Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuţinează pe măsură ce populaţia lumii creşte: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, terorişti, torţionari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaţionalul la modă, acel senzaţional ce pendulează neobosit între dezagreabil şi oribil, pe alţii ni-i scoate în cale păcătoasa asta de viaţă.
Dar dacă pe primii ai posibilitatea să-i ignori (fie sărind peste cele mai penibile pasaje din presa scrisă, fie ferindu-ţi privirea de imaginile etichetate de ştirişti ca fiind „cu impact emoţional”), nu la fel stau lucrurile pe trotuar sau pe trecerea de pietoni, unde gorilele mai mult sau mai puţin tuciurii te înjură şi sunt gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi după ce nu te-ai lăsat strivit de maşinile lor bengoase, ori în predilectele cotloane publice ale aflării în treabă, unde indolenţa şi sfidarea birocraţilor, la fel ca exasperarea şi neputinţa solicitanţilor, a atins maxima înflorire cu neprecupeţitul ajutor dat de informatică.
Da, căci şi pentru unii şi pentru alţii este îngrozitor că astăzi, cu calculatoare performante pe fiecare birou, evidenţele s-au înrăutăţit, iar serviciile către populaţie urmează calea bătătorită a tărăgănării şi aşteptării, până ce proverbiala răbdare românească ajunge să se convertească în resemnare: „Ca la noi la nimenea”; sau: „Ce naiba poţi să faci? S-a schimbat niţel forma, dar fondul balcanic a rămas acelaşi”...
În atari condiţii imoral-birocratice, mai poate să mire pe cineva faptul că, bunăoară, toate evidenţele şi statisticile româneşti postdecembriste sunt mai puţin demne de încredere decât prognozele meteo pe termen lung? Păi dacă încă nu se cunoşte cu exactitate numărul locuitorilor din România zilelor noastre (este de presupus că nu se doreşte aşa ceva de către sforarii politici şi uneltele lor poreclite statisticieni!), atunci e lesne de priceput cam ce harababură domneşte în statisticile oficiale ce privesc situaţia pe categorii de vârstă şi profesiuni, numărul de şcolarizaţi şi de analfabeţi (inclusiv aceia cu patalamale), numărul de bolnavi pe tipuri de boli, suprafaţa pădurilor rămase ca prin minune şi cea a terenurilor înstrăinate, consumul pe cap de locuitor la energie, apă şi alimentele de bază, numărul de creşe, grădiniţe, şcoli, spitale şi aşezăminte culturale funcţionale, precum şi mulţimea acelora care sunt lăsate în paragină, numărul în continuă creştere al lăcaşurilor de cult şi al şomerilor înregistraţi (cu toţii dintre laici), că de toţi ceilalţi are ştire doar Atotputernicul etc., etc.
O să mi se răspundă că, în pas cu sporirea trebuinţelor sociale, evidenţele s-au înmulţit şi diversificat (paşapoarte, autoturisme, turişti, importuri, exporturi) şi că toate astea se corectează din mers. Foarte bine, zic eu, dar aceste tinichele legate de coada modernismului, cu ce-l ajută pe bietul român strivit de nevoi, taxe şi umilinţe?
N.B. Aflu de pe internet cum neoamenii cu putere de decizie planetară (în principal ipocriţii americani şi sculele lor de la O.N.U.) caută de zor soluţii pentru reducerea populaţiei globului cu...90%! Asemenea soluţii există. Totul e ca păpuşarii mondiali să le pună în funcţiune la turaţia lor maximă: conflicte militare, foamete prelungită, îmbolnăvirea pe capete cu alimente şi băuturi intens chimizate, uciderea oamenilor sănătoşi cu vaccinuri obligatorii şi a bolnavilor cu medicamente contrafăcute etc. Citind atari grozăvii, îndată te întrebi dacă unele epidemii nu sunt provocate precum crizele economico-financiare şi dacă atacurile teroriste nu sunt dorite, poate chiar încuviinţate taman de aceia care după consumarea lor varsă lacrimi de crocodil. Nu cred că prin mijloacele lor ultraperfecţionate de supraveghere şi prin agenţii lor infiltraţi peste tot, inumanii cârmuitori ai planetei nu au ştire din timp de asemenea intenţii şi nu posedă mijloacele prompte pentru neutralizarea lor...
-----------------------------------
George PETROVAI
Sighetu Marmaţiei
18 septembrie 2016
