CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Evaluari >  




Autor: Germain Droogenbroodt         Ediţia nr. 3612 din 20 noiembrie 2020        Toate Articolele Autorului

Germain DROOGENBROODT - ÎNȚELEPCIUNEA CUVINTELOR NEROSTITE - THE WISDOM OF UNSPOKEN WORDS
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cum m-au inspirat poeziile lui Celan  
 
Deși sunt născut în zona flamandă a Belgiei, unde limba oficială este olandeza, în tinerețe nu m-a fascinat în mod deosebit nici lirica flamandă, nici cea olandeză; mai degrabă m-am simțit atras de francezii Baudelaire, Verlaine, Rimbaud… și, chiar mai mult, de cea germană. Am început cu romanticii, trecând mai apoi la Hölderlin, Rilke, și mai departe, la poeții din Germania de Est, precum Peter Huchel și Reiner Kunze. Ulterior, la începutul anilor optzeci, am descoperit într-o revistă de literatură germană poezia Todesfuge (Fuga Morții) de Paul Celan.  
 
Limbajul și stilul poeziei erau cu totul noi pentru mine și m-au impresionat nespus. Poezia aceasta nu descrie în stil realist întâmplarea teribilă a uciderii evreilor de către naziști, ci lasă cititorului libertatea de a interpreta grozăvia faptelor. Ritmul, repetiția sintagmei „îl bem” conferă poeziei un plus de dramatism: Negrul lapte al zorilor/ seara îl bem/ la amiază îl bem/ dimineaţa îl bem/ noaptea îl bem şi bem (trad. Maria Banuș). În versiunea germană, cea originală, versurile rezonează parcă mai melodios, dar muzicalitatea poeziei nu reduce cu nimic groaza și dramatismul, ci dimpotrivă, o sporește.  
 
Acel poem m-a îndemnat să caut să citesc mai multe poezii semnate de acel poet evreu, născut la fel ca Paul Antschel – numit uneori și Anczel - în anul 1920, la Cernăuți, în Bucovina, ținut care, la acea vreme, făcea parte din România, iar acum aparține Ucrainei. Părinții poetului au fost omorâți de naziști, internați într-un lagăr și condamnați la muncă silnică până în clipa desființării acestuia, în anul 1944.  
 
Fuga Morții, compusă la București în 1945, este probabil poezia sa cea mai cunoscută, publicată pentru prima dată în revista română Contemporanul, la București, pe 2 iunie 1947, sub titlul „Tangoul morții", în traducerea prietenului său bucureștean Petre Solomon. A fost inclusă în prima sa carte de poezie, intitulată Nisipul din urne, apărută la Viena în 1948, dar retrasă de autor din cauza numărului mare de erori de tipar.  
 
Cea de-a doua carte a sa de poezie Mohn und Gedächtnis (Mac și memorie), publicată în 1952 în Germania, la binecunoscuta Deutsche Verlags-Anstalt, includea Fuga Morții, cu titlul nou, dar și altele, precum Corona, Zähle die Mandeln (Numărat printre migdale) și alte poeme admirabile, aducând în spațiul poetic german un ton cu totul nou, supranumit modul de exprimare al „nespuselor” (n.t. negrăit, fără de glas, inexprimabil, din germanul Sprachlosigkeit și englezescul speechlessness).  
 
Întreaga operă a lui Paul Celan vădește acest caracter profund: exprimă ceea ce nu poate fi spus, permițând cititorului să interpreteze și să dezlege el însuși sensurile tainice ale cuvintelor, lucruri care pot fi înțelese în mai multe feluri. Limbajul rămâne fundamental, personal, deși are de traversat propria perplexitate, întunericul, oroarea.  
 
Paul Celan și-a petrecut o mare parte din viață la Paris, unde a activat inclusiv ca traducător. A tradus din operele lui Arthur Rimbaud, Guillaume Apollinaire, Henri Michaux, René Char, Emily Dickinson, Robert Frost, Shakespeare, dar și din opera unor poeți ruși, precum Alexander Blok, Ossip Mandelstam și alții.  
 
„Multe dintre poeziile lui Celan, scrise în epoca mai târzie, pot fi percepute intuitiv, dar nu pot fi redate în altă limbă, fără o cunoaștere prealabilă pe cât posibil profundă a surselor sale”, susține pe bună dreptate Michael Hamburger, care a a tradus o amplă gamă din poeziile lui Celan, ulterior publicate în colecția Penguin Books.  
 
Eu însumi, de asemenea, am tradus câteva dintre poeziile lui Celan, dar limba sa este atât de personală, încât multe din poemele sale nu pot fi transpuse corect într-o altă limbă.  
 
Celan a văzut moartea cu proprii săi ochi. Angoasa, întunericul și stigmatul morții l-au însoțit de-a lungul întregii vieți, fiind prezente în multe dintre poeziile sale, așa cum reiese din ultimele versuri ale unei poezii din volumul Mac și memorie, întâia sa colecție de poezii publicată în Germania: "Numără migdalele, / numără ce-a fost amar și treaz te-a ținut, / numără-mă pe mine printre ele... moartea te cuprinde în brațe, și-n trei ați pornit spre înserare. Poetul s-a sinucis, aruncându-se în Sena în aprilie 1970.  
 
Cele nespuse: o sursă de inspirație  
 
Primul meu volum de poezii, „Patruzeci la zid", „Palpabilă absență" și „Știi țara? Meditații la Lacul Como", considerat neo-romantic de către criticii literari, a fost scris sub ușoara influență a poeților de expresie germană, dar, după ce am călătorit în numeroase ocazii în Orientul Îndepărtat, descoperind și studiind filosofii asiatici, odată cu lansarea volumului „Drumul” („The Road”), pe care l-am scris în India și care a fost tradus în chineză prin TAO, lirica mea a înregistrat o mare schimbare, devenind mai filosofică. Taoistă, au decis chinezii, ZEN au i-au spus japonezii.  
 
În timp ce poezia inspirată din natură are un caracter descriptiv, fiind influențată de peisaj, poezia filosofică este centrată pe o realitatea ce urmează a fi descoperită. Paul Celan a descris aceasta perfect: „Wirklichkeit ist nicht./Wirklichkeit will gesucht und gewonnen sein" (Realitatea nu este./ Realitatea se dorește căutată și câștigată)  
 
Poetul spaniol José Ángel Valente, care la rândul său a tradus în spaniolă o serie de poezii de-ale lui Celan, declara: „Ca multiplicator al sentimentelor, poemul depășește toate sentimentele posibile”. („As a multiplier of feelings the poem surpasses all possible feelings". Fără îndoială, poeziile nu trebuie să i se dezvăluie cititorului în totalitate, depuindu-se, ci ar trebui - așa cum este cazul poeziilor lui Celan – să conserve elementele constitutive definitorii ale lirismului: fascinația și enigma.  
 
În orice caz, spre deosebire de Celan, eu încerc să scriu poezie aparent simplă, dar, în același timp, profundă. Totuși, evoluția de la stilul descriptiv la cel filosofic, în căutarea unei „noi realități”, necesită o minte liberă, și din acest motiv sunt obligat să mă desprind din contextul vieții cotidiene, „normale”, evadând într-un loc fără oameni sau factori perturbatori, cum ar fi gălăgia, televizorul, telefonul, lucruri care distrag spiritul, gândirea, inspirația: împiedicând cuvântul să-și afle calea spre a se așterne pe albul neîntinat al hârtiei în așteptare.  
 
Din cauză că poezia lui Paul Celan permite acea marjă de libertate a interpretării personale, oriunde mă deplasez pentru a scrie port cu mine cărțile sale drept lectură de căpătâi. Deși lirica mea este scrisă într-un stil diferit de cel al lui Celan, de-a lungul anilor s-au adunat unsprezece poezii care, într-un fel sau altul, fac referire la versurile sale. Poezia „Trâmbița nopții” (în traducere literală „Cornul nopții”, engl. "Nighthorn") dedicată lui Paul Celan, publicată în „Știi țara?" face trimitere la sinuciderea sa, la fel ca poezia „Așa cum se știe..." din „Convorbiri cu lumea de dincolo".  
 
Poezia „Spin ori trandafir" face refrire la poezia sa Mandorla și la viața lui Celan, plină de evenimente dramatice, care i-au influențat puternic viața și poezia: asasinarea părinților, moartea primului său copil, la scurt timp de la naștere, relația complicată de dragoste cu poeta austriacă Ingeborg Bachmann și, nu în ultimul rând, acuzațiile de plagiat lansate împotriva sa de văduva poetului Yvan Goll, care s-au soldat cu o campanie de presă ce i-a provocat răni adânci, marcând psihicul lui Celan, afectând întreaga sa încredere în viață.  
 
„Când buza de cuvinte-mi sângerează" face o trimitere clară la poeziile foarte personale ale lui Celan, în care abundă neologismele, cuvintele și expresiile ieșite din comun.  
 
Poezia „Luceafăr", printr-un vers din poezia lui Celan „O, floare a timpului" , mi-a inspirat titlul celei mai recente cărți de poezie proprie, „Efemera floare a timpului", în timp ce poezia „Nu mă socoti migdal" , selectată din cel mai recent volum, nepublicat până la această oră, „Neliniștea cuvântului”, este un răspuns poetic la versurile lui Celan „Fă-mă amar, numără-mă printre migdale". La fel este cazul poeziei „Mandorla".  
 
Discursurile derutante ale unor politicieni în legătură cu virusul Corona, soldate cu moartea a sute de mii de oameni, evocă amintirea nefastă a cuvântărilor demagogice ale lui Hitler și m-au inspirat la scrierea poemului „Fuga morții”, una dintre poeziile mele cele mai recente.  
 
-------------------------------------  
Germain DROOGENBROODT  
Spania, noiembrie 2020  
 
***  
 
How Celan's Poems inspired me  
 
Although born in the Flemish part of Belgium where Dutch is the official language, as a youngster it was not the Flemish nor the Dutch poetry that fascinated me, but the French, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud… and even more the German. Initially the romantics and later Hölderlin, Rilke, as well as the East German poets Peter Huchel, Reiner Kunze. Years later, in the early eighties, I read in a German literary magazine Todesfuge (Fugue of Death) by Paul Celan. The language and the style of the poetry were totally new and impressed me greatly. The poem not only describes realistically the terrible event, the killing of the Jews by the Nazis, but leaves the reader freedom of interpretation. The rhythm, the repetition of “we drink” makes the poem even more dramatic: Dark milk of daybreak we drink it in the evening, we drink it at noon and in the morning, we drink it at night, we drink and we drink. In the original German version, the verses sound even more melodious, but the musicality of the poem does not reduce the horror, the drama, on the contrary it increases it. That poem incited me to read more poetry by that Jewish poet, born as Paul Antschel or Anczel 1920 in Czernowiz, Bukovina. His parents had been killed by the Nazis and he had been forced to work in a labour camp till it was dissolved in 1944.  
 
Fuge of Death, written in Bucharest in 1945, is probably his most famous poem, published for the first time in The Romanian periodical Contemporanul, Bucharest 2.5.1947 entitled "Tangoul mortii" (Tango of Death), translated in Romanian by his Bucharest friend Petre Solomon, the poem was included in his first poetry book Der Sand aus den Urnen (The Sand of the Urns) published in Vienna in 1948, but withdrawn by the poet because of many misprints. His second book Mohn und Gedächtnis (Poppy and Memory), published 1952 in Germany by the well known German publisher Deutsche Verlags-Anstalt, contained as well Fugue of Death, the new title of the poem, but also Corona, Zähle die Mandeln (Count the Almonds) and other fascinating poems, in German poetry a completely new tone, call it, so typical for Celan’s style the poetic expression of Sprachlosigkeit, speechlessness, a style which characterizes Celan's complete poetic oeuvre: the expression of what can’t be said, leaving each individual reader to unravel the unspoken which can be understood in several ways. The language remains fundamental, personal, although she had to pass through her own perplexity, the darkness, the horror.  
 
(Paul Celan spent most of his life in Paris and was also a very active translator. He translated works of Arthur Rimbaud, Guillaume Apollinaire, Henri Michaux, René Char, Emily Dickinson, Robert Frost, Shakespeare as well as the Russians poets like Alexander Blok, Ossip Mandelstam and other poets.)  
 
"Much of Celan's later poetry can be intuitively grasped, but not rendered in another language, without as much knowledge as possible of his sources" pretends correctly Michael Hamburger who translated a ample selection of Celan's poem, published by Penguin Books. I also translated a few poems of Celan, but his language is so personal that many of his poems cannot be rendered correctly in another language.  
 
Celan had seen death with his own eyes, anguish, darkness and the stigma of death accompanied him all his life, present in many of his poems, as he writes in the last verses of a poem from Mohn und Gedächtnis, his first poetry collection published in Germany "Count the almonds, / count, what was bitter and kept you awake, / count me among them... the death layed the arm around you, and the three of you walked through the evening. He committed suicide by drowning in the Seine in April 1970.  
 
The unspoken: a source of inspiration  
 
My first poetry books, "Forty at the Wall", "Palpable Absence" and "Do you know the Country? Meditations at Lake Como", considered neo-romantic by literary critics, were slightly influenced by German nature poets, but after having visited many times the Far East, having discovered and studied Asian philosophies, starting with "The Road", written in India and translated into Chinese as TAO, my poetry made a big change and became more philosophic. Taoist, pretend the Chinese, or ZEN according to the Japanese. Where nature poetry is descriptive, influenced by the surroundings, philosophical poetry is a reality to be be discovered. Paul Celan described it perfectly: Wirklichkeit ist nicht./Wirklichkeit will gesucht und gewonnen sein" (Reality does not exist, reality wants to be searched and gained). The Spanish poet José Ángel Valente who also translated in Spanish a number of Celan's poems claimed "As a multiplier of feelings the poem surpasses all possible feelings". However, the poems should not show itself to the reader undressed and nude, it should - as it is in Celan's poetry - conserve what constitutes poetry: the fascination of the enigma. However, contrary to Celan, I try to write a kind of poetry which is apparently - simple, but profound. However, the change from descriptive to more philosophical poetry, to find a "new reality", requires a free mind, I therefore have to leave my "normal" daily life, find a place without people and other elements, such as noise, TV, smartphone, things which distract the spirit, the thinking, inspiration: obstructing the arrival of the word at the white, the empty paper. Because Paul Celan's poetry leaves that freedom of personal interpretation, wherever I go to write, I always carry with me his books. Although my poetry is completely different from Celan's, through the years, as much as eleven poems refer in some or other way to his verses. The poem "Nighthorn" dedicated to Paul Celan, published in "Do you know the Country?" refers to his suicide as does the poem "As one knows..." from "Conversation with the Hereafter". The poem "Thorn or Rose " refers to his poem Mandorla and to Celan's life, full of dramatic events which deeply influenced his life and his poetry: the killing of his parents, death of his first child shortly after its birth, his complicated love affair with the Austrian poet Ingeborg Bachmann and last but not least the claims of plagiarism by the widow of the poet Yvan Goll, resulting in a press campaign, leaving deep scars in Celan's psyche, the sense of life. "When my Lip bleeds by the Language" clearly refers to Celan's very personal poetry, full of neologisms and unusual words and expressions.  
 
The poem "Morning Star" with a verse of Paul Celan "Oh Flower of Time" inspired me for the title of my latest publish poetry book "The Ephemeral Flower of Time" whereas the poem "Don't count me among the Almonds" , selected from my latest, not yet published book "The Unrest of the Word" is a poetic response to Celan's verses "Make me bitter, count me with the almonds" as is "Mandorla". The misleading speeches of some politicians concerning the corona virus, resulting to the death of hundred thousand of people, as did Hitler's agitating speeches, reminded and inspired me to "Fugue of Death" one of my recent poems.  
-------------------------------------  
Germain DROOGENBROODT  
Spain, November 2020  
 
   
 
Referinţă Bibliografică:
Germain DROOGENBROODT - ÎNȚELEPCIUNEA CUVINTELOR NEROSTITE - THE WISDOM OF UNSPOKEN WORDS / Germain Droogenbroodt : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3612, Anul X, 20 noiembrie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Germain Droogenbroodt : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Germain Droogenbroodt
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!