CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Vizual >  




Autor: Getta Neumann         Ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Getta NEUMANN - FIUL LUI SAUL (SAUL FIA - SON OF SAUL)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un film neobişnuit despre Holocaust, mai dur şi mai puţin emoţional decât tot ce cunosc. Nu am vărsat o lacrimă, dar am ieşit cu capul într-o încleştare înfiorătoare.  
 
Laszlo Nemes, cineast maghiar de 38 de ani, din familia căruia mulţi au pierit în Holocaust, a produs un film care a suscitat multe discuţii, a fost distins cu Grand Prix la Festivalul de la Cannes şi a fost nominalizat la Golden Globe ca cel mai bun film străin. Saul (jucat de Geza Rohrig, poet, profesor de iudaistică, actor) face parte din Sonderkommando, deportaţii aleşi să conducă noii veniţi în lagărul de exterminare spre camerele de gazare, să trieze hainele, ochelarii, bijuteriile, să cureţe, să împingă cadavrele spre cuptoarele de incinerare, să strângă cenuşa cu lopata. Îţi vine greu să înşiri toate acestea, darămite să le vezi. De fapt, clement şi pudic, Nemes te lasă doar să le zăreşti prin ceaţă. Arta lui este să arate infernul indirect, camera de filmat urmărind mereu faţa rigidă şi opacă a lui Saul, pe care nu i se citesc sentimentele sau gândurile, doar încordarea maximă. Tot ce e în jur se vede ca prin pâclă, în schimb gemete, vaiete, ţipete, scrâşnete, bufnituri se aud clar, răsunând într-o lume strâmtă, înghesuită pe ecranul îngust, aproape pătrat, ceea ce accentuează senzaţia de claustrare, de strangulare.  
 
Un băiat supravieţuieşte prin minune gazării, doar ca să fie ucis cu mâinile goale de un nazist. Martor al acestei scene, Saul recunoaşte în copil propriul său fiu. Poate îşi închipuie că îl recunoaşte, nu se ştie, nici măcar nu e sigur că a avut un fiu. Îşi pune în cap să-i organizeze o înmormântare demnă, cu un rabin care să spună Kadiş. Pentru a realiza imposibilul, Saul nu cunoaşte limite: răpeşte cadavrul din camera de disecţie, punând în primejdie medicul evreu responsabil. Într-o goană în care fiecare clipă ar putea să-i aducă moartea, caută şi găseşte un rabin pe care-l înşfacă dintre cei care sunt împinşi spre groapa comună. Este obsedat, este nebun. Ignoră şi periclitează planul de evadare al celorlalţi deţinuti şi – unul din prizonieri îi şi face reproşul – uită de cei vii în favoarea celor morţi.  
 
Povestea, ambiguă şi cu totul neverosimilă, este menită să fie înţeleasă ca o alegorie. Hotărârea nesăbuită a lui Saul Ausländer de a îngropa una din milioanele de victime se poate interpreta ca ultima zvâcnire a umanităţii în acest om care opune cruzimii cinstea şi demnitatea. Tot aşa de posibil e că actul lui, absurd şi inutil, ba chiar dăunător pentru alţii, un produs al dezumanizării, reflectă absurditatea nazismului.  
 
În discuţiile mele purtate cu prieteni, m-a surprins cât de mult vorbim despre virtuozitatea tehnică impresionantă a cineastului. Într-adevăr, Nemes este iscusit şi subtil în crearea suspansului şi a groazei, dar nu în stârnirea emoţiei şi a empatiei, ceea ce probabil nici nu era obiectivul lui.  
 
Am ezitat mult înainte de mă decide să văd filmul. Fratele mult iubit al mamei mele, cel care ar fi fost unchiul meu, a fost în Sonderkommando la Auschwitz. În februarie anul acesta, am văzut un interviu cu Manci Mezei, o prietenă foarte apropiată a mamei mele, care povesteşte despre deportare, despre Auschwitz. Am fost zguduită să o aud la minutul 36:20 vorbind despre Moişi, fratele prietenei ei Edit, mama mea. Când s-au întâlnit în lagăr, Moişi i-a spus: „Tu ştii unde lucrez eu? ... Știi că soarta mea e pecetluită. ... Ce ştii despre Edit?" Ìn săptămâna următoare i-a adus lui Manci, surorii ei şi mamei ei "pilule contra gripei" şi haine calde.  
 
 
Sunt sigură că Manci nu i-a povestit mamei mele cele de mai sus, pentru că nu voia să o întristeze şi mai mult. Păcat... Mamei i s-a spus că Moişi a pierit într-o încercare de evadare. Cert este că în ultimele lui zile din viaţă, s-a gândit la sora lui şi a ajutat pe alţii. Din filmul „Fiul lui Saul" am reţinut oroarea lagărului morţii. Din mărturia lui Manci am aflat încă o dovadă a omeniei care a supravieţuit chiar şi în infernul de la Auschwitz.  
--------------------  
Getta NEUMANN  
27 noiembrie 2016  
Geneva, Elveţia  
 
Referinţă Bibliografică:
Getta NEUMANN - FIUL LUI SAUL (SAUL FIA - SON OF SAUL) / Getta Neumann : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Getta Neumann : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Getta Neumann
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!