CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Creatie >  




Autor: George Anca         Ediţia nr. 2400 din 27 iulie 2017        Toate Articolele Autorului

George ANCA - AM ÎMBĂTRÂNIT DUPĂ INDORE (POEME

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pentru că vreau să nu fumez să nu ucid  
Mă sting aproape chiar de Divali  
Visez hârtoapele grozave când adorm  
Și îmi aștept iubita fără somn  
Va fi și drumul celor din lumină  
Mânat de un destin că vrând-nevrând  
Se bucură deodată și pe viață  
Iar eu privesc posomorâte chipuri  
Iar eu posomorându-mă simt vremea  
  
O să răsară între vis și ceață  
Sonal sau dansatoarea-nmărmurită  
părându-ți-se iar petrecăreață  
în dor de dor și fără de iubită  
Gânduri din Veda dis de dimineață  
vei auzi în curgere sanscrită  
apoi îți vezi de dorul de viață  
în ziua lungă fără o clipită.  
Întors pe-o parte-n cânt să nu te sperii  
când parcă te trezesc mirate jurii  
dintru o nebunie a plăcerii  
cu sufletul peste surâsul gurii  
Sub soare răscolește bananierii  
în dans Kathakali și Manipuri  
  
din Delhi douăzeci de ore  
până la Indore  
Ramgajmandi  
ars amandi  
lespezi gard  
Ramgajmand  
peisaj meridian  
în surâsul de maidan  
florile dalbe  
erau nalbe  
vacile negre  
muzici alegre  
Indore departele  
poetul fratele  
o niciodată  
însculpturată  
dodie fată  
gazdă de pandur  
Holkar Bahadur  
ce mi-ar fi în satul meu  
să fie lui Dumnezeu  
nici durere  
nici putere  
merge trenul  
cu himere  
sămânță de rigă  
la ziuă ne strigă  
luminos e soarele  
bun Dumnezeu marele  
caprele bat căprioarele  
migrenele cangrenele  
supraviețuim cu dolmenele  
ascultasem cuminți  
cancerul pentru sfinți  
ne sfârșisem de dor  
către măritatul Indor  
cu pasărea măiestrelor  
ciugulite ferestrelor  
  
un român odată a plecat de-acasă  
nu să scoată apă nici să dea la coasă  
și-a luat muierea și copila blândă  
și s-a dus în lumea asta de osândă  
când la poale munții să-l aștepte nu-s  
a luat-o invers nu către apus  
tot spre miază-ziuă până la Indor  
să-și mai uite grinda prefăcută-n dor  
s-a întors pe urmă unde avea treabă  
nimeni nu-i răspunde nimeni nu-l întreabă  
când a doua ploaie iarna a fost jos  
tare o poveste își visa pe dos  
ca pe englezește refuzat în dodii  
începu să tacă să rodească rodii  
ah și papagalii și maimuțele  
mână până-n ceruri lung căruțele  
în caleașcă brună coada veveriței  
o drăcoaică maică goală între ițe-i  
se călătorește-n nor să se mărite  
eu să-i cânt la nuntă să-i dau grâu și vite  
bine dar în viață n-am singurătate  
poate lin ascultă-mi lasă-te pe spate  
rugă fără coarde uită-mă și hâdă  
mirele din zare o să îți surâdă  
prea mă vede schiaun fără străvezime  
și cu umbră oamă rob viclean la știme  
cât că m-ai preface în pustii vapori  
masca ta în beznă mie mi-o omori  
căci ascuns în plânsu-mi am rămas vioi  
cu trei coaste rupte și plin de nevoi  
stă drăcoaica-n gânduri se face la modă  
și mă ia de unul singur dragă dodă  
eh nu mi-era vorba dar vânam chitină  
greierilor muză moară și creștină  
strâns-am o grămadă rugului de mine   
s-o aprind cu suflet roiuri de albine  
eu să n-am vedere ele dodii nu  
stau la o fereastră cu ochii hindu  
doar în taina strânsă dodiilor fața  
o să-mi fie frică să nu tragă ața  
  
O amintire poate Ganesh înțelesul nostru ființa caldă  
aromi sânge străvechi iarna se va sfârși o viață bunule  
închinare la nimic lunecătoare scene și ochi și umbră  
miez de noapte întrupat în sufletul lumii  
de nu se joacă încă în oră fiica principiului meu   
  
învățăm litera A mamaA tataA leulA  
elefantulA la dentist copilulA alpinstul lunecaA  
piticul râdea ahA noi învățam litera A  
nimeni nu ne dezrobește poate doar litera A  
AfricA AmericA AntarcticA  
  
A dansului coroană  
în cuiul după ușă  
dumnezeiescul pântec  
triunghiuri lunecând  
de lapte și nimic  
  
lungi zilele  
asemene  
genele  
împărații  
părăsind  
sceptrele  
  
am întâlnit Baudelaire  
la Tomi pe Ovid  
urbea era schimbată  
poetul împietrit  
  
și marea cu mal văduv  
de Andromaca plâns  
cu lebăda ta tristă   
și vastu-i ochi de sfinx  
  
mai bine iar la Roma   
pe străzi să te recit  
schimbată este Urbea  
poetul împietrit  
  
bengal Voltaire să poarte  
către zeița Maya  
sufletul meu carpatic  
latin în Himalaia  
  
ci unde e Parisul  
ce malheureux, myth  
schimbată este urbea  
poetul împietrit  
  
Dragostile dintr-o lună  
Le făcui grămadă-n mână,  
Le-aruncai peste grădină;  
Dragostile dintr-o vară  
Le făcui grămadă-n poală,  
Le scosei pe gard afară.  
Nu știu vânturi le luară  
Ori în apă se-necară?  
  
noi vorbim pe românește doamne  
ne dai vin nu-l bem să ne condamne  
doar o furie ca a le ține tira  
ne mănâncă minți harimandira  
aurul cu gurile brățară  
mai să ne înghită de ocară  
și turbanul cumpărat pe-un sfanț  
gheară ți-l oprește să te țipi în șanț  
  
Cine am fost în clipa trecută -  
necunoscut fără părinți  
mortul meu frate?  
Cine aveam să fiu  
de-am fost fiul  
părinților eterni  
îndurerați în veac?  
  
și eu mă bucur mereu  
când mă vizitează Dumnezeu  
și Dumnezeu se bucură mereu  
și el și tu și eu  
poate mai repede eu  
că m-a ajutat Dumnezeu  
mi-a luat-o pe mama la el  
și a ajutat-o cu moarte la fel   
ca pe soldații războaielor  
săracii noroaielor  
când era ea credincioasă   
venea Dumnezeu în casă  
și ne bucuram mereu  
când ne vizita Dumnezeu  
  
De cancer mi-au murit mama și fratele   
cancerul mi-e mamă și frate   
La masa lui neprimită mă așez  
pe bucăți de carne, deserturi,  
brânză, iar bucăți de carne  
un fel de film indian, apoi englez și iar indian  
la Tropicul Cancerului  
  
Plâng trupuri amante alcooluri scrisori cadaverice  
taci un zeu, o linga, mai dureros, de nimic  
zăpăcite femei în vis decăzut pornografi impotenți  
transfugi siberieni fără pereche stabilă  
pionieri ai judecății de apoi constrictori  
și în junglă o să ne auzim doar cerul dispărut  
flăcările o să ne înghită fără poftă oricum  
fata o să citească în cenușă viitorul palmelor  
care printre păcate o amenințau cu bătaia  
iubito reînviem într-un cor de îngeri  
nu-mi face mie scandal amândoi avem datoria  
să cântăm, aceasta e nașterea noastră  
portative de oase, armonii de carne  
gâtlejuri aromind raportul divin  
îmi spuneai îți spuneam orgă ori iarbă  
cine cu cine pe cine în cine de cine la cine  
fără sine pese sine de la sine  
aceasta e limba română poate fi cântec  
să ne aducem aminte cum cântă  
eu sunt cine, tu, sine, noi cine  
de-om juca ping pong pe tabla de șah  
să ne zădărnicim micile respirații  
cu hohote – păsări ascultate în trecut  
așa mai cuminte, fără noima de viață  
într-o altă cântare prea tristă romantic  
îmbucurătoare după experiențele țărilor  
ce s-au numit și morminte și păci.  
Bolnavi de viață cuvinte fără povești am spus  
ochi fără peisaje am închis graiuri  
nerostite am auzit dinspre fumuri mecanice  
acum am iuți pașii pe malul râului  
amețiți de văzul undelor adeveritoare  
Eram copii îndrăgostiți îndrăgostiți  
fără naștere și zei doar așa  
pentru credința minunaților.  
  
Nu-mi trebuie lume liniște amintire  
bordei libertate mulțumesc  
niet ce a rămas nu-mi trebuie  
o noapte pe an un an pe secol  
nu-mi lipsește lume libertate o noapte  
  
Vezi talia dumnezeului Șiva?  
Asemănare fără speranță nutrești  
Crezi în Budha îi privești talia  
Întru o altă nebună asemănare?  
Crede-mă, eu scriu acum un poem  
prietenilor, semenilor  
sus ochiul stâng mi se închide  
corpul se teme de cadavru  
conștiința se zbate sub negură  
asta e talia mea lăuntrică  
așa cum a fost și a Sfântului  
Grigorie de Nazianz  
Primește spre amintire un testament  
ia-mi talia încrucișată cu a lui Șiva  
cu grijă de femeie deodată îndrăgostită  
la orizontul timpului cu moartea  
Te las în voie sufletului  
religios prin surprindere  
lumea are frunze pentru flori nemaivăzute  
  
Sion Sion și biblii scrise  
în carne doina plânse-ni-se  
  
Catolicei gratia plena  
ave Maria Magdalena  
  
Apoi tot nebăuți ne fie  
porumbul scrumului trezvie  
  
Lumină harului fiind  
împreunându-i-se ind   
  
Sion Sion și evanghelii -   
în carne suflet doina ce li-i  
  
Cer albastru, albastru.  
Păsări rare   
ciori cioară.  
Orfan bananier.  
Primăvară ispășită în vânt.  
Altă pasăre  
privighetoarea zilei dintâi  
a vieții de azi.  
  
Holi 25 martie indian  
  
c-a venit luna lui mai  
nor în păr de ploi pe cai  
c-a venit bun timp de veac  
nuzii munții junii trag  
cu pistoalele de apă  
și cu vocile de mamă  
fetele Holi-ka-ok  
trag cu pușca nu i-a foc  
  
în valuri cânt   
culori de pământ  
cu mama și Vasile în mormânt  
sub acoperământ  
noaptea mă mai înspăimânt  
ca de un veninos prielnic vânt  
e timp să mori nu e cuvânt  
mai am o vară mă avânt  
tăcere glasul frânt  
  
singură viață amintire  
de când trăiam cu altă fire  
fără părinți de pomenire  
sau fluturii sau norii  
viață moarte amintire  
cum trăiam în altă fire  
de veșnică pomenire  
părinți fluturi cimitire  
cântecul de pomenire  
părinți veșnici altă fire  
fluturi viață amintire  
nici moarte nici cimitire  
cântecul de amintire  
părinți fluturi viață fire   
  
Moară a bananierului  
tu dansezi cu avioanele  
întunericul nu se urnește  
din noaptea elicelor.  
În peisajul liniștii  
strigoii vor striga.  
Ce să crezi mai apoi   
când adorm vecii tăi  
să nu-mi spuneți numele  
să nu-mi ștergeți urmele  
mai bine era acasă  
dormeam noaptea fără coasă  
  
Nu mi-e bine poate caldul rău n-ar fi pe frig orar  
Aș mai scrie două vorbe să-mi dau sufletul afar  
Ca un joc de parodie trist precum știu să-l îndur  
și un șah cu indianul ce sosise din Kanpur  
El deschide indiana eu sar două pătrățele  
deci internaționala fără cântece de jele  
în curând ne părăsiră elefantul și cămila  
de-am rămas cu ochi atâta dus vazirul raja mila  
Când veni femeia dragă adunată din căldură  
cu deșertul în spinare și cu sufletul la gură  
Te rog fii Fata Morgana nu mă pedepsi cu tine  
tot de foc o arătură peste oase și în vine   
Lasă vijelii în valuri suflarea să nu-ți înceți  
șahul nostru e în țăndări câți suntem atâtea vieți  
Calcă-n câmpul de poveste dintre munții de acasă  
Cârja brațului meu simte altă cârjă răcoroasă  
Ne așteaptă calul Gora ce în veci să ne abată  
Hati printre elefanții lui de lemn nu se arată   
  
De vorbesc în satul nostru pot s-audă și străinii  
Azi mă abătui din cale să fac yoga kundalini  
Cu picioarele în cruce mâinile la pancreas  
scapi de diabet sau alte suferințe într-un ceas  
Dar ce se alege-n urmă pe la patruzeci de grade  
nu știu eu astrologie să arăt mai cumsecade  
Norocul că-mi scrie carte mai din sus de primărie  
tata de la stupi ce dulci mi-s viforâți și pe hârtie  
De-i răspund s-o țină taină ori de veste și comunii  
cum că noru-sa cunoaște personal pe Sakyamuni   
Și fiind așa destinul de malarie scăpat  
au luat o doctorie să se facă doctorat  
rasă ori prezicătoare (nava rasa-s sentimente)  
unul altuia în viață să ne fim medicamente  
  
Vrea o poveste să se versifice  
norii de azi fulgeră și plouă  
eu mă presar peste otrava de șopârlă  
Dacă mă scol în Himalaia  
voi medita la eminescianism  
grăbind spre Kama poate n-o să mor  
  
Om Troian român  
pe trei ochi stăpân  
moartea ia-mi dă-mi trai  
plaiului meu rai  
  
Și-ar fi tot un fir  
fir de trandafir  
mângâie-l să-l am  
agatârul neam  
  
Și-ar fi fără chin  
și fără suspin  
și-ar fi din bătrâni  
zid de duh de mâni  
  
Din nesat în sat  
curat luminat  
la zorii de nea  
snaga să ne ia  
  
Am și n-am a da  
de aici colea  
omul șoptitor  
șoptitorul dor  
  
să bem un ceai de la Dipak  
uitând știința și pe Buddha  
cu tine astăzi mă împac  
cu Himalaia și Garuda  
ziarul când să se trezească  
la ora yoga în ashram  
de lapte și de rourască  
pahar figurile ne beam  
  
De zid pline mâini desfac  
minte gânduri ață ac  
n-oi bea ceaiul la Dipak  
ba la el în ceainărie  
vin americanii mie   
hiptichinorezărie  
Buddhist Library de-o fi  
un tradus Lamai-Dali  
și-al meu Tkhrimekundan ji  
  
Dhauladar de piatră  
peste lume vatră  
nea dhauladarată  
lume idolatră  
din Tibet odată  
Buddha se arată  
piatră peste vatră  
Dhauladar și tatră  
Dhauladhar de piatră  
  
stafii de miere tandre pomenire  
păienjenilor îndulcind la fire  
de lună răsfirate nemurire  
câini amuțiți în duhuri mulțumire  
stafiilor de urlet la oștire  
  
ora morții vizuală  
zală dezastronavală  
viața de nu mă înșeală  
licuricii dau năvală   
pe orbită imorală  
orală astrologală  
N-am somn creștin  
De sfântul Constantin  
Dhauladhar în alb erupt  
Zice laptele ce-am supt  
Fără Ram yoga și har  
Tulsi Mila Valuvar  
Câți se plimbă câți tușesc  
Luna cade-n arabesc  
  
Cerul fulger Dhauladhar  
codrii ploaia pe Tibet  
visul lung într-un pahar  
cărți picând într-un caiet  
  
meditează trupul focul  
sufletul și nenorocul  
Cerul fulger Dhauladar  
visul muntele Pahar  
  
Lasă viața lasă tot  
Eminescu Eliade  
Plouă dealuri și cascade  
și copilul ce înot  
  
în apropiere  
fostă întrupare  
chimice aptere  
zboară a gazare  
pânzele de fulger  
îngânând în oră  
un păianjen mulge-l  
licurici devoră  
nu demult departe  
de această lume  
viață după moarte  
avusesem nume  
din eterna mamă  
iar în atmosferă  
munte alb mă cheamă  
steaua mă digeră  
  
orașul ras de pe fața pământului munții rași călugări buddhișiti  
Yeti al păsărilor zăpezilor stâncilor zace pe falie sub norul mort  
  
munții sfrunții sforul mării pretutindeni viu de mine   
nemurit autopsia marmorei îmi șade bine   
răsrostesc în dodii râsul până în al bolii an  
cancer vindec ayurvedic Hermes și simbolian  
în cetate la Socrate îmi aud aed otrava  
pe când zidului de pace duc zăpezile spre dava  
  
Coșmare scurte de expres schimbând prăpăsiile des  
Albul cimitir creștin într-un sud fără închin  
  
plouă încet în Kazipet îmi zice  
din jungla norilor Euridice  
malayalam dar graiul e departe  
deschide între noi citită carte  
burează creștinește ne îndură  
apoi cu grindină în arătură  
căzuți sub mame pe tăcute  
din zări de munte petrecute  
spre sat văzând-o Tiruvalluvar  
femeia i s-ar da în dar  
ea dumnezeu l-ar boteza  
în mângâiere îi cura  
i-ar depăna în dodii zeci  
cu două nunți din dor de veci  
până se-ntoarce din război   
ar plânge mii de ani ca voi   
fiind nici alta nici căruntă  
la fără ei a treia nuntă   
  
zvastik în padma fumează sinucigaș unul dumnezeu  
în barba de umbră tutun Virginia tufă de nicotină continent  
anul trecut predam studentei vina anul ăsta alta șarla  
la ce nu ne-am întoarce-n viață slavo-candidați în majuscule  
accidentările doritorilor de română inacces la propriul nume  
mai știm o piesă de la Roma dar papa astăzi a murit  
n-am făcut dragoste nicio zi de ce mă întrebați ultima dorință  
plouă cu fosfor aprins curcubeu de arsuri viață de ins Ind amoruri  
persecutorii nu-i iubesc alfabetar între guzgani de oficină  
tăiată granița gât nas urechi ochii mi-i rezerv corbilor de fum  
haită hăitară masacru antifaustianism antimefistofelism  
ștreang personificat fără legătură cu spânzuratul din Cythera  
  
ți-am spus rezistă nu mai rezist fulgerătoristă svastik sanskritist  
jos de valul Dumnezeu lavă în ființă pe muntele Penteleu Ilie amenință  
derbedeu am dat de greu și îl rod pe dumnezeu rog rod rog rod rog  
pe nebunul întrebat îl răspunde Ararat de se pune pe arat împărat  
am în cap un scaun și pe el un faun și el ori eu scheaun  
șchiop de trei și-un giol nu moi mototol cu dinți de nămol  
  
dușmanul ungur prietenul polonez  
îmi spun ce să-i faci dictatură  
din vorbele lor procreez  
în suflet puțină coptură  
româul îl întreabă pe rus  
c-o fi c-o păți chinezește  
ureche nu-s limbă nu-s  
și Dumnezeu nu ferește  
  
cât de lipsit de vlagă faimosul curs Cazacu  
gramatica întreagă o ia fonetic dracu  
și totuși ce de drepturi pe limba fără piele  
ce șnițele din piepturi și creieri bube rele  
mai bine-mi deschid gura și fie-mi de țărână  
să nu se iște ura în cartea de română  
  
nu muncești și barba crește zice Geza fatalist  
ba te iau pe românește și îți fac un acatist  
mi-a sosit sosia aflu să mă bage în vreo oală  
bat la ușă iese slavu din împărăția yală  
să fumăm boieri grofi pașă fără sabie în vlah  
în foiță de cămașă cu tutunul lui Alah  
batem câmpi armonios la arsul lumânărilor  
ba ne cântă și din tabla mucul lumii nărilor  
se deschide ușa intră un băiat la noi în cușcă  
bună vreme moale vintră numără și ne împușcă  
  
te aduc aminte  
sufletului meu  
munte și părinte  
în eternul greu  
uite-mă arvuna   
capilui de mort  
cu lumină luna   
ancorată-n port  
primăvara cade  
peste un pătrar  
mândră de nu bade  
cine iubi-m-ar  
dispărute studii  
în gol fără ins  
când să le repudii  
munte m-ai cuprins  
  
am luat-o razna sunt Napoleon  
îmi șoptește-n secții pe lângă disecții  
cu idee fixă de cameleon  
cel ce ne prenumără bisecții  
stai te iau casapii e Napoleon  
dă anunț urgent la Căciulata  
facem o prinsoare pe un embrion  
injectat în moartea pe de-a gata  
fost-am împăratul șahul bubă rea  
cu mamă nebună cu brâul de lână  
numai dinaintea și pe urma mea  
să mă nască iarăși din țărână  
fi-voi prin strigoii de odinioară  
părăsitul cap de par și cioară  
putrezita mână statuară  
artă sub colivă tributară  
  
acel ocean fără adânc  
în ceruri ondulând vapoare  
și noi în floare pe oblânc  
ființe ape plutitoare  
cu oasele de scoici molâi  
înlăcrimatei maici precesta  
un fiu sub cruci de coporâi  
monsun fiind în noi acesta  
zac flăcări în jilave torții  
slăvi respirate dimpotrivă  
fă doamne mănăstire din toți morții  
s-o dărâmăm în somn de Șivă  
  
să ne împingem sufletele doamnă pe apă în fum atât de înecăcios obscurizându-ne  
ecou de trei ființe pe drum și le prinde o ploaie de la început de la început am fost o dată trei ființe pe drum și ne-a prins o ploaie  
jai Hind sfânta noastră Maria surya namaskar muzică veche vii cântăreți condor imperiu becisnică euforie lămâi dulci mere pere șalul puștoaica iraniană atinsă pe mână beta de guru-ul confuz în coșmare fum la mijlocul vieții poate de jertfă primită nu ne ucidem nici singuri străini încă ne recunoaștem ai noștri am 34 de ani lumina soarelui purifică ființa în scufundare  
  
unde sunt ideile Platoane bătrânii îngenunche purtând un lanț de munți să numere vămile cerului în ochii răzbiți spre opacul viitor corbi lănceri călări ideea renașterii de apoi  
orice ins de treabă târâit pe coadă pădurarul câine latră-n loc să roadă haita tantră oase codrul rezonează fosforul din scorburi amuțește loază întru scârba vocii munți în pantomimă dinții fac strămoșii foamea îi animă  
citești iubite criminal pe Makbeth te trec în scripte Shakespeare sinucis turban ori scalp ori creier fără poză rămână arheologie la găini pădurile de târfe să înghețe cu focuri printre craci neaprobate prinzi suflet zgârci ejaculare în vârful șișului ocoloșiș  
lăsat sânge de umid cer cuțit trup de carbid sfârâit în infinit la un timp bătut cu nit liniștit pe aur mort în coclaur de resort  
țigări moștenitoare zeițelor în floare tufișelor de zare în buze rășchitoare pe vreme aripioare pedepse glandulare un hoit țânțar o boare  
semnificăm păcatul al cincisprezecelea în creier nemâncatul de-a înghițit peltea din Giurgiu Ferentară combină sub talmud slab sexul a fanfară ce nu o mai aud  
depresiune de baboi în apa veacului strigoi mai inventează un raport semnat Nichita Rapaport istorici rânduie în prox și mântuie-mă pe sub vox că m-ai fi lustruit de viu sub fulgul altuia să fiu te-ai fi ținut la perioade să nu se vadă cine cade cine fumează cine fu cu barbă continent Korfu  
nu putem risca să atenteze la întunericul nostru local frânghia naftalina pregătite să-le corecteze înainte de a tăcea cu ultima dorință pentru noi  
scrisori de grațiere în iarba fiarelor de-o viață ne e râvnă a rupe inutil cu ochii-n apa fiartă agâncul vălurind eufomânt  
  
și cancer trecător din nas  
în întreitul Om de rai  
dintre sprâncene fără glas  
  
ce gând în lume îmi răsai  
când de vedere m-am mai ras  
și m-am întins lângă un pai  
neintrodus în ananas  
  
ori te strănut fără de voi  
cu mine veșnic doborât  
de preacinstitele nevoi  
și râmătoare întrucât  
poienile cu flori de-apoi  
îmi gâdilau porcescul gât  
  
his impotency pleacă la Atena  
să-nvârtă cu un deget banda  
doar cerșetorilor le-or duce trena  
Aron Cotruș Swami Vivekananda  
cu spatele la Dunăre în ochi cu Sena  
bun orientul rău e popa Tanda  
se culcă pe nevoile din jena  
și paza eunucilor alanda  
vărsați o roabă lângă ouă  
pierdute-n bălării de la ruine  
urnindu-și roata fără rouă  
cu pântecul golit de-ambouă  
ci faceți-mi același bine   
din Ruginoasa la Rovine  
  
departe lespezi de Ovid cu nasul vânăt în șosea frunze de toamnă analcid pe sufletul fără perdea ce mai apăs trup în hârzob macaragiii să-i îmbăt m-o face umbra morții zob oriunde-n lume mă arăt de nu în viața mea să mor aleg baladă pe cutare adus de soartă binișor a sabie pe mădulare  
laud eu eu nu laud plâng nu eu eu nu plâng am o viață în sânge bătrân o moarte de purpură averea-și gramatical subsanscrit reîncarnat heautontimorumen fac uz de nimicnicie diavol pocăință sintaxă în afara mea fost izvor o dată am văzut o femeie  
tradu pneuma din sufletul universal al neasemănatei din zbor cu ea ciugulind planeta încotro întâmplat original de iarbă licurici și ciocuri sub tunetul de 40 de minute  
îmi poartă capul pe tipsie barbă din degete narcisă neagră părul și Samson și filistenii toarnă temple-n lanțuri de milenii de-am îmbătrânit în libertate este dimineață ziuă noapte stropi silabe cinematografiate  
salve ființă aeriană de-un pământ cu oul altar culcă pe pat de liană clătinat de musonul de dar împreunați ne emană noaptea de cântece sitar apropie-mi-te nirvană depărtează-te de hari-har  
cu unul în nimic petrecăreț amic mâini pe corzi schingiuie lorzi bucurându-ne răm-rămu-ne a o a om fârși – ne-om vorbă a fi raag în Delhi indienești de București  
  
viu de vis în fața asemănării statice sabia înfiptă în cutia milelor  
ferește buzunarul antropomorf să nu se întoarcă pe dos în golul ființei  
pe pământ pe trup cadavrul excavează verdeață arămie nord plin de fier  
ce om și dumnezeu tot un drac în incorectă neliniște gonind la galop  
scrise pe oglindă chipuri idei sacrosancte șterse la traducere înapoi  
vânzătorii penelor de păun mâncat cântă la un gând culori în evantai  
salută plecarea de apoi însângerând viitorul zeiță cazi adânc la pământ  
cinstea gropii surori fericește spinarea cu musonul vânzătorilor  
sinucigaș laur postum puterea de a nu mai fi în cântecul zorilor  
frunze-ntoarse pe fețe arse molan pelin ateu creștin frumoase rase  
pe feciorul de-mpărat cine l-a decapiat basm fârtat niciodat  
secetă în sânge de tigru la tropic pe vale agheazmă de gheață  
  
am îmbătrânit după Indore pe drumul nemuritorilor până în lumile celelalte acolo un bătrân trimite păsările paradisului printre vii ploi eterne îi împurpurează umbra bărbii de nori detunați  
pictorul aprins în roșu cu cărare-n părul negru ca Urmuz ori pictor Dino stins în negru roșu negru se aprinde se încinge lângă temple peste zi  
  
primul cuvânt mi-e moarte reînviind în poezie proastă luată ca de cioclu la-ntrebări noi cei din glie și din foc din cer și smoală avem săracii un cuvânt de spus în gol pentru eternitate tuturor pentru apoi nejudecat ori înainte ne-am prosternat creștin din întâmplare pe o foiță de-ast'vară din Dharamsala   
  
fac rime în punjabi  
îl caut pe king Por   
păcat de mine Gabi  
sunt mort pe un picior  
latinii basarabii  
neînțelege-m-or  
dar Omului și Babii  
la sfinx mă pună dor  
că uite ce de barbă  
mă trage ața ruptă  
ba Hyranyagharbă  
ba timp de Chandraguptă  
  
comitagii dar nu români indorusificată șfară mă duc cinzeci de săptămâni apoi acasă pe afară mă uit de Vlaicu pe Carpați mai lasă-te de gravitații bă munte tot descreierații în sine vulturi învârt na-ți-i o nație pronaos îngenunche femeile în față malii iar popa dulce la rărunche arată ca medievalii pe râul invadat imperiala aurărie lemn câinesc se pierde toată socoteala acuma când mă prinosesc.  
  
încet să nu te dezrostești  
cuvântule de templu vid  
statuile prea muierești  
rugându-le la muced zid  
tăcere până-n Negrilești  
de a ta umbră Baiazid  
ocean îți sunt pământ îmi ești  
fudulule ladinoid  
când ora bate iar profană  
de viață-n arc săgetul bleg  
și câine și mușcată rană  
prietenește îl întreg  
pumn țeava labei de emană  
pe curierul Ali Beg  
  
muște sugeți leii mai cu milă vă rimez că-mi sunteți de prăsilă pline vă întoarceți peste mine în amoruri încă arhipline păsările zboară iar agale dar să nu ne ducă în greșale burțile funcționare chiorăie ia aminte cine sforăie sfoara peste sărituri țânțare că strivii biata reîncarnare  
  
sâmbătă și morții nimeni cu o tuse  
apasionată apa Sion US  
înzăpezitoare himalaizantă  
primită scrisoare vândută bacantă  
catolică nu e că e protestantă  
aversă zidită sâmbătă în pantă  
  
îmi descriam auzul văd o cămilă concentrată asupra cocoașei ori eu înăuntrul centrului caravană părăsindu-se deșert munte aducere pe după lauri a unui cap numai tristețe se lasă o noapte oprită pe dungă ascult o vreme de copii trăim de mult în joacă parcă ne pare rău după o vale verde   
  
și prea târziu copilă pictor ți-e tată șarpele constrictor sicilian odată nu a înveninat țărâna sua păduri muntene doar slănicul călugărlor i-a zburat nimicul o viață bântuit de nime s-a strecurat prin dricărime și cât îl vezi de mort de-o viață se trezea dis de dimineață  
  
a doua zi deodată tristețe ilustrată hârtie manescrisă neauzită missă o amintire parcă pe sine se încarcă olară piriformă o namilă de dor mă sub spumele de veghe somn îmbrăcată zeghe trezește dinainte de acoperăminte mai jos de somn în viciu insulă Mauriciu prietenii mă plâng din muntele Parâng  
  
și iar și iarăși și iarăși  
la samsar fără samsară-și  
pedepsit împărtășitu  
lutul smuls în cange și tu  
tu iar tu iartă tu iartă  
kamă mokșă dharmă artă  
  
a fi un sat C A Rosetti  
în baltă și pe harta fetii  
în Eminescu ferentară  
călătorire-ai pe afară  
păi facem noi literatură  
și râurilor arătură  
ascultă-ți indiana zodioară  
în Eminescu ferentară  
  
dacă tu ești frumoasă  
eu cum sunt  
șoptește dar nu acasă  
pe pământ  
ba în Maharani Bagh  
dodie  
la Mundan copil cu drag  
Vinod e  
tulbure de-o noapte fa  
All Italia  
la Lombardi se gândea  
toată falia  
reparație mogulă  
cupolată  
până către cea rotulă  
nu de fată  
Delhir Nou pe iarbă  
cârpe uscă  
radere de barbă  
cu o muscă  
nostalgic maidanul  
la zoologie  
eu aștept mundanul  
din copilărie  
  
să-i scriu biografia Margaretei căutător al rimei Mead cu marijuana-n Samoa încete-i din viață bătrânescul rid examen jumătate vor amicii din blocuri așchii la cicloane invită noaptea licuricii schițând biografii americane  
  
mă latră câini se sting lumini la Ararat mi te închini modernul în Carpat bătut ți se arată petrecut pe viitor ne-or recunoaște roșite ouăle de paște ci înainte de crăciun pe la fereastra lui Arun din noapte ora unu fix amicul vinde hindu viks minuscul un armurier insomnios se dă de cer de ciochidarii gemeni cată și viața e înfrigurată  
  
To Brancusi, a Banana tree,  
with vast Leaves, fruitful,  
one being through mystery  
was giving me  
Soul of imperishability.  
In triumph was sitting a juggler.  
Child was growing himself, backward,  
Passangers in train were travelling under the sky  
on the Day of Grandfather Christmas  
O India, O Banana tree  
  
The Backward Path  
  
Thinking of you I feel  
that I wander on all sides.  
  
You travel the way  
toward me. Who am I without you?  
  
Yet longer and longer I don't see you  
Walk back Wait for me  
to follow you  
  
Turn me in  
to your first steps.  
  
I don't hear your voice  
I don't see your answer  
listen to me -   
  
caught in the pinions of locusts  
amidst the famished rags of the earth  
  
Maybe you will find me  
without life  
  
To resurrect me  
on the backward path  
  
Va fi Alecu Ghica  
în Himalaia domn,  
ne vom întoarce zarea  
părinților în somn?  
Și secolul s-o rupe  
unul spre celălalt  
oprit în Himalaia  
oftatu-ne de psalt?  
  
parcă duminică pe 17 iunie atins de fluxul mărilor din moarte vin într-o pânză de-a lungul sfârșitelor ulițe vălurind mulțimea brizelor stinse ne îmbrățișăm nemaiînvățând papagalii să ancoreze vii  
  
Văd cu bucurie că mă întâlnești  
pe această lume primenit la minte  
îți mai schimbi ființa te duci la Budești  
treci pe Olt viața soră de cuvinte  
  
De la taina mamei deșirata lilă  
podidește limpezi ochii muritori  
ne-o zări pedeapsă muntele Builă  
ca odinioară mâniații zori  
  
pomenit-am altă lilă a lui Rama  
toamna printre palmieri și careva  
mama nemurise ne murise mama  
până la povestea veche Ramlila  
  
Strică, Doamne, rostu firei  
Prin darul dumnezeirei,  
Și te uită mai cu drag  
Spre bietul român pribeag,  
Sprijinește-l, doamne, zău  
că doar e poporul tău.  
  
Este șapte și un sfert  
Am pus laptele la fiert  
Și luna s-a ridicat  
Laptele în foc a dat  
Ouăle vi le-am gătat  
Hai cu toții la mâncat  
Soarele s-a supărat  
De pe ouă s-a sculat  
Și s-a dus în Kings Way Camp   
De mașini s-a îmbătat.  
Și gata s-a terminat   
Poezia lui Bharat  
  
Unde eram sentimental și cerșetor de Dumnezeu  
mi se părea tot o viață pe după ploaie fără vatră,  
mânam o insulă cu ceafa lovind cu gâtul un resteu  
și fața îmi cădea pe brazdă și gura îmi striga aratră.  
Am ascultat o noapte-două cum taie briciul barba moașă  
căluș dansând pe vorbe rele pământul neslăvit altfel  
mai spune și tu, mamă, fața mormântului când se desfașă  
să flutur cu folos cenușa feciorului ce-l spulberă Sahel.  
  
Îmi invidiam în zadar pantofii  
pentru călătorii fantastice  
când i-am văzut amar strivind  
ochii tâlharilor  
aruncați de poliție  
dinaintea bombeurilor -  
dar orice viziuni mă vor fi așteptând  
la descălțare,  
mă apuc să ascult  
trompetiștii ocheșiți de nebune albe alămuri  
doar-doar vor ajunge la nuntă  
odată cu mine petrecând  
cismarul așezat etern pe asfalt  
cu pingelele de elefant pregătite  
  
se apropia altă țară în văzduhul rădăcinilor  
de ne apucam cu mâinile de beregata cântăreață  
și mai apucam să oftăm vecia post-mortem  
ca un Nistru unda călătorise-se  
prin creierii dezoxidați ne prăvăleam  
de bună voie și de bună nesilire  
tot altă țară maharaj Culae  
dunga aorta decolteului de abatoare  
închipuite printre mațele de genii  
  
mlaștină fumătoare voi adormi în neant  
întru tusea nisipului excitat de alune  
de-ați văzut cât de mult a sporit electricitatea  
potența veverițelor v-ați fi ucis care să  
vă electrocutați mai întâi și când crăpam  
cu prioritate vă zgâriați pe vieți de ciudă   
  
Umor ne-ar fi prins bine să avem  
cât un imperiu ori și mai mult cât un scav  
altel regretăm o carte de Bacovia  
măcar o poezie un vers despre umor  
Dar de care bogăție să râdem  
de care nenorocire doar aparentă  
și de unde râsul fără râs?  
Hai să ne jucăm teatrul zarurile viețile morțile  
ca și cum nimic nu s-ar întâmpla  
cum nimeni niciodată nu râdea  
Parcă spuneam ceva despre Bacovia  
  
ferice poem-secundă de odinioară  
acum parcă Ecleziastul iar mă omoară  
într-o latinească învelită subțioară  
ca de o armată încă barbară  
bătându-se din zori în nicio seară  
  
plini de plictisul identității  
în poeme din veacul răstălmăcit  
mânam încălțămintea-mamă  
dincolo de suflet cât de agale  
odată și odată vor călca  
saboții în ultima spărtură -   
groapa vieților noastre spăsite  
  
aproape bătrânul vânzător  
de bahut acha munkfali  
îmi fuse la amiaz identitate  
un fulger genunchease pe bunicu  
seara aceea unde-o fi  
de se carbonizase-a doua zi  
să îmi răsară prin Indii  
identitate munkfali  
seara aceea unde-o fi  
  
Yourcenar – nu numai pe ea o aud  
surd la suflet în curtea epitalamului  
cine-mi visează morții când sunt treaz  
mai și vâjâie odată cu mașinile Tata  
pa laura Mallroad indianizându-mă spre Himalaia  
printre turbanele dintre Chandigarh și Le Corbusier  
asurzitoare duhoarea din tăbăcăriile surori ale Sonipatului  
  
From a troop of children   
playing round here   
the gentle most so amicable one   
was staying sulky in a slipper,   
shrivelling by a little honey smelling breeze.   
The others are taller than him with a day  
so he will climb up in the garret  
travelling to the antipode  
where the nightfall is daybreak  
(with which he greater will be).  
An eagle from here  
is there buterfly  
called Puidepuf.  
  
Vine vara, Rani,  
până la Bangkok  
hei, Betelgeuze,  
poartă-ne noroc  
scrie Măriuca   
de la București   
cu cerneală verde  
s-o dezăpăzești  
mâine dimineață  
  
even unseen  
orchid you are  
in our guard  
no marble   
decapitates you  
we love you again  
under the tree of life  
embracing us  
in adoration  
while forests  
of princely line  
are bestiring  
you remember  
  
descovoiate săbii de-aseară peste ciumă cum morții sunt din alte petreceri pas de giulgi le strămutăm la ceaiul cu-a munților cutumă doar amintitei doamne sfârșitul de-i indulgi  
un qatarian dintr-o mie îmi ieși din geamie mie după tălpi kathak sus micromigrenă palme tot qatariane paviloin oferind câteva pliante lui Ion fire-ai Jane Burkha Arabie cu dans numai de din bagdadie bate-mi-ar toba pe dimie qatarul tot și toți dintr-o mie   
în teatre după teatre la chioșk unul în picioare unul în trecere unul cloșc dedesubt poposii fata cu mopșii bătrânul băietanul ritmează în hindi maidanul  
căpitan Ashok Vihar Shalini Radha pe Chatra hai de la Tihar afar c-am lovit cu capul piatra cu Ganesh țesut cu Appu am lovit piatra cu capu îi pusei pietrei capac talpa lată în kathak  
altă Penelopă Sită săptămâna juanită mai încoace de Madya nu se ninge păpădia nu se ia frigideria că te scot pe trotuar să rămâi pe dinafar  
pici pe luate cât ai da cu nasul prin mahala mesteci Ram cu Inșala dai cu gura-n Mudrika  
virtutea ce surâde în cel tot virtuos cu obiceiul nordic nekierkegaardios la ceai pețit gandharva de lapte de la țară tutunului wills poyal suflându-i în afară pe scările înguste mai largi cu servitorii un rug de așchii arse la zeii ce adori-i în față și costume de fastă ori incest la rândul de pe urmă nenumărat celest  
nu aude alte motoare tot consumul de acum trei zile martorul și el eu de la început aștept de pe vizavi să o cumințesc de măcel mă adulmecase n-avusesem curaj să nu mă rupă reîncarnându-mă sloi spre prânz bate soarele nu mai apuc noaptea între faguri cei doi nebuduroi de apoi de pe zid de la noi   
  
Jayanti 33 și o sută  
India 15 ianuarie  
jumătatea morții lui Mahatma  
patru zile și nopți  
mai cursese Kavi  
nici 20 nici 24  
de petale nu moghulizează  
departe de Sana, tren în febră  
asiatică, fie să fim  
ai upanișadelor, scrisoarea I  
eterna pace lingvistică,  
ironice amurguri de rasă  
de preferase luna baiazidă  
se obișnuiește prasad rezumativ  
opțiunea timpului, locului  
facem ce putem, ji  
ne oscilăm tensiunile superlativizante  
trăim de mai de parte amintirea  
facerii cum s-a spus în Aryavarta  
noroc de necomparație himalaianul  
de la superbazar e prea tânăr  
altfel Dumnezeu nu e, vai, martor  
prin uși deschise curentul  
strigoilor diurni îngeri  
cu părul negru keshaviu  
  
merge ceasul fără știre akal-ire arămire  
Rama Bahadur durire n-ai mălai alai  
mai bhai nici budhu mereu încai  
cu cântec de Mandalay azi și mâine teferi  
lumpeni pe frânghiile de curpeni pe  
canalele de cumpeni merge ceasul  
amânat mână ce-a sunat pe lat cercul  
cert shunya Bharat  
  
după seri în nopți și Ind   
pe rotunduri ocolind  
calea joasă   
pe sub coasă  
viața lungă   
pe la dungă  
ia atunci nu mă închin  
nici adorm de somn străin  
mi-e de jale  
joasa cale  
mi-e cu smântă  
dunga sfântă  
de aud o melodie  
de-o aud și nu mai fie  
tac în artă  
mare moartă  
zbor cu gilii  
zic familii  
astfel cad pe zori de zi  
pe la uși în sărării  
joasă cale  
praguri goale  
în Prayag-uri  
stinse praguri  
Gange Ind Ga  
pân la Id Gha  
după seri în nopți și Ind   
pe rotunduri ocolind  
  
ce ai văzut cerul de după perdea  
mi se păruse o rutină numită spaniolă  
nu m-am amestecat în transatlantică rumbă   
mai și tradusesem ca un avatar în eros  
parcă toba nu chiar experimentată  
plictisul buddhist de-l iubeam pe Shiva  
multele cutii de care aproape m-ai acuzat  
cărțile cât o bătrânețe semnate Gandhi  
stranie post-Attenborrough-Ravi Shankar  
comentaristică a nedusului la film de biserică  
astfel abandonam împreună poezia  
din partea mea ca un unchi sinucigașului  
toată noaptea ori până la patru dimineața  
zadarnic îți lăudasem onoarea poeților  
(tradusesem din atâția ai patriei mele)  
am refuzat seara o nuntă de-a doua zi  
și a doua zi o sinucidere hohenzolerniană  
neasemenea până la capăt faptei lui Arjuna  
iar tu cu capul ras pe când semn al cerșetorilor  
cel puțin până la cucerirea lui Gautama de Sikander  
  
mișcarea experienței pe Gange precum și în Horace se oprise jos de Mansa Devi singurul anunț reproșul neînlocuirii păcatelor în Gange pe motiv că mai am nevoie de ele cum că toți oamenii Doamne și tot Gangele cu câtă pietate spurcat în infinita-i sfințenie și în trup mai și trăim necesitatea confesării de detaliu în seara cu Vedanta în sinele de Purva shastra de Samkya Vaisheshika și Nyaya urmată chiar neortodox de Charvaka cu tot sângele-apă respirația-vânt carnea-pământ spațiul-cer febra-foc  
  
pomule n-o să te tai   
nici dacă poame nu dai   
c-a murit neica Pomuță   
pe-acolo fără mândruță   
nu fără de ordonanță   
și galoane peste hanță   
coate noduri paralele   
navighează-ți depeșele   
pe gratii de curcubele   
cum Gangele se umplu   
de păcatul nehindu   
  
din când în când mă duc la Taj  
din obligație în gaj  
Ion Constantin și Romul  
nicicând fiindu-mi omul  
se strigă din pădure  
mormântul să anture  
se scrie Inshallah  
pe morții doi în crah  
  
zile ca astea două luni ca astea trei te fac oarecum indiferent la ce a fost și ce va fi ții pasul cu o întâmplare între prieteni frați eunuci marmori ghizi gâzi massa istoriilor masa tăcerii-Eminescu masa celor de azi cine cinuri cină respirații schimbări vicii relative crescendo-uri armonii humoruri ștampile hemoroizi expression parole Dasein Shankar fotografii Alka blue-balls iar tabu-uri inter-nation-internare Assam BBC electrice două frunze verde deschis de acum în bananier tinereți trecute cu amintiri și nedumerire momente magnitudini consolări benzi neclarități părăsiri ocheade brutalități certuri misticisme biblii neglijate legendarisme retezate nepotriviri durități elanuri doruri calmări pluraluri   
  
cântam sansonul de cinci ori cred de cinci ori   
ori panchatantra numărându-ne kishori  
nemirosiți cu șatra chiar prunci duhlii  
cuminți la pas uituci bananelor convive  
trei au plecat afar și-acas doi au rămas  
taifas Ninive ce n-am dezis istorii clop  
citit a bună ziua cu merci-uri cu pieptănul  
scăpăm de top și oasele le liberăm de pliuri  
vasile care-i de plural de pacte de Bizanț din fire  
o legătură val de val și noaptea bună de vestire  
noroc cu laura și azi duminica ne vizitează  
ca pentru prânz pandav namaz rude de nerostită frază  
  
nu erau chibrituri în casă o știusem de ieri-alaltăieri  
nu era nimeni pe lume nici tânăr nici bătrân  
n-a fost nimic între nimeni doar chibrituri  
țigări ori am declarat în sanscrită lumină  
  
neîncepută vasntă și sloka ambiguu  
norilor nunții nunților pe singurătatea  
radhei încă nu e vorba de ea păcătosul  
nu s-a aventurat încă din haos în doruri  
  
am mai spus-o au apărut nu știu de am  
aprins stins aprins stins ce-am aprins ce-am stins  
înainte de prima prabhanda cu mult  
chiar până la vasanta de-mi iau adio  
  
papagal în râs târziu  
de-auzeai negana cioara  
mi-o vopseai în vioriu  
cu țiganul și vioara  
sfânt surâsul de porumb  
parcă încă în viață  
desenat în roșu plumb  
ori schimbat un pic la față  
de vedere nevedere  
vede în potop de pene  
gangele în belvedere  
l-aud anadyomene  
  
poate mia de ziare ani de lume vanitate paralelul  
onaniei de tipar isterie când ascunsă când de  
floare traducere lesbiană proză la proză prin  
grăsimi ilicite copie de primăvară șahuri  
arse grafică servicii cu meniu-cartelă  
prețuri de amuzament mâine-ncepe săptămâna  
voi fi existat nainte parcă nu nici în teroare  
nici în terorizații terorizați de sine  
și de nimeni de-am trece iar pe citit nu orwell  
  
n-aș scrie nici pentru mine nici   
pentru tine nici pentru dușman  
moarte pe față și pe dos nici  
acum niciodată rupt prozodiei  
ca o hrună ce-o fi aia de-aia c-aia  
nici în glumă ce bine-ar fi semnal  
n-aș traduce nici silabele sibilei chin  
andrastea complexată coșmar liber  
n-aș origina nici postuma-mi ură vetală  
la vătală nici nici limbă nici sarea  
sterilității din crone descreierării  
tehnica sterilizării nici de creier  
nici de prozodie nici de origine  
  
Când îi spuneam ieri de călătorie spre ordine, în Baudelaire, ca-n Aristot, pe sub durere, franțuzește, deja înotam sanscrit într-un timp elefantin să ne poarte pe loc.  
Mi-aduc aminte – a treia oară azi? - că prin zori și-n vamă la Krishna-Jayadeva mi-a fost gândul ca întru har și m-am fericit cu mintea yoni.  
Dublă memorie – în traducere – a sunetelor jayadevian-eminesciene (sanscrit-eminesciene). Păstrate sunetele sanscrite.  
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru a-mi fi dat putere azi, paisprezece ore, să nu mă abat de la păcatul tradusului la Gitagovinda și mântuirii întâiului cânt, ori de el, ori cu el, ori în el – sanscrit, românesc?  
  
și noi doi de-am uitat că suntem singuri pe ziua de azi dintr-o negitagovindă și totuși chiar dacă buza de jos e mai aproape de piept la mine iar la tine din partea cealaltă peregrinează spre o strânsoare neprevăzută îți jur că nu m-am gândit nici la moarte nici la dumnezeu nici măcar la pancham-raga  
  
de-acum două nopți acel cor latin nelibertin  
cântând libertate când nu uitam gitagovinda  
poate cântecul uitatu-l-am și de gândul neuitării  
nu-mi mai pasă cum eram în întuneric  
prins ca-n moarte cu un dor încă de poet  
putea fi ultimul n-aveam ce-aprinde să-l îngân pe hârtie  
întru vreo bucurie diluată până la bârfă  
o declarație mai puțin de nicio libertate nicăieri nicicând  
ce prost aproape fericit malgre soi-meme  
ce frică și cutremur și acel cor latin nelibertin  
și foarte nemiloasă gitagovinda mai sfârșindu-se  
  
disperare de moarte vreodată preasingur iar  
vârfuri unduite de înverzire în amiază  
poate o amintire utilă la fântâni calm centru gol  
insistând să-ți cumpăr hașișul eșt la fel  
de bineintenționat ca alt poet în locul meu  
povestind acestea ținându-mi la sigur calea  
într-o parte și-n alta vrei să mă convingi  
că nici eu n-am picioare poate un ban  
totuși cum vom ajunge la rashomon  
calul clopotele kabuki violul  
duelul detaliului rușinea râs  
actul înstrigoirii depoziția roșu verde  
  
Bilhana, din Vikramankadeva Caritam (nici de apă stinsă, nici de papgali citită). Candralekha (buric adânc, fin sân, față nepătată, glezne zvelte, buci-tron zeității): cristalul alb al minții regelui se înroși, ea era țărmul oceanului-sentiment erotic, lui îi bătea toba.  
Cânt 1: Fata domnului munților, purtând jumătatea trupului iubitului ei, un sân înălțându-i-se către față să întrebe despre celălalt (Ardhanariswara).  
Înotătoarele (VII) Papagalii îngânând din încânt cântecul cucilor au fost alungați din casă de femeile singure... (32)  
Vântul din muntele Malaya, parfumat de fețele femeilor din insula Ceylon, încetinit de bucile tinerelor învățătoare din Dravida, se oferă plăcerii.(30)  
(IX)... Tăcând, sfetnicii stăteau ca-ntr-o pictură, o vorbă nu mai ieșea nici din gâturile papagalilor speriați... ulei persian, foc pe săgețile iubirii. (18)  
Dormind doar o clipă în noapte, el o vedea singură, pe cea cu față de lotus, parcă prinsă de trupul său, pictată dinainte-i și învârtindu-i-se în jur.(23)  
Ea se duce de la fereastră în camera împodobită cu icoane, de aici la marginea pădurii și înapoi în casă (35)  
Svayambara, podeaua cu dale roșii. Regii - ocean agitat de pasiuni, gesticulație (76) piept ridicat, ornamente mai de preț (77) prefiră perle (78) lotus de jucărie în coroană, râzând la doamnele cetății (79) un paloș (80) praf de camfor fără nădușeală și mutându-și cercelul de la o ureche la alta (81) lovind cu mâna zornăind de brățări pe aducătorul de betel și strivind cu unghia o foaie (82) vorbind de unul singur luând camforul din cutia de betel și împărțindu-l celorlalți (83) imberb își scoate veșmântul de aur și calcă pe el (84) se aruncă în spatele aducătorului cutiei de betel ridicând sprânceana; își răsfiră degetele căscând și se prăvăle-n scaun înfierbântat; îi vibrează gâtul de nota a cincea și surâde, spune câteva vorbe cu dar poetic...  
Alegerea... Logodnica nici nu se uită la el și mai și scuipă foaia de betel din fața ei de lotus  
un râu și mutat pe cale de oceanul impetuos nu-și părăsește cursul dinainte  
(147) Fata pune ghirlanda alegerii pe gâtul lui Vikramanka  
Grădina plăcerilor (haremul) – martori dansului femeilor – iederi (24) Acest arbor Ashoka strivit de talpa ta e binecuvântat (Culesul florilor) – femeile din harem – (primăvara) din multe, numai cinci flori lui Kama; (40) arborele Bakula încovoiat sub bucile ei; (41) ochii plini de polen, o îmbrățișare regelui; Ashoka bate cu frunza-palmă o soție a regelui culegând flori; (43) cu buci grele în arbore, își dă drumul pe tulpină până la rădăcină cu picioare-lotus nădușite (44) copacii se ușurează de flori sub povara bucilor haremului; (46) trupurile trupurilor tot sudoare și polenuri; (47) lacurile buricelor femeilor cu ochi frumoși supte de polen (48) albinele (49) aruncând polen în ochii co-soției îl sărută pe rege; (50) una furioasă numără numai zgârieturile de unghie în subțiorile celorlalte; (51) ramura unui copac oferită de rege se lasă sub bucile femeii odată cu inima rivalelor (52) pe una o împodobește (54) una cu veșmântul smuls de o maimuță îl îmbrățișează pe rege; una rupe, cu bucile grele, creanga unde aștepta, și cade peste rege; (57) soțiile regelui Kuntalei, parcă prefăcute de Kama în dansatoare în dramele bravurii brațelor lui, arătau frumos cu picturi de grămezi de polenuri de flori; (58) flori și albine, pe față mâini, după femei; (60) sudoare amestecată cu polenuri de flori; (63) baia-bazinul; (65) soțiile regelui nu vedeau pământul de prea grelele țâțe; lebede speriate de sunetul brățărilor (70) regele, cu femeile, în bazinul plăcerii (71) femeile plivesc geloase lotușii, ca pe propriii ochi; (72) din atingerea buzelor roșii ca de bimba ale femeilor și a multului lor collyrium, se petrece o răsturnare: lotușii albaștri se înroșiră, cei roșii se albăstriră; (73) de joaca muierilor cu buci grele toți lotușii erau rupți (76) când femeile regelui intră în bazin, lacul de pe picoare, mișcând de albine, decolorându-se de picuri de sudoare, se spulberă; (78) regele îmbrâncește pe una în apă adâncă; (79) lotuși doar sălașuri de albine acoperite de polen precum drumeții de praf; (81) bucile ca de piatră ale muierilor, scufundându-se, undele au crescut ca de apa farmecului lor; (82) fețele-lună ale femeilor regelui Calukya văzute, albinele nu intrau în lotușii deschiși de teamă să nu se închidă (83); (84-86) regele le stropește pe țâțe-tâmple-de-elefant, pe cercei, pe urcioarle reginei; (89) bazinul cu apă amestecată cu santalul de pe sânii lor păli ca de despărțirea de muierile cu ochii-cerbi; (90) schimbarea veșmintelor.  
(XI)  
Speranța soarelui scufundându-se în ocean?  
De-acolo are Indra caii cei mai iuți;  
odată și odată îmi va da unul și mie. (8)  
  
O, cerb, nu-s crin -  
Ce-mi vii în vin?  
Colir din ochi Rohini  
pătându-te nu ți-e rușine? (56)  
  
Amant al nopții bându-te cu vinul  
neam de femei-mânii azi rupe-oi spinul (57)  
  
cupa de-mi atingi, regele nu te lasă  
Rohini s-o face furioasă (58)  
  
Sfârâind după vreuna te-ai subțiat ață  
nerușinatule adevărul e pe față. (59)  
  
De nestatornic fuși zvârlit în sări de mări,  
n-ai altfel raze reci și cum ți-e cald în cer? (60)  
  
Te știe soața flușturatic după fete  
Vin stele după tine nu vin să mă îmbete (61)  
  
Amant luminii lumii te-a păcălit vreuna  
că-n fiecare noapte pe cer treci spre Varuna. (62)  
  
O domn al nopții la ce-mi tulburi inima cu dragul  
din vinu-mi du-te giuvaer-pahar sari pragul (63)  
  
Cum bate vântul pâlpâi și te uiți  
după vreuna s-o săruți (64)  
  
stă bolta trează nu închide nicio stea  
prea ai umblat la multe dragostea (65)  
  
soțiile barzilor, în rostiri de nectar, spun cântecul  
dimineții augural, frumos, mai frumos de nota  
Șadja plăcută și lungă (73)  
  
Flăcările lămpilor dragi doamnelor cu ochi căprii  
scriindu-și scrisorile de dragoste... (76)  
  
O, poet între poeți, fără seamăn poezia pulsează;  
până și operele nepoeților își vădesc frumusețile;  
e timp de nespus pentru Sarasvati. Cu mintea  
concentrată, gândește-te o clipă a compune   
poezii (81)   
  
(XIII)  
Dealurile parcă prefăcute în ascetici... palide  
de cenușa pădurilor arse (3)  
șiruri de gâște sălbatice gârâind păreau  
cingători căzute coapsele râurilor  
subțiate de vară (4)  
  
zilele mari la trup de-au băut apa  
toată a pământului încet se lungiră parcă  
de greul soarelui pe cai înceți (5)  
  
numai râurile născute de Himalaya se  
bucurau de îmbrățișarea oceanului  
alte râuri mereu mai firave nu puteau face un pas (6)  
  
râurile din tărâmul nordic strânseseră apa căderilor  
din Himalayas ca pentru o baie rece oceanului  
aprins de despărțirea atâtor râuri (7)  
  
râurile cu firul pierzându-se înșirând  
petale de lotus înnoroite neîmpreunându-  
se cu oceanul erau lungi despărțiri (8)  
  
drumețul își anina ochii de sânii femeii  
împărțind apă gândindu-i urcioare nu mai  
știa de unda răcoroasă din urcior (9)  
  
drumeți poftind sărutul buzelor ca limba ale  
femeii ce apă împarte o băură pe gânduri înmiresmată  
de flori patala de ea dăruite (10)  
  
(17-90 Kama descrie iubitei sale anotimpul ploilor – râurile, apoi Meghaduta)  
  
de bună seamă râurile s-au supărat de-o   
vorbă a mării și de duca norilor că noroioase  
și cu valuri țipătoare deodată o pornesc spre ocean  
  
râurile bărbați-femei (46) – norii asemeni lutului înghițit de femei să nască (54) – asu-kavi versuri răspuns la ghicitori (68) – tu nor... n-ai egal ca... vestitor... celor despărțiți (60)  
  
lasă norule nefericite femei cu ochi  
de căprioară departe încă de iubiții lor chiar  
când te văd cine pictează pe unde ziduri nu-s? (74)  
  
Raze de lună intrau pe fereastră nu hoți  
  
sunetele tale m-ar ajunge cum îți ajung  
am fi de două ori fiecare anihilându-ne cum eram  
nu tu papagal nu tu amaltaș nu tu nor anistoric  
chiar așa abia te ascult și cânți intranscriptibil  
ceea ce nu se întâmplă tuturor ființelor de tăcere  
ce-mi spui mă ajunge nu-mi ajunge târziul  
țipi într-un noroc al meu de a mă speria a mirare  
scoți bancuri din gât și-mi faci destinul să râdă  
se înnourează peste candelabrele galbene și glasuri  
  
La Delhi pe iarnă moartea mi se uita în gât  
ieri în centrul Bucureștiului mi s-a uitat gâtul la moarte  
am revăzut-o și eu de nemaivzut o tristețe în picioare   
încă nu cădeam m-au dus Nana și Nansi de colo colo  
ori în care loc aș fi căzut putea fi cruce  
schimbarea climei zice înfocată Mariana  
anghina pulcelată pe același fond nu  
e nicio problemă și nu se moare așa  
dar dacă eu le-am cerut iertare și le-am spus că  
le-am iubit și am călătorit împreună și  
prin subteran nu puteam altfel traversa  
simțind că n-o să mai pot urca de acolo   
ieșisem în oraș cu 40 de grade pentru Mahabharata  
  
I play chess with Vasile   
wolves dream a drink  
you play piano alone  
  
the wives'minds rejuvenated   
beyond tragic purification  
when forgetting the sins of game  
  
in dream you had arrived at down  
with other appearance mounted   
on the white ants tree  
  
laughing from lungs halving  
the pay of sitar illusion not  
knowing the ten adventures  
  
and who singing other music  
had pushed us in the sin   
of riverside coppices  
  
I quote negations from the gallows  
over a woman in the ghost  
replacing the nonsense  
  
it rings with an invitation  
three days after in Hanuman  
Mandir at his daughter shadi  
  
since yesterday no more distant pallor  
since today morning contributing  
to my sin with the birth  
  
distinguishing the mogul  
from Turk I retired   
in the nearness of Kublai   
  
I was distinguishing the love from death  
Radha loving only in the meaning   
that she will lose will lose Krishna  
  
I'll not transcribe the trembling  
in the abyss of awakening  
to not lose Radha not lose Radha  
  
the alley slips under monkeys  
thoughts shadow up to the tower  
palm-tree growing me green   
  
guarded by her child  
this untouchable woman  
is looking into the mirror   
  
the child sees me sees me  
and I see both covering with touches   
the matter of white mirror  
  
a paisa for Dusshera a paisa for   
puja jae mata immaculata   
harijan gone in the mirror  
  
now that it came the time  
of quiet word jiu-jitsu  
how without irmi and judo  
  
in tempo of kempo tae kwan-do  
tang soo-do aike-do  
karate kung fu  
  
you were painting annunciation  
saying lalat netra agun basan  
from Rabindranath ashes-eyes  
  
and again ma bole dakis nore mon   
n-o chema-n minte pe maica ta  
run like the calf after the cow  
  
non sono sola   
jae jagadisha hari  
accompanied at piano-forte  
  
say something before  
next concerto for credibility   
of yaksha's meghaduta  
  
din glasul orb arcada protuberanței  
cu noi în India aceleiași negativități  
ni s-a dus viața pe apa Jamunei  
ștearsă cu a nonsensului voie  
  
zidul din cât palat și zidari   
o sută de generații sub crâșma cu mied  
muzica lebedei călătoare peste tranziență  
  
I am what you art   
Thou art what I am  
I am the psalm  
And thou are the verse  
  
văzutu-mi-ai păunule iubita   
față lună dans de lebede   
zărit-ai munte nalt   
frumoasa de mă părăsi  
  
Rudra pudra mudra  
Seema mima prima și m-a  
Umesh uncheș cireș  
Sarath sărat macat  
Babita chitita termita  
Sishu șisu dervișu  
Pradeep nisip cirip  
Vijay ardei cercei  
Aruna aluna arvuna  
Dhirendra mendra leandra  
Anil copil vernil  
Citranj oranj banj  
Yogindra oglinda ghinda  
Khaled Mahomed mied  
Ayub iub hulub  
Sunil nil tril  
Gaurav grav brav  
Sandeep chip tulip  
Amalendu blendu trendu  
Rajesh greș preș  
Pramod nod iod  
Mahima grima rima  
Neeraj viraj gaj  
Saleem sărim solim  
Nadeem mim prim  
Jabila zambila mila  
Mehta ofta softa  
Alauddin alin calin  
  
Jung  
sinhalez  
dispariția  
omenirii   
  
dacă vers atunci rămân pe tărâm cu scrum în sân am mai fost am mai plecat lumea n-are râs rasat că mi-o scrie cast pe grabă a vedere ne întreabă își răspunde mai încoace fără lume fără pace insistența inversă înflorirea crimversă mai miroase chiparosul Durga mâine și Cristosul dacă se mai auzise cine-n viață cine-n vise cine cu amenințare soarelui nu mai răsare  
deci pe când scriam poem încheierii de ne-avem și ne întrebăm de nume nemaiscriși iubeam pe lume ceea lume se oferă vulturului din panteră stăm de vorbă până azi palmierii către brazi vine deșertul sub talpă ucide-ne cămilei de flacără calpă corbul din oază închipuită norilor sonda pe dinamită numai fereală și de ce somnul pistolul i-l tremură și nu e domnul pasc depănarea cu spaimă oii o moarte sub soarele Troii  
de fiecare dată visul se sinucide paradisul sankara tanka hebefrenă și-o tace în aceeași scenă nici n-ai venit nici n-o să pleci amenințărilor pe veci femeile după guru în nordul fără sudul cu frumos ai mai cădea-nvoială pomenii fără îndoială  
spălatelor pe față că mă aflați în viață zănatice zăbrele engleza în obiele ne urmări din yoga ayatolahă goga descinse femeiuște din Dante ne împuște postireneic trenos pe demos ca un frenos mi-or recunoaște hinzii spărturile oglinzii plăcerile robiei alegerea fobiei sus la zburare ploaie motoare mușuroaie în rest pe aer prispă nesomnul mă încrispă oferă consolare băltoacelor de sare încarcă să ne zboare costișele de mare   
fratele ucigându-mă în landă nu-mi fie răutatea ghirlandă spune-mă cămilei de Ramadan pasăre din deșertul Rajathan nu-mi scriu poemul cu jurați nu mă lăsa din împărăteasă mumă sau genul mutat renunțării sau și claritatea caducității dintre vii  
aici am însemnat urmă(ri)torilor postura meditativă și ajungerea la Shantiniketan test bengalez pentru catedrala neamului burez țară cu țară mară cu mară gheară bară numărătoarea spânzurătoarea m-am jucat sub secundă m-am împiedicat pe umbră  
azi 22 noiembrie 1999 ne amintim nesfârșirea șoptirii de Gange în Dunăre toată lumea exclamație ce ofițerul Tolstoi ce pilotul Exupery Tagore profetul vorbise bucureștenilor în teatru cincisprezece ani înainte de a fi bombardat acum și eu în Shantiniketan bărbierit ridicându-i barba în slăvi voi încheia sub tirul colonelului Zbarsu în apocalipsele de serviciu tratabile sigur cu o doză de Tagore  
mi s-au terminat cărțile de vizită sub banyanul din Calcutta pe cine să mai iubești când Shivaramaya fu asasinat venind de la bancă toți oamenii buni sunt asasinați fă-mă doamne orice nu asasin de-o mai fi trăind vreunul din scrisoarea fără niciun ucigaș poate destinatarul nu știi niciodată nevastă cui trimiți exaltarea națională când tu primiși amenințarea din Iran și pe mine mă liniști în Delhi Shivji  
în ființa ta era și sine și lume dar ce-ai făcut spre a-l ajuta în stele scăparea nu aduce victoria și coroana trebuie să te învrednicești cumva din Necunoscut nimic nu sfârșește muncită-i numai doimea zeului cosmic ți s-a apropiat doar veșnic Nu și te-a privit în ochi și inima-ți ucis-a unde-i nepieritorul Da al iubitului nemurirea-n inima secretă vocea spre focul creator  
am mai trăit aderențe povățuitoare Kasi flăcările fumul de mort lemnele ne reîmpădureau ne cotropim alergiile avem loc precum în oglindă nenumărată față de pod ridicat la sosirea venei  
mă credeam de drum de nor și aproape zac grămadă într-un tren Allahabad ne-o mai ține mult și bine timpul jos sus proteză neaoșă poetizare ghazal telepatic ucide-mă cu frumusețea credinței vers  
n-au decât jignire să li se pară nevorbirea mea scrisă meditat odată le spun că sunt din Nepal de-aș recita Hanuman Chalisa ca pe-un fetiș mi-o smulsese o conjunctură  
unde ești tu Gandhi gară după gară rară și sucală patima răscoală am mai scris proscrisa de anevoire India pe foaie înfoierea fire ne moralizează intelectualii ori nelămurirea de la saturnalii bune și necoapte alunișuri lunii furt nici peisajul hinzii poate hunii  
iar mă supărasem pe India dinăuntru-i mă putea avorta a mia oară m-am smerit din vreo întâmplare nici dușmanii mei nu scapă de naștere își scoaseră publicațiile străine poate ale trenului se uită ca mine la poze că s-or fi plictisit de acest scris altfel înviorat prin retezare  
ori că n-am observat în imperturbabilitatea mea că stăm ori eu oi fi pe dedesubt cu părul alb nepieptănat unde magneții își spală creierii în Gangele poluat de ghirlande albinele culeg mierea morții și noi nu ne veselirăm  
ai voștri mă înfipseră în necălătorie ăsta-și dă drumul din parașuta nepăsării nojiță îmi spânzură descălțarea xenofobiei mi-or fi ei mie dragi dar dacă n-ar fi vegetarieni m-ar mânca să nu mă ia drept nuc de cocos scriind cocoșește găini  
am căutat în ritm alin din înconjurul rozmarin îmi pecetluiesc pecii în sucul cu liliecii aia se crăci ăsta se împinge în mine desumflată minge se mai și face a citi ăla din fereastră tipsii  
întâietatea discipolului pățit supra guru-ului alb înflorit mai tânărului în grijă înțelepciunea ție schijă nu cuvintele stanțe batjocoresc distanțe nici uitarea unui aproape nu scoate Gangele din ape  
erau vise înghețate japonez ierarhii varanasiene Gangele numai cenușă moartea o corespondență petrecerea timpului între parâme ne-om păcăli contemporanii și între noi ce viteji în Ramayana Yatra premileniu  
acolo te chemase universitatea Shivaramaya aici la noi dintre palmieri și noi garduri asasinii săriră asupră-ți chiar că erai cel mai blând lăsasei avocatura a nu minți ce gânduri ți-au răspuns nu te-a salvat nimeni  
oi fi glumit păcatele mele când ți-oi și povesti carnele cum că moartea nu ridică prețul uite-mi cotcodăcit cotețul păi vă iau din zori de an nou nicio cloșcă pe niciun ou India viilor vechi apă ceri și vinzi curechi  
răpire nemărginită femeia revelantă niciun personaj fără aură eremitul își lăsase arcul destinului demonul își lăsase spuma ascunsă cât și-a iubit Tulsidas nevasta cum ea l-a sfătuit către Rama și Hanuman toată iubirea lor se făcu epopee cum de nu se satură lumea ascultând  
dintre demonițe Trijata visă Lanka în foc pus de o maimuță douăzeci de brațe și capetele lui Ravana tăiate Sita va fi dezlegată toate în patru zile adună lemne și arde-mă mamă Trijata scânteie stelele-n cer nu și pe pământ satya nama karu haru mama soka adeverște-ți numele durerea ia-mi  
închină-i-te și moartea devoratoare a raiului și iadului se teme de el ascultă-mă și dă-i înapoi nevasta pe Janaki fără Rama nu e vorbă dulce cum frumoasa podoabă dezbrăcată neiubește femeia Shiva Vishnu Brahma șarpele cu o mie de capete nu te scapă de ți-l faci dușman pe Rama samkara sahasa bishna aja tohi  
semne bune și Vaidehi simți fior în stânga semne rele regelui Ravan urși și maimuțe arme având munții copacii și ghearele în aer pe uscat și elefanții pământului țipară șarpele sahi saka na bhara udara se cutremură pământul ajung la țărm și iar potolesc fructăria nevestele demonilor iar născură înainte de vreme dă-i drumul Sitei noapte de iarnă zise Mandodari  
spune-mi Sugriv Vibhishan și tari viteji cum o să trecem adânca mare și valurile-i rugă zeului mării la ce de-o poți praf usca scrisoarea lui Lakshman către Rama prin spioni diavole nu îți distruge tot clanul glumă de eretmit cade aducătorul cerului pe pământ adu-mi Lakshman arcul și săgețile cu foc în vârf marea se va zvânta într-o clipă  
cu puterea-ți de mă usuci treci oastea dar măreția mea-i dusă frații Nila și Nala de ating stâncile nu se mai scufundă și o să țin și o parte adaugă oceanul astfel un pod vom crește pe loc Tulsidas spuse o mare veche poveste cel ce ascultă treaz rugile către Rama binecuvântat trece oceanul vieții fără barcă  
ultima stanță de mai sus am scris-o după cafea mă lăsaseră ochii se înființase un sardar mai mulți în părți șiruri goale de scaune altfel am băgat cartea în bagaj că una e India alta Ramayana  
cad lacrima Sitei o slăvesc cu umilință și dor ci maica va naște pe Domnul să-l înălțăm să ne mântuie simbolurile ramayanice oricât de săltate ne podifică întru credința noastră pelerinajul se întoarce  
citesc în crizanteme un jain dansant în sculpturare bust cu neștiința nudului prin in copiii se aud ajun isust mai brațelor pe verde strin făr' de ucidere în Zlataust citi-vom vârcolacul submarin din Rajsamand deșertului kaust și liniștea de te-nflorise la întâlniri trahee solo fără o zi de școală vise apoi petale în tremolo brusc avatar brav Dyonise cu vinul stros cât mai încolo  
cum mă trezesc război în pace că nu Vasile Voiculescu sunt în Rajsamand jain la carapace cum și istoriilor Selinunt din cântul prim întors încoace TA ba Mircea Eliade munt' când muntele întreg ne zace ori decât anuvrata mai mărunt țipa-vom meditații de cu dor că nu vă auzii instantaneu lui Mahavira neucis odor pe rupere că bunul Dumnezeu în ocna marmorei ci orbitor din mătrăgună în sanscritul eu  
acuma țin sonet jain la cheie din ziua lui Arihantanam uman sfinție dumnezee a doua-n fapt namo sidhanam prin sufletele eteree a treia-n jos Ayarianam cu pe pământ chiar sfântul ce e a patra namo Uvjhayanam cu diaconi de-aure înalți namo loye saba sahunam într-o cincire psalto psalți rebreniana Gungunam într-o plecare mă încalți  
întreacă-mi-se-nchis crăciun de scriu la umbră cu mai bun mai înțeles din turbanun în turn decorturându-și tun la monorime palme bați să nimerești microluați ci Tulsi flutură-le v-ați prea învățat să vă bărbați ne va ucide și mai și cin' nu ne mai afurisi prin păci palate și copii ah mantra de jain jian în ieslea moașă peste an cu nași în Rajsamand aman  
per dactilica ritualitate recitativă pterodactil a nu ucide nici mort îmi încununasem albirea frunții stivă după albăstrirea respirației în cort am uitat să-l mai fotografiez pe sfânt pe masă ca de Blaga văzut Gandhi pierdui și mi se va mai întâmpla să fiu pământ să calce invizibilitatea vătui mi-e de tristețea animală plante nonvegetarienii de-un continent forțați-vă genele pe caii ante și descotorositul condiment că nu ne-o mai încăleca Pazvante până la judecata de advent   
în graba către 13 terapantha vedem de tribul pierdut din 12 traducem pe Husain cu Masut Rana între țiganii din România pe spirit o bibliografie și copiii recită nume de înțeles Nehru așa și înțeles-am anul morții lui Eminescu nașterea zisului pandit aflată ziua a doua de Crăciun rar în pangal fără știința secundei următoare ce dyana fragmentată nonpreștiinței nici dumnezeu speriindu-ne nici din creștinătate ieșind 
Referinţă Bibliografică:
George ANCA - AM ÎMBĂTRÂNIT DUPĂ INDORE (POEME / George Anca : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2400, Anul VII, 27 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 George Anca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Anca
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!