CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  





SATUL VERȘENI, UN ALT UNIVERS LITERAR AL COPILĂRIEI
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(În preajma zilei sale de naștere, câte ceva despre copilul Mihail Ursachi, devenit celebrul Mihail Sadoveanu)  
  
Copilul "dolofan, cu ochi de gânsac", care abia pe la 12 ani avea sa poarte numele Sadoveanu, a deschis ochii inocenţei "în casa mamei" (sintagmă din certificatul de naștere), respectiv Profira Ursachi, ţăranca de pe malul Moldovei, de la Verşeni, despre care Sadoveanu avea să spună: "Era între mine şi mama o legătură strânsă de iubire" . Profunzimea legăturii sale speciale cu mama s-a născut şi din lipsa căldurii părintești din partea tatălui său, care îi reproşa mamei copilului excesul de dragoste maternă şi-i motiva răceala lui astfel: "…vreau să-l cresc ca pe un spartan" . De aceea, într-o primă fază a copilăriei sale, copilul Mihăluţă (cum îl alinta mama în acea epocă de început a fiului) n-a cunoscut bucuria deplină a copilariei, revelaţia jucăriilor oferite de tatăl său . Fascinaţia acestor accesorii ale copilăriei răzbătea în casa Băieţelului (un alt nume de alint ) doar prin acele "jucării de lemn de la bătrân" (bunicul Gheorghe Ursachi). Preocupărilor tatălui său de a-şi ridica fiul "deasupra lumii reale din care venea mama copilului" şi de a-l aduce "în clasa lui socială" le opuneau o puternică rezistenţă "dârzenia şi năzuinţa unui mândru neam de răzeşi" dinspre partea mamei . Probabil, frustrarea înfrântului l-a determinat involuntar pe avocat să împresoare copilăria fiului său "cu o atmosferă apăsătoare, deprimantă", bazată pe "austeritate excesivă, însoţită de uscăciune sufletească" . Totuşi, ca urmare a legăturii de mare adâncime cu cea care i-a vegheat îndeaproape copilăria, Sadoveanu îi mulţumeşte cu ardoare lui Dumnezeu: "Mulţumesc Domnului Dumnezeu că am avut copilărie" . Cu toată lipsa "aureolei de lumină" din acea primă etapa a copilariei sale, constatăm că fiul va avea o oarecare libertate de manifestare a inocenţei, căci, cum spune scriitorul, tatăl "observa puţin şi de departe" copilăria lui "liberă şi nesupusă nici unui frâu" . Se întâmpla aceasta când, în familia sa, "acceptările şi renunţările" s-au împlinit .  
  
Una din primele sale fascinaţii de copil abia deprins să se ţină pe picioruşe a fost biciul lui moş Vasile Ursachi de la Verşeni, fratele mamei . La numai trei anişori, când unchiul venea în vizită la Paşcani, nepoţelul de o şchioapă încerca acest "sceptru al copilăriei rurale", meşterit de moşul său "de la apa Moldovei", de fapt două şuviţe de cânepă, "răsucite şi împletite cu şfichi într-o parte şi laţ în cealaltă", lucrare prinsă de o "scurtătură de băţ subţire şi mlădios". Conştientiza faptul că biciul era opera lui moş Vasile, unchi pe care-l privea ca pe "un urieş voinic şi mare", mai ales atunci când unchiul "avea în mână un baltag şi în jurul mijlocului un chimir lat, cu înflorituri de metal". Pentru o vreme, însă, biciul lui moş Vasile, şi aşa fără "putere de viaţa" în mânuţele firave ale "Băieţelului", va fi respins, pentru că însemna o "ameninţare" la adresa libertăţii de manifestare a celui ce nu era prea "dispus" să asculte "de tata şi de mama". Şi tot de la moş Vasile, fratele mamei, micuţul Mihail a râvnit cuţitul acela care "face ţâc şi clap", aflat la brâul unchiului: "Să-mi dai jucăria aceea pe care o ai legată cu lanţ". Moş Vasile de la Verşeni, cu umorul şi isteţimea ţăranului de prin părţile locului, îl potolea, folosind metoda convingerii. Îi explica nepoţelului de soră că, de vreme ce-i legată, jucăria aceea "are obicei de muşcă" şi că, odată legată, nu-i mai poate da drumul.  
  
Încă de la trei ani au început călătoriile sale cu mama la Verşeni , la bunicul său, Gheorghe Ursachi, "bătrân voinic şi roz la obraz, cu plete albe, îndeletnicindu-se cu meşteşugul rotăriei" , şi la bunica Anghelina, "o fiinţă mititică şi blândă, cum trebuie să fie o bunică" . Mama scriitorului, Profira Ursachi, avea în "mezalianţa" cu Alexandru Sadoveanu, avocatul din Paşcani, o "poziţie ciudată", după cum mărturiseşte chiar fiul. În vremea când "iniţierea în tainele vieţii vechi încă nu se desăvârşise" asupra Profirei, "târgul o smulse din lumea ei printr-un accident năprasnic”. Accidentul acesta era iubirea, „ale cărei roade de multe ori sunt amare şi otrăvite." Aşadar,"ţăranca din Verşeni”, sintagma aparține fiului, nu putea fi fericită în mediul specific târgului (Pașcani) . Legătura directă cu satul natal avea să fie o terapie pentru ea. Acest contact, început precoce, cu mediul fizic si spiritual al Verşeniului mamei avea să-i producă scriitorului următoarea reflecţie: "Dacă maică-mea nu şi-ar fi trăit copilăria (…) în satul sărac ce se cheamă Verşeni şi dacă nu veneam cu ea din când în când de la Paşcani la bătrânii noştri, şi dacă n-aş fi ascultat despre împrejurări şi oameni de odinioară, tot cea-a fost durere si iubire, asupriri si răzbunări, ar fi rămas pururi închis sub stânca uitării." Drumurile sale la Verşeni trebuie să le fi făcut cei doi cu "brişca" familiei, trasă de calul Mocanu şi condusă de moş Ion, argatul familiei avocatului. Despre călătoria cu "antica şi dispreţuita trăsură", în antiteteză cu mijloacele de transport mecanizate, Sadoveanu afirma că acest mijloc de transport primitiv a făcut să rămână în el "cea dintîi lucrare" , evident, aceasta întâmplându-se la o vârstă foarte fragedă.
 
  
Profira, femeie voinică şi foarte energică, blondă, cu ochi albaştri (o excepţie în familia ei de la Verşeni, căci toţi ceilalţi erau, relativ, bruneţi) avea în Mihai "bucuria asemănării cu ea" şi pe cea a "primogenitului" . Ea a fost cea dintâi care i-a povestit "frumos şi tainic lucruri de la noi, de la Moldova" , precizează scriitorul.  
  
Sadoveanu a păstrat încă de copil "expresii nostime" de la mama sa, expresii ce "şi-au dobândit valoarea" când amintirile i le-au "adus cu fluxurile ciudate de la întoarcere". Spre exemplu, a auzit la mama expresia "domnul cu boii de funie", vorbe ce ironizau aspiraţia la demnitate a omului "…de jos care ţinea să fie în rînd cu cei mari". Sau, atunci când Mihai protesta că i se dă să mănânce pâine goală, mamă-sa îl îndemna asfel: "înveleşte-o într-o petică", evident, ca să nu mai poată spune fiul că pâinea-i goală. Altă dată, când Mihai prinsese gustul cochetăriei şi se întâmpla să primească cămaşa necălcată, la protestele lui, mama îi călca uşor cămaşa în picioare şi apoi i-o întindea fiului, drept remediu amuzant: "ia-o, că acum e călcată". Mai târziu, fiul va descoperi că ,de fapt, mama sa i-a dat "harul" pentru ceea ce avea să devină: "…mama era o povestitoare rară ale cărei accente misterioase încă mai sună în fiinţa mea" . "Aportul genetic" pe linia mamei, în procesul de formare a scriitorului, "a fost decisiv", confirmă biografii lui . Profira Ursachi trebuie să fi avut de la strămoşii săi verşeneni o moştenire inestimabilă, căci i-a dat fiului din zestrea sa nativă ceea ce avea să facă din el "un miracol care nu s-a mai petrecut decât cu Eminescu" . (Va urma)  
  
Gheorghe Pârlea  
  
NOTĂ: Extras din eseul <<Mihail Sadoveanu, „fiul țărăncii” din Verșeni>> , al cărui autor sunt, inclus în volumul cu același titlu (coord. dr. V. Șoimaru, Ed. „Balacron” Chișinău, 2015)  
  
Bibliografia va fi inserata la ultima postare a temei.  
  
Referinţă Bibliografică:
SATUL VERȘENI, UN ALT UNIVERS LITERAR AL COPILĂRIEI / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3229, Anul IX, 03 noiembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Pârlea
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!