"Pioneza de azi" este un pamflet, orice asemănare cu realitatea este "o pură întâmplare (oare?)!  

Cât, apoi, ce am realizat ca nație? Ar mai fi multe de făcut...fanfare militare cântând prohodul sub "Arcul de Triumf" și urne de vot umplute cu iluzii!  

Ne reculegem, cum? Nu ne mai iubim țara și nu ne mai miră nimic, vindem tot, tuturor( amintesc numai: "brend - Ana Aslan", francezilor!).  

Țara tuturor și-a nimănui, o pistă de zbor, un culoar printre scaunele aeronavei "România"!  

Repet,  

Fanfare pompoase, cântând...(nu îmi place gerunziu!) sub Arcul de Triumf și urne de vot umplute cu iluzii.  

Pe 1 Decembrie se cântă prohodul aleșilor neamului, dar nici ei nici noi norodul, nimeni, nu știu să pună mâna pe lopată și să-și îngroape morții. Stăm cu morții în case și nici nu mai simțim mirosul, de 27 de ani, miroase comunismul!  

Suntem, vrem nu vrem morți, pentru că nu găsim oameni vii să-i "așezăm" în capul mesei.  

Suntem morți pentru că nu ieșim să votam iubire, credință, real, votăm orice, apoi cântăm în cor prohodul României.  

Sper să se fi născut deja acei care vor îngropa ceea ce e de îngropat și că vor face curățenie în urma noastră.  

Semenii mei, de nu suntem atenți, se vor "risipii" și ei...înăbușitoare starea lor ( a hienelor ce au vandalizat...) de buruieni.  

Mai sper în adevăr, un ... 1 Decembrie frumos, înalt, cu emoție pentru popor, vreau uniforma albastră de pe vremea lui Cuza, nu așa, priviți, rămași în chiloți și maieu, nu uniforme de camuflaj, să revenim la matcă.  

O Românie camuflată ( în ghearele hienelor ), ne confundăm unii cu alții, ne evitam cu respect și morții putrezesc la lumină...kitsch lamentabil cu sclipici.  

Citez un scriitor uitat, este de-al românilor...  

"Prohodul tuturor popilor din lume desigur n-ar fi fo-st așa de plicticos, așa de nesuferit ca explicarea înceată și monotonă a acestui savant. PĂUN-PINCIO".