ce a distrus această țară, “a trecut pragul închisorii”!  

 

Toate preț de o reală speranță, de la “ Duminica Orbului” (20 Mai, 1990)!  

 

Azi pot spune: neamul românesc a dat dovadă de conștiință civică, patriotism, demnitate și adevăr!  

 

Au trecut 29 de ani!  

 

Las în urmă toată revolta acestor ani, mă înclin Vouă semenii mei dragi, tinerei generații, diasporei (din care și eu am făcut parte 20 de ani), nu ați mai fost în “stand by”!  

 

Respect!  

 

Alunecări de teren la ciuma roșie, cataclisme, săruturi amânate, plăci de patefon cu arii celebre înlocuite cu manele, impresii cu răsărit de soare,  

 

veioza de la capul patului (penalului) aprinsă, aruncă o lumină difuză pe perna din puf de gâscă!  

 

În şifonier rochia de mireasă a logodnei, viforoasă... gânduri frânte, tangouri manelizate pe dantele din: nimic!  

 

Penalul a acostat, începe îmbarcarea, flutură batistuțe, ironic privește la nași, prin cortina agățată  

 

într-un colţ!  

 

Adevărul se susține singur, el penalul a tot mințit, furat, trădat...n-are decât să se surpe.