Mi-ai picat, taman în poezie
să te scriu cu litere-ncâlcite
Iubirea mea balsam să-ți fie
cât ești orfan în inimile frânte
*
Că nu-s poetă, știu prea bine
(nici n-am pretins așa ceva)
Taman gândindu-mă la tine
cuvintele m-au destrămat
*
Din fire lungi, subțiri de viață
în care visele s-au spulberat
Ca și un ghem târât de-o mâță
sub patu-n care s-a culcat
*
Că n-ai păstrat cu demnitate
un strop infim din ce ți-am dat
Tu plângi acum, dar din păcate
ce-a fost frumos, s-a terminat
*
Mi-ai picat, taman în poezie
(și nu știu dacă-ai meritat...)
Gândul meu ca să te scrie
a trecut printr-un oftat....
