CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La unul din cele zece evenimente care mi-au prilejuit, în ultimii trei-patru ani, aflarea în compania unor aleşi oameni de cultură basarabeni, mi-a atras atenţia un bărbat care surclasa asistenţa prin alura zveltă, de sportiv aflat în retragere. Talia sa înaltă îmi releva de la distanţă, în mulţimea care popula încăperea cu pilaştri a Bibliotecii Municipale din Chișinău, podoaba capilară grizonată, tunsă scurt şi cu densitatea neafectată, în ciuda încadrării pe care i-o făcusem spontan în categoria sexagenarilor. I-am remarcat şi mustaţa, aflată în acelaşi ton cromatic cu freza şi dimensionată în aşa fel încât să n-o pot asemăna nici cu a lui Emil Racoviţă, nici cu a lui Iuliu Maniu, repere populare care-mi apărură spontan în minte, ca termen de comparaţie. Şi fiindcă prin însuşirile acelei părţi a corpului care îi stă trupului pe umeri bărbatul acela distins semăna cu basarabeanul aflat lângă mine (şi apropiat mie în cele ce leagă spiritual o relaţie), respectiv dr. Vasile Șoimaru, l-am întrebat precipitat dacă nu cumva domnul acela e chiar fratele său. Hazardarea la această supoziţie, infirmată cu un zâmbet mijind de sub o altă mustaţă, se sprijinea pe încă un argument: prezenţa comună a celor doi în fotografiile pe care le-avusesem sub priviri anterior.  
  
Aşa am început să aflu primele date biografice despre ilustrul basarabean pe care l-am remarcat iniţial ca pe un bărbat în care intuiam o persoană ce depăşeşte condiţia omului comun. Şi ochii mei de sătean abia scos în lumea mare (Chişinăul e al doilea oraş româneasc, imediat după Bucureşti, ca mărime), dar trecut prin anii unei vieţi aflate la apusul calendaristic, au filtrat bine lumina răsfrântă asupra chipului aflat în centrul meu de interes. Doar asupra vârstei celui aflat sub analiza mea spotană m-am înşelat, căci persoana căreia, cu numai trei ani în urmă, îi prognosticam o vârstă între 60-70 de ani, face în luna iulie a anului curent primul pas orar în cel de-al optzecelea an al parcursului său de viaţă. Dar sunt gata să pariez, legat de eşecul aprecierii mele asupra vârstei sale, că nu ar da nimeni crezare acestui detaliu cronologic care îl vizează pe alesul meu personaj (detaliu ce, totuşi, taie în carne vie), dacă nu ar avea sub priviri legitimaţia celui care înşală ochiul. Ba şi aşa, te-ar duce gândul la ideea că până şi în cele mai sigure acte civile se pot strecura erori.  
  
Domnul Pavel Bălan, că despre dumnealui este vorba, e maestru al artei cinematografice, operator de imagine, discipol al cineaştilor ruşi de la celebrul studiou “Mosfilm”. Dar nu pitoreasca sa profesie, cinematografia, e motivul exerciţiului meu de comunicare aici, ci efectul asupra mea rezultat din pasiunea maestrului pentru ocupaţia sa de suflet, colaterală meseriei de cineast, îndeletnicire practicată liber, solitar de omul debranşat de la mecanismul rigid al profesiei, de la constrângerile muncii în echipă. Multă lume ştie că harnicul şi ilustrul cineast are o sumă respectabilă de filme de lung şi de scurt metraj, prestigioase premii naţionale/ internaţional şi titluri onorabile, aferente recunoaşterii măiestriei în profesie și civismului său. Dar presupun că nu tot atât de multă lume ştie că maestrul Pavel Bălan n-a rezistat tentaţiei de a-şi converti abilităţile profesionale într-un folos care slujeşte inimii sale de bun român, de băștinaș sortit să trăiască sub rânduială străină.  
  
Crescut într-o familie de români bine înrădăcinaţi în matricea neamului, care au pus mai presus de cele omeneşti Cerul, lăcaşul Celui care a creat omul şi Neamul în sânul căruia i-a rânduit să vieţuiască, românul basarabean Pavel Bălan s-a hrănit din această noimă de viaţă a părinţilor săi, implicit şi a lui. Cu aparatele sale foto, probabil conţinând inovări abile, conexe cinematografiei, maestrul Petru Bălan a colindat glia moşilor şi strămoşilor săi spre a releva ochilor odihniţi (ai celor fără harul şi puterea lui de dăruire) chipul lumii Cerului, aşa cum a fost închipuit jos, pe pământ, de meşterii cei aleşi de Domnul să zidească, să cioplească, să zugrăvească lumea nevăzută a Sa. Şi ca văzând noi toate acestea, să ne minunăm de câtă avere a făcut poporul român din Basarabia (şi din alte locuri străine, unde l-a prins vremurile) din talantul cel propăvăduit în Evanghelia Duminicii a 16-a după Rusalii, talant pilduitor dat în taină creştinului, spre a-l înmulţi în folosul său și al Cetății căreia îi aparține.  
  
Eu, fericitul beneficiar al întâmplării de a-l fi întâlnit cu mulţi ai în urmă pe dr. Vasile Șoimaru, un Badea Cârţan al timpului nostru (acesta însă cu şcoală multă, spre deosebire de eroul sibian, dar cu acelaşi zel de bun român, călător prin românimea de oriunde se află ea şi răspânditor de cărţi zămislite în Basarabia), aveam în biblioteca mea albumul “Cetățile sufletului – Manăstiri și schituri basarabene”*, operă a maestrului Pavel Bălan, pe care l-am răsfoit şi sorbit cu privirea şi inima, ca un acont la ce avea să urmeze, fără însă a lega suficient această bucurie de numele autorului. Mi-am dat seama de această şchiopătare a conştiinţei mele de consumator de cultură abia când profesorul Vasile Șoimaru mi-a făcut surpriza, implicit bucuria aproape revelatoare, de a-mi pune în braţe o altă lucrare, ca un liturghier, aparţinând aceleiași specii de literatură imagistică, o operă ce, nu mă îndoiesc deloc, va fi fiind încununarea desăvârşirii în cel mai înalt grad a misiei asumate de dl. Pavel Bălan pe acest tărâm al cunoaşterii prin intermediul imaginii fotografice. Cu câteva luni înainte primisem în dar capodopera osârdiei domnului V. Soimaru în acelaşi domeniu, respectiv albumul fotoetnografic “Românii din jurul României”, vol II, distins cu Premiul Academiei Române pentru contribuţii sociologice. Aşa se face că acum mă pot considera proprietarul a două valori patrimoniale româneşti de cea mai înaltă ţinută culturală, care mă împovărează cu temerea că aş putea fi călcat într-o noapte de hoţii de valori din această speţă.  
  
Nu m-am învrednicit să dedic un exerciţiu de transpunere în scris a stării de spirit ce mi-a fost indusă de Albumul cu aură academică al dlui dr. Vasile Șoimaru, fiindcă o făcusem cu referire la primul volum. Însă, referitor la albumul “Rugă pentru Neam – Artă moldovenească din veacurile XIV-XX” **, respectiv darul indirect al celebrului cineast, am simţit nevoia imperativă să o fac imediat ce mi-a atins sufletul şi ultima imagine dintre rafinatele coperţi pânzate ale acestei perle editoriale, scoasă din adâncimile sufletului maestrului Pavel Bălan. Am amânat însă a da curs acestui impuls, ştiind câtă puținătate ar conţine insignifiantul meu demers, pus în relaţie cu măreţia acestei opere. A venit însă un îndemn din afara fiinţei mele (acelaşi dr. V. Șoimaru) care m-a impulsionat să o fac totuşi, chiar şi sub rezerva că exerciţiul meu de amator în materie nu va însemna mare lucru pentru cei care vor afla de la mine, relativ târziu, vestea naşterii în galaxia noastră culturală (românească) a unei noi stele editoriale, poate printre cele mai strălucitoare. Şi iată-mă aşadar săvârşind cu timiditate, odată cu iluzia că aş fi demn de semnalarea unei apariţii de aşa anvergură, şi un gest de recunoştinţă adus maestrului care mi-a furnizat comoara pe seama căreia eu, ca un trezorier de ocazie ce am devenit, va trebui să însăilez aici inventarul averii dobândite.  
  
Opera la care fac referire încununează aspiraţia unei vieţi de om. E o împlinire a sufletului lui Pavel Bălan şi a conştiinţei sale de român aflat în rezistenţă faţă de ameninţarea ruperii definitive a neamului său de rădăcinile strămoşeşti, implicit despărţirii de Dumnezeu, rana cea mai oblintită a acestui năzuitor la dreptate. Albumul acesta include în el “ani buni de căutări, nelinişti şi zbucium sufletesc”, ne destăinuie în “Mărturisire” autorul. Şi e “topit în el” şi sufletul celor dragi ai săi, care i-au înţeles zbuciumul, absenţa de acasă și și-au înfrânat temerile legate de soarta pelerinului plecat în misiune autoasumată să recupereze averea spirituală a neamului, expresia talentului oamenilor simpli, dovezile vredniciei păstorilor lor spirituali, ctitori şi propăvăduitori ai Cuvântului de învăţătură pentru suflet. Avea acest pelerin îndemn de drumeţ de la icoana Sfântului Nicolae din casa copilăriei sale şi de la biserica cea din satul natal, “Ermitajul” cel de-acasă pe care îl dorea extins de la cele văzute în biserica satului de copilul cel de demult, la un panteon al Neamului, un măreţ muzeu cu imagini care mărturisesc osârdia creştină a înaintaşilor săi, încă vrednici de a da aceştia şi buni urmaşi, imagini pe care năzuitorul la această măreață împlinire încă nu le văzuse, dar le prefigura revelator. “Nu putea tăvălugul ateu al bolşevismului, cu tot tartorul întunericului de partea lui, să facă una cu ţărâna ceea ce au închipuit, cu talent şi dăruire, bunicii şi străbunicii la baștinile lor ca fiind lumea lui Dumnezeu pe pământ”, îşi va fi zicând cel pornit să confirme asta.  
  
Colindând toate satele basarabene şi călcând drumuri străine ca să ajungă la Moscova, Kiev, Lvov, Munchen, Viena, urcând potecile stâncoase ale Sf. Munte Athos ca să găsească mărturiile culturii şi ortodoxiei româneşti trecute dincolo de hotarele gliei namului, Pavel Bălan a reuşit, după ani mulţi de dăruire sufletească şi trudă trupească, să-şi materializeze muzeul cel născut pe cât în minte, pe atât în sufletul său neostoit de setea împlinirii. Desigur, un alt fel de muzeu. Un muzeu într-o Carte, cu ilustrate măiestrite la un standard maximal al ştiinţei şi tehnicii aferente imaginii fotografice. Un muzeu clonat (aş fi bucuros să aflu că în mii de exemplare), un muzeu portabil, precum o biserica pe roţi, despre care se spune că ar fi existat anume pentru a putea fi ascunsă în codri, din calea năvălitorilor barbari.  
  
În albumul “Rugă pentru Neam”, autorul a adunat chipuri de cetăţi româneşti, aşezăminte monahale, biserici, icoane, manuscrise, sculptură, frescă, broderie, toate detaliate în cadre măiestre, contextualizate peisajului şi anotimpurilor, parcă smulse locului cu totul, în cele trei dimensiuni ale lor, şi mutate în acest gen de lucrare ce încape într-o desagă. Într-o desagă, parcă anume ca pelerinul să o poată purta în spate, spre a o arata semenilor drept mărturie că minunea la care a fost martor ţine mai mult decât trei zile, cât zice proverbul, şi mai mult decât lunile şi anii în care Pavel Bălan a văzut toate acestea cu cei trei ochi ai săi. Cel de-al treilea, nu atât un produs al tehnicii, cât mai ales un organ ataşat inimii celui menit să aibă harul.  
  
Am mai văzut în ilustraţii cetăţile de margine ale neamului, “stâlpi de hotar” la Răsărit, dar în nici una dintre ele nu le-am perceput grandoarea şi specificul arhitectural ca în fotografiile din Albumul lui Pavel Bălan. Am văzut la faţă locului Mănăstirea de la Căpriana, dar n-am ştiut decât vag, până la lucrarea “Rugă pentru Neam”, ce salbă de mănăstiri şi biserici au presărat domnitorii pământeni pe glia Basarabiei şi, implicit, câtă dăruire şi ales meșteșug au făcut posibilă naşterea acestei averi materiale şi spirituale a românilor moldoveni, în special basarabeni. Şi că, acolo unde domnii vremii nu au avut vreo contribuție, creştinii simpli şi-au încropit bisericuţe din lemn, iar cei decişi iremediabil să-şi închine viaţa doar Domnului şi-au săpat cu dalta lăcaşuri de închinăciune în stâncă, dovadă fiind bisericile rupestre de la Țâpova, Saharna, Butuceni. În mănăstirile rupestre scobite în malurile Nistrului, gândea regretatul Andrei Vartic, cu referire la vechimea lor incertă, călugării erau, la nevoie, şi ostaşi la hotar. Și că începutul acestor lăcaşuri săpate în piatră vine de la închinătorii care aveau încă în trup sângele netulburat de amestecurile ce au urmat valurilor de migratori, aceşti monahi fiind chiar primii daci încreștinați.  
  
În privinţa bisericilor seculare ale Basarabiei, văzându-le în Album, atât de frumos îngrijite, nu poţi să nu observi asimilarea lor sumară în stil. Dar mai ales te întrebi cum au supravieţuit furiei anticriste a bolşevismului!? Ce pavăză au găsit închinătorii lor pentru a le apără?! Să fi fost oare preţul plătit doar “schimbarea la faţă” a bisericilor româneşti după chipul lăcaşurilor de închinare ruseşti? N-ar fi fost o plată prea mare dacă n-ar fi existat, ca supliment la preţ (ba, chiar asta mai întâi), alungarea limbii române din aceste biserici. Dar chiar şi-aşa, limba rugăciunii, oricare ar fi ea, e pe înţelesul lui Dumnezeu! Şi că, la o adică, Tatăl Ceresc ştie numaidecât să tălmăcească orice grai silnic, în graiul inimii neamului silit la rostire străină. Dumnezeu prefigurează ruga creştinului în bătăile inimii atunci când rugătorul priveşte icoana. Poate că tocmai această închinare în graiul inimii, rostire care nu poate fi decât în limba neamului, va fi contribuit la păstrarea limbii române în Basarabia, în cele aproape două veacuri de stăpânire rusească. Privind în Album la imaginea Bisericii “Sf. Teodor Stratilat” de la Soroca, la nobleţea albului pur al chipului ei exterior, mi-am simţit deja inima în rugăciune, iar scrutând o secvenţă de pe bolta Catedralei “Schimbarea la Faţă” din Tighina, mi s-a părut că deodată s-au deschis cerurile, arătându-mi-se lumea de sus a Domnului.  
  
O secţiune din “Rugă pentru Neam” e atribuită sculpturii populare dedicate lui Hristos, sculpturi în piatră şi-n lemn plăsmuite de omul simplu cu dalta şi ciocanul. Originalitatea în simplitate a creatorului creştin, prelevată de aparatul lui Pavel Bălan de pe pietrele funerare şi de pe troiţele de la răscrucile de drumuri ne relevă dimensiunea universului artei populare româneşti în cel mai larg câmp al exprimării creatorului din Basarabia – credinţa în Hristos.  
  
Ştim din cărţile de istorie despre drama prințesei Elenei (Olena), fiica voievodului ce-şi doarme somnul de veci la Putna, devenită Mare Cneaghină a Moscovei prin căsătorie, dar puţini sunt cei ce au avut sub priviri broderiile inegalabile ale Elenei Voloșenca (cum i se spunea în noua ei familie). Pavel Bălan ne intermediază acest privilegiu, în detalii ce ne dezvăluie expresia absolută a migalei filigranistice, specifică giuvaiergiilor, căci lucrările Elenei sunt executate în fire de aur şi argint. Specialiştii consideră aceste broderii ca fiind primele lucrări de artă laică, ceea ce azi ar fi ca echivalent stilistic tapiseriile artiştilor plastici.  
  
Arta excepţională a creatorilor români, oferită facil privirilor noastre prin intermediul Albumului dlui Pavel Bălan, e relevată, în context religios, şi prin miniaturile şi frontispiciile cărţilor liturgice, adevărate bijuterii artistice, tetraevangheliarele cu ferecături în argint şi aur, odoarele bisericeşti (chivote, toiege arhierești), sculpturile în lemn şi metal de pe porţile principale ale Mănăstirilor Muntelui Athos, opere patronate de voievozii Moldovei și executate de meșteri moldoveni.  
  
Varietatea tematică şi ingeniozitatea creativă a meşterilor iconari din decursul secolelor ne acaparează atenţia şi mirarea în secţiunea din Album dedicată icoanelor. Deşi se spune că o reproducere (respectiv fotografia) nu poate induce privitorului aceeaşi trăire ca opera originală, noi ştim şi că orice regulă e întărită de excepţie. Măiestria cineastului Pavel Bălan convertită în cea de fotograf are puterea nu doar de a anula diferenţa dintre original şi copie, ci chiar de a inversa regula. Reproducerile sale fotografice, sunt convins, redau detalii pe care, aflat în faţa icoanei originale, privitorul nu le-ar percepe. Icoanele din fotografiile Albumului “Ruga pentru Neam” au puterea de a ne sugestiona tridimensionalul, chiar şi mişcarea. Pavel Bălan e un magician al imaginii, el e în stare să învie sfinţii din icoane, iar pe Hristos cel răstignit în troiţele basarabene parcă ni l-ar reda încă viu în trupul omenesc de pe cruce, făcându-ne să-L auzim, subliminal, rostind tălharului din dreapta Sa: “Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu mine în rai”.  
  
Albumul “Ruga pentru Neam” al domnului Petru Bălan este o inestimabilă operă patrimonială de natură cultural-spirituală. Forurile îndrituite şi plătite expres din bugetele publice pentru a identifica şi arhiva astfel de valori ar trebui să ştie de existent acestui tezaur editorial, un inventar vizual de artă religioasă românească de la începuturi şi până în present, realizat prin voluntariat, expresie a unei înalte dăruiri civice. Deşi nu are o cuprindere exhaustiva pentru întreaga arie religioasă românească, lucrarea garantează, prin volumul impresionant al eșantionului prelevat şi probitatea moral-profesională a autorului ei, suplimentată de consilierea fratelui său, teologul Gheorghe Bălan, că măcar pentru o anume regiune istorică naţională există deja o împlinire ce atinge palierul valorii maxime. Totodată, Albumul “Rugă pentru Neam” al maestrului Pavel Bălan poate îndeplini şi rolul de furnizor al unui valoros şi bogat suport de analiză pentru domenii adiacente fenomenului religios, atribut ce extinde valoarea funcţională a Albumului de la monovalență, la polivalentă, de la disciplinaritate, la pluridisciplinaritate.  
  
Și, în sfârșit, fiindcă solvabilitatea cuvântului meu nu acoperă nici pe departe condiția de girant pentru o asemenea operă magnifică, am să suplinesc (măcar pentru o concluzie de final) indisponibilitatea mea cu autoritatea poetului-academician Nicolae Dabija, care, răsfoind Albumul, formulează concentrat două judecăți care dau expresie absolută valorii “Rugii pentru Neam” a dlui Pavel Bălan: “ Lângă Biblie și Ceaslov – acolo e locul ei.[…] O carte de azi despre ziua de ieri și pentru ziua de mâine.”  
  
Gheorghe Pârlea, jud. Iași  
  
_______________________  
  
*Cetățile sufletului – Manăstiri și schituri basarabene, Pavel Bălan Ed. Arc, 2002  
** Rugă pentru Neam – Artă moldovenească din veacurile XIV-XX, Pavel Bălan, Ed. Lumina,2015  
  
Referinţă Bibliografică:
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2247, Anul VII, 24 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Pârlea
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!