CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Actualitate >  




Autor: George Anca         Ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

George ANCA - TOŢI DIN CAPITALĂ (COLOCVIILE DE MARŢI 2)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Colocviu – Mihai Eminescu – Giacomo Leopardi – Federico Garcia Lorca – Anatol Covali – Mihai Bandac – Puşi Dinulescu – Klaus Johannis – Principele Radu – Ion Luca Caragiale – George Anca – Eugen Lovinescu – Paula Romanescu – Silvia Zabarcencu – Florin Costinescu – Nicolae Grigore Mărăşanu – Corneliu Zeana  
 
Colocviile de Marţi  
Marţi 25 aprilie 2017, 5 pm, Calderon 39*.  
Anul VIII, nr. 4 (90).  
Tema: TOŢI DIN CAPITALĂ  
Recital: Gheorghe Dănilă  
 
Intervenţii:  
Puşi Dinulescu: Virgil Mazilescu  
Nicolae Grigore Mărăşanu: Izma Sălbatică - Fănuş şi Mărăşanu  
Corneliu Zeana: Puterea şi democraţia  
Viorel Speteanu: Bombardamentele din 4 aprilie 1944  
George Anca: Aşteptându-l pe Sergiu  
 
Teatru de Poezie: Florin Costinescu, Silvia Zabarcencu, Gabriela Tănase, Vali Pena, Sorin Stratilat, Ştefan Opreanu  
 
Lansare de carte:  
Paula Romanescu: Et si l'amour avait raison? română, franceză; traduceri: Tudor Arghezi, Pourqoi serais-je triste; Ion Minulescu, Romances de douces amours ameres; Jacques Brel, Sosesc. TipoMoldova 2015  
Coordonator: Dr. George Anca  
 
***  
 
MIHAI EMINESCU:  
DOINA  
 
De la Nistru pân' la Tissa  
Tot românul plânsu-mi-s-a,  
Că nu mai poate străbate  
De-atâta străinătate.  
Din Hotin şi pân' la mare  
Vin muscalii de-a călare,  
De la mare la Hotin  
Mereu calea ne-o aţin;  
Din Boian la Vatra-Dornii  
Au umplut omida cornii,  
Şi străinul te tot paşte  
De nu te mai poţi cunoaşte.  
Sus la munte, jos pe vale  
Şi-au făcut duşmanii cale,  
Din Sătmar pân' în Săcele  
Numai vaduri ca acele.  
Vai de biet român săracul!  
Îndărăt tot dă ca racul,  
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,  
Nici îi este toamna toamnă,  
Nici e vară vara lui,  
Şi-i străin în ţara lui.  
De la Turnu-n Dorohoi  
Curg duşmanii în puhoi  
Şi s-aşează pe la noi;  
Şi cum vin cu drum de fier  
Toate cântecele pier,  
Zboară păsările toate  
De neagra străinătate;  
Numai umbra spinului  
La uşa creştinului.  
Îşi dezbracă ţara sânul,  
Codrul - frate cu românul -  
-----------------------------  
 
De secure se tot pleacă  
Şi izvoarele îi seacă -  
Sărac în ţară săracă!  
Cine-au îndrăgit străinii,  
Mâncă-i-ar inima câinii,  
Mânca-i-ar casa pustia,  
Şi neamul nemernicia!  
Ştefane, Măria ta,  
Tu la Putna nu mai sta,  
Las' arhimandritului  
Toată grija schitului,  
Lasă grija sfinţilor  
În sama părinţilor,  
Clopotele să le tragă  
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,  
Doar s-a-ndura Dumnezeu,  
Ca să-ţi mântui neamul tău!  
Tu te-nalţă din mormânt,  
Să te-aud din corn sunând  
Şi Moldova adunând.  
De-i suna din corn o dată,  
Ai s-aduni Moldova toată,  
De-i suna de două ori,  
Îţi vin codri-n ajutor,  
De-i suna a treia oară  
Toţi duşmanii or să piară  
Din hotară în hotară -  
Îndrăgi-i-ar ciorile  
Şi spânzurătorile!  
-----------------------------  
 
***  
 
GIACOMO LEOPARDI:  
L’INFINITO  
 
Sempre caro mi fu quest'ermo colle,  
E questa siepe, che da tanta parte  
Dell'ultimo orizzonte il guardo esclude.  
Ma sedendo e mirando, interminati  
Spazi di là da quella, e sovrumani  
Silenzi, e profondissima quiete  
Io nel pensier mi fingo; ove per poco  
Il cor non si spaura. E come il vento  
Odo stormir tra queste piante, io quello  
Infinito silenzio a questa voce  
Vo comparando: e mi sovvien l'eterno,  
E le morte stagioni, e la presente  
E viva, e il suon di lei. Così tra questa  
Immensità s'annega il pensier mio:  
E il naufragar m'è dolce in questo mare.  
 
Infinitul  
Mereu mi-a fost drag acest deal pustiu,  
gardul viu ce o bună parte  
din ultim orizont ascunde privirii.  
Dar stând în contemplare, nesfârşite  
spaţii de dincolo de el, tăceri  
supraomeneşti, cea mai adâncă pace  
îmi vin în minte; cât pe ce  
să se sperie inima. Şi cum aud  
vântul foşnind prin tulpini, infinita  
linişte cu această voce o compar:  
şi-mi amintesc eternitatea  
şi duse anotimpuri şi prezentul  
viu şi sunetu-i. Atfel în această  
imensitate gândirea-mi se îneacă:  
mi-e dulce naufragiul în marea aceasta.  
-----------------------------------  
Versiune de George Anca  
 
***  
 
FEDERICO GARCIA LORCA:  
ROMANSA LUNII, LUNII CONCHITEI GARCIA LORCA  
 
Într-un malacov de chiparoase,  
a venit la fierărie luna.  
Un băiat o priveşte  
şi rămâne pierdut, privind-o…  
În aerul cutremurat,  
mişcându-şi braţele,  
luna, lubrică şi pură,  
îşi arată sânii tari, de cositor.  
- Lună, lună, lună! Fugi!  
Că acuma vin gitanii,  
şi-ţi iau inima şi-o fac  
brăţări albe şi cercei!  
- Ia, lasă-mă, să dansez!  
Pot să vină toţi gitanii,  
te-or găsi cu ochii-nchişi,  
întins pe nicovală.  
- Lună! Lună! Lună! Fugi!  
Le aud caii!  
- Mai bine nu călca  
peste albul meu scrobit!  
Bătând toba câmpiei,  
călăreţul se-apropia.  
Băiatul, în fierărie,  
cu ochii-nchişi rămăsese.  
Şi prin crângul de măslini  
veneau, bronz şi vis,  
gitanii. Aveau gâtul drept  
şi ochii-ntredeschişi…  
Cum mai cântă cucuveaua!  
Cum mai cântă-ntr-un copac!  
Peste boltă trece luna,  
c-un băiat de mână.  
Plâng gitanii-n fierărie,  
urlă toţi gitanii.  
Vântu-nvăluie fierăria,  
o tot învăluie.  
--------------------------------  
Traducere de Puşi Dinulescu  
 
***  
 
ANATOL COVALI:  
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR  
 
Aştept, Iisuse, să îmi baţi în poartă  
şi tremur fiindcă nu sunt pregătit.  
Sufletul meu îndeajuns nu iartă  
şi untdelemnul încă nu-i sfinţit.  
M-asemăn cu fecioarele nebune  
ce au rămas afară suspinând,  
căci nu am strâns destule fapte bune,  
iar milostiv am fost din când în când.  
Am dat prea rar cămaşa de pe mine,  
n-am alinat întruna orice plâns,  
am făcut, Doamne Sfânt, prea puţin bine,  
doar pentru-al meu folos comori am strâns.  
Cad în genunchi în lacrimi şi cu jale  
implor, în rugăciune prefăcut,  
ca săptămâna patimilor Tale  
să fie pentru mine-un început.  
Promit să-mi plec trufia în smerenii  
şi orice ură să o iert firesc,  
să strâng ulei sfinţit din milostenii,  
ca mila Ta, Iisuse, s-o primesc.  
 
***  
MIHAI BANDAC:  
SMARANDA  
 
La ora când consemnăm aceste gânduri, sufletul poetesei Smaranda Jelescu se află deja undeva, sus de tot, dincolo de Stratosfera Planetei noastre albastre, pe care a poposit un timp scurt, spre a o cunoaşte, a se minuna de frumuseţile ei şi chiar a o iubi.  
Pe ea, pe Planetă şi desigur şi pe noi toţi, cei ce i-am fost contemporani, admiratori şi poate chiar prieteni.  
Fiinţă specială, deosebit de înzestrată şi expresivă, de multe ori categoric spectaculoasă, a complectat şi a înnobilat, în felul ei aparte, generaţia admirabilă de poetese, care în anii 60, la Cenaclul Nicolae Labiş, ridicau în picioare pe cei din Sala Oglinzilor de la Uniunea scriitorilor, la rându-Ie şi ei căutători de Himere, de Frumos şi de Mister.  
Golul lăsat de ea în sufletele noastre, este imens şi nu va putea fi înlocuit de nimeni, niciodată.  
Scriitorii, actorii, regizorii, muzicienii, pictorii, criticii, eseiştii, colegii de televiziune, ziariştii şi toţi cei pe care i-a atins cu aripa sa, o să-i simtă mereu lipsa şi o să-i ducă dorul.  
Ea era poate chiar acea umbră a unei idei de care vorbea mereu prietenul ei de tinereţe şi de o viaţă, Nichita Stănescu, cu care se va întâlni curând.  
Au trăit în aceeaşi Epocă, a Clepsidrei şi vremelnic despărţiţi, se vor aşeza din nou şi pentru totdeauna la masa poeţilor din Grădina Raiului, spre a-şi vorbi, a-şi aminti şi a melancoliza.  
De undeva, din Celest, îi va însoţi bineînţeles taragotul fermecat al lui Fărcaşu şi de dragul lui, poate, vor vedea încă odată, acel Eseu unic şi irepetabil, pe care i l-a dedicat la TVR, atunci, în 12 mai, 1994, la Casa Americii Latine, de ziua lui.  
Va mai veni, de multe ori, în nopţile cu lună, să-şi vadă Marea ei dragă, martora statornică a copilăriei şi adolescenţei fericite.  
Dar va fi discretă şi nu o s-o putem vedea, poate doar auzi şoptindu-i acesteia versuri ce i le dedica mereu, când Dorul era prea puternic şi ea era foarte singură.  
Adio dragă Smaranda  
 
***  
PUŞI DINULESCU:  
SUZANA  
 
Şi începu. Mai târziu, printre hârtiile lui, am regăsit-o. Era scrisoarea adresată Suzanei, scrisoarea lui Robert:  
Sângele meu te caută. Buşteanul s-a împiedicat în om. Printre zambile, substanţa fără gust a morţii pluteşte, din cer se desprinde somnul limpede. Mă doare capul. Sângele meu te caută. Eşti atât de frumoasă…  
Tu ar trebui să cânţi mereu la pian, degetele tale albe şi lungi, degetele tale ca apa şi tulpinile, ca aerul…  
Te iubesc. Eşti colorată în toate formele spectrului de lumină. Unghiile tale roşii, părul tău portocaliu, fularul tău verde, pantofii tăi galbeni…  
Unghiile tale ca trandafirii cei mai aprinşi, părul ca flăcările, fularul ca iarba şi pantofii ca polenul margaretelor.  
Suzana, tu eşti pasărea rară, eşti singurul fir de iarbă în care cred… am certitudinea…  
Scrisoarea aceasta a fost compusă ca imn de laudă, ca rugăciune, ca spasm.  
Al nostru, al amândurora,  
Robert.  
 
***  
KLAUS JOHANNIS  
KLAUS, LUAT LA ŢINTĂ DE MOSSAD!  
2017-03-20 • 19:09:26 |  
 
Cu „spontaneitatea” care il caracterizeaza, seful statului pierde teren pe toate fronturile, nu doar pe planul alambicatei politici interne. Pentru ca, din nou, Klaus Iohannis a fost prins pe picior gresit de catre „moristile” petrecute in ultima vreme la nivelul global al politicii internationale. Unde, dupa cum „National” dezvaluia in exclusivitate, noua Administratie Trump a pasat problema romaneasca Tel Aviv-ului, confirmand astfel atat iesirea de sub tutela Uniunii Europene, dar si tinerea departe a unei Rusii tot mai „hraparete” in aceasta parte a Europei.  
 
KLAUS JOHANNIS  
Serviciul Secret israelian sprijină şi acum „vânătorii de nazişti”  
 
Iar asa cum cutuma diplomatica o impune peste tot in lume, punerea etichetei de stat prieten al Israelului este statuata prin „delimitarea teritoriului” si infiintarea a diverse institutii care sa conclucreze la o cat mai buna colaborare intre autoritatile locale si cele israeliene.  
 
Hans Klemm şi Radu Ioanid, întâlniri importante  
 
Astfel ca nu mai mira pe nimeni faptul ca insusi ambasadorul american Hans Klemm l-a condus prin Bucuresti pe influentul Radu Ioanid, directorul Departamentului de Arhiva al Muzeului Holocaustului din Washington, la intalnirile pe care acestea le-a avut  
pentru urgentarea demersurilor privind infiintarea unui astfel de muzeu si in capitala Romaniei.  
Insa, spre uluirea Palatului Cotroceni, zilele trecute discutiile cordiale au avut loc doar cu presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea si premierul Sorin Grindeanu, presedintele tarii fiind pur si simplu sarit din schema. Iar cum de a fost posibila o astfel de infrangere diplomatica personala pentru Iohannis, poate doar fostul sef al Serviciului de Informatii Externe sa stie cel mai bine!  
 
Facut de MRU!  
 
Klaus Iohannis este cam singurul politician care si-a permis sa fie mai arogant decat orgoliosul Mihai Razvan Ungureanu, fortandu-l pe acesta, sub amenintarea demiterii, sa plece de unul singur din fruntea Serviciului de Informatii Externe.  
MRU şi-a plătit poliţele faţă de un Iohannis care credea că stă bine pe „filiera evreiască”  
Iata insa ca MRU nici nu a uitat si nici nu l-a iertat pe Iohannis pentru afrontul personal si, atunci cand a putut, a facut tot ce este posibil ca sa isi plateasca politele. Iar momentul potrivit s-a ivit dupa ce consilierii pe strategie de securitate a noului presedinte american Donald Trump au pus la punct un plan comun cu omologii premierului israelian „Bibi” Netanyahu, prin care Romania va intra in zona de influenta a Tel Aviv-ului.  
Numai ca, pe langa interesele economice si cele de securitate globala, noii nostri parteneri strategici sunt extrem de sensibili si la perceptia oficialitatilor noilor state prietene fata de problema evreiasca si mai ales de cea a Holocaustului. Iar dupa cum sustin sursele noastre, Mihai Razvan Ungureanu, care ca sef al SIE a avut relatii excelente cu Mossad-ul a prins astfel momentul potrivit pentru a-i da „perversa” dusmanului sau de moarte, Klaus Iohannis, informandu-i pe amicii evrei despre niscai controverse din trecutul acestuia. Iar recentele probleme „locative” din justitie ale sefului statului nu au facut decat sa-i dea si mai mult apa la moara atat lui MRU, cat si altor politicieni ca Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu sau Gabriela Firea, care nu aveau cum sa nu profite de aceasta neasteptata minge la fileu ridicata de catre fostul sef al SIE.  
 
Dat de gol pe Wikipedia  
 
Iar pentru a aprinde „focul” indoielii, lui Mihai Razvan Ungureanu pare sa-i fost suficiente articolele de pe Wikipedia, unde se vorbeste despre organizatia nazista Grupul Etnic German si „mostenirea” imobiliara a acestuia de catre Forumul Democrat al Germanilor din Romania, formatiune condusa atata amar de vreme de catre chiar Klaus Iohannis.  
Oricum, dupa ce le-a deschis astfel ochii noilor parteneri, „maurul” MRU si-a facut datoria si probabil si-a „bifat” succesul, chiar daca aceasta victorie personala nu i-a readus influenta de odinioara, necesara sa incerce sa mai obtina o numire la sefia SIE. Chiar si in conditiile in care iminenta nominalizare se va face tocmai cu „girarea” Tel Aviv-ului.  
 
„Vânătorii de nazisti”  
 
Pe langa faptul ca este poate cel mai temut si respectat totodata serviciu secret din lume, Mossad are si o sectiune speciala, menita a-i sprijini pe asa-numitii „vanatori de nazisti”, peste tot in lume. Cum insa o asemenea situatie extrema nu este de conceput pentru Romania zilelor noastre, expertii israelieni pot monitoriza totusi si in tara noastra personalitatile care ar putea fi suspectate de orice fel de legatura, fie si una colaterala, cu trecutul hitlerist.  
Astfel ca, intamplator sau nu, tocmai cand Iohannis a inceput sa fie „tocat” mediatic pentru faptul ca, pe cand era primar al Sibiului si presedinte al Forumului Democrat al Germanilor, acesta a „recuperat” mostenirea imobiliara a organizatiei naziste Grupul Etnic German, seful statului nu a mai incaput pe agenda privind discutiile pentru infiintarea viitorului muzeu al Holocaustului si Istoriei Evreilor.  
 
Muzeul Holocaustului va fi pe strada Lipscani  
 
Care va fi gazduit de o cladire superba de pe strada Lipscani nr. 18-20, data in administrare la sfarsitul anului trecut, in urma demersurilor Gabrielei Firea, Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”, imobilul oferit de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti avand la nivelul ultimei expertize din anul 2013 o valoare de piata de peste 14 milioane de euro.  
-----------------------  
 
***  
 
PRINCIPELE RADU  
 
Alteţa Sa Regală Principele Radu s-a aflat într-o vizită în Republica Turcia, în zilele de 4-6 aprilie 2017, unde a răspuns invitaţiei de a lua parte la cel de-al XX-lea Summit economic euro-asiatic “Marmara” de la Istanbul. La summit au luat parte 400 de participanţi din 40 de ţări, şefi de stat şi de guvern, preşedinţi şi membri ai parlamentului, Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, analişti politici, scriitori, ziarişti şi reprezentanţi ai ONU şi ai altor organizaţii internaţionale.  
 
Principele Radu a participat pentru prima oară la lucrările „Summit-ului Marmara” în anul 2007. In cadrul lucrarilor s- au dezbătut subiecte precum energia durabilă, dezvoltarea economică, realităţile Uniunii Europene, contribuţia religiilor la stabilitate şi pace în lume, precum şi fenomene precum migraţia şi terorismul.  
 
A fost a doua vizită publică externă a Familiei Regale din anul 2017. În zilele de 6-9 februarie 2017, Principele Radu a efectuat o vizită în Anglia, în compania preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, dl Andrian Candu. Familia Regală va face de-a lungul anului 2017 vizite în Republica Moldova, Franţa, Bulgaria, Canada, Elveţia, Marea Britanie şi Germania.  
--------------------------------  
 
***  
 
ION LUCA CARAGIALE  
PROHOD LA ŞOSEA  
 
De mult se vorbea,  
Se tot auzea  
Că are să fie  
Mare bătălie  
Şi că-n Bucureşti,  
Au de gând să vie  
Oştile ruseşti,  
Căci de-aici se poate  
Laolaltă toate  
Lesne să păşească  
În ţara turcească.  
Vreme a trecut,  
Şi nu s-a văzut  
Un muscal măcar;  
Toţi îi aşteptau  
Însă în zadar:  
Ruşii nu soseau.  
Trecu ce trecu  
Şi cam începu  
A se arăta  
Pe ici pe colea,  
Câte-un ofiţer  
Singur şi stingher —  
Când se pomeni  
Lumea într-o zi  
(Mai alaltăieri)  
Că sosesc aci  
Mii de ofiţeri:  
Să calci unde vrei  
Te-mpiedici de ei.  
Tot muscali de soi  
Gata de război,  
Care toţi fireşte  
Vorbesc muscăleşte,  
Şi care au vestit  
Cum că negreşit  
Peste prea puţin  
Toţi muscalii vin.  
Vestea zboară iute,  
În zece minute  
S-a dat sfoară-n ţară,  
Că va să sosească  
La şosea afară  
Oastea muscălească...  
Şi iată-n sfârşit  
Că a şi sosit!  
La zi-ntâi de Mai  
A pornit alai,  
Gloată peste gloată  
Merge lumea toată,  
Claie pe grămadă,  
Pe muscali să vadă.  
Astăzi, ştiu că are  
Tramvaiul cătare.  
Dinjos de Teatru  
Urcă şi coboară,  
De par-că-i la moară,  
Câte trei şi patru  
Ba şi cinci vagoane  
Pline de cocoane,  
Umflate, gătite  
Şi sulemenite.  
Iar pe tramvai sus  
Grămadă s-au pus  
Sumă de monşeri  
Amploiţi, becheri,  
Tot galant gătiţi,  
După cum îi ştiţi.  
Mahalale-ntregi  
— Zdraveni şi betegi —  
Tineri şi bătrâni,  
Calfe şi stăpâni  
Cu-ai lor ucenici,  
Cu toţi mari şi mici;  
Slujnici, jupânese  
Şi negustorese;  
Apoi mărginaşii  
Şi meseriaşii,  
Târgoveţi mulţime  
Şi mitocănime  
— Toţi din Capitală,  
Dau cu socoteală —  
Cu-ale lor femei  
Încet după ei,  
Au pornit cu toţi  
— Să-i numeri nu poţi —  
Cu prăsila lor:  
Toţi să vadă vor  
Oştile ruseşti  
Lângă Bucureşti.  
Sub cer călduros  
Merg încet pe jos,  
De zăduf şi soare  
Sunt plini de sudoare.  
Cam pe la nămiez  
Or s-ajungă, crez.  
Toţi din mahalale  
Duc în mâini basmale  
Cu fel de mâncări,  
Şi pe urma lor,  
Urma tuturor,  
Pe două cărări  
Vine-un popă beat,  
Frânt şi asudat  
De mult ce-a umblat  
Şi pe gât a dat...  
Iar pe urma lui,  
Un copil mucos  
— Nu se ştie-al cui —  
Tare obosit  
De-ai lui rătăcit,  
Plânge obidos,  
Şi pe nas, pe bot,  
E mânjit de tot.  
Toţi cu toţii dară,  
La şosea afară,  
S-au dus să privească  
Oastea muscălească.  
Căţei şi purcei  
Merseră şi ei,  
După cum scris este  
La orice poveste.  
Numa-ntr-o chilie,  
Singură, pustie,  
O babă rămase,  
Care de ani şase  
Ologită sta  
În chilia sa.  
Numai ea rămasă  
Singură acasă  
Şi în mahala  
Biata se văita  
Şi se tânguia:  
— "Oameni buni! (striga)  
Mi-aduceţi şi mie  
Pomană să fie!  
Măcar un cazac...  
Nu de altceva  
Ci numai de leac!"  
 
***  
GEORGE ANCA  
MAI RĂI DECÂT ŢÂNŢARII  
 
mai răi decât ţânţarii nu cunoscui în noapte te hărtănesc în nume prin sânge şi aluate sar ars reanimarea otrăvii ţi-o consorţi tămâi oftate acru scăpând gelos la morţi atunci îţi ştii momentul când oftică şi cancer politică romanţă s-au dus de mult pe Gange te perpeli orb în juru-ţi la stop de rostogol secându-ţi cu ficaţii un fel de protocol ce-au fost în altă viaţă de am avut relaţii din oştile adverse dam ordin înţepaţi-i  
 
***  
EUGEN LOVINESCU  
O NOAPTE CU TINE...  
 
Sunt încă în pat,  
şi nu-mi pot lua gândul de la tine,  
de la noaptea trecută ...  
mi-aş dori atât de mult  
să te strivesc la pieptul meu !  
În noaptea caldă, ai venit la mine pe neaşteptate ...  
şi ceea ce s-a întâmplat  
a lăsat în mine senzaţii de neuitat.  
Ai apărut de nicăieri şi,  
fără să-ţi fie teamă sau ruşine,  
te-am surprins atingând trupul meu gol ...  
mi-ai simţit indiferenţa  
şi m-ai muşcat fără milă,  
înnebunindu-mă ...  
Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc !  
În zori am adormit în sfârşit, obosit ...  
Astăzi, când m-am trezit,  
te-am căutat îndelung,  
dar nu te-am mai găsit ...  
Cearşafurile căzute de pe pat  
sunt singurele martore ale nopţii trecute.  
Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale,  
mă ard şi nu mă lasă să te uit …  
În noaptea asta mă voi preface  
că dorm şi te voi aştepta să apari din nou ....  
Ţânţar nenorocit !!!  
 
***  
PAULA ROMANESCU  
HAIKU TANKA  
 
cât vezi cu ochii  
pustiu de zări cenuşii –  
armate de nori  
 
jusqu’à l’horizon  
des grands armées de nuages  
nous couvrent de gris  
 
*  
 
canton părăsit  
rapidul de Moscova  
verde-salamandră  
 
un vifor de Siberii  
înfioară frunzişul  
canton délabré  
 
le TGV de Moscou  
vert-salamandre  
un grand vent des Sibéries  
fait frémir le feuillage  
 
***  
SILVIA ZABARCENCU  
NU S-A FĂCUT TÂRZIU  
 
Bună dimineaţa, în sfârşit!  
şi să răsfrângi colajul de gânduri pe esenţă  
alături se-odihneşte cadrilul prăfuit  
reverberat în mute figuri de complezenţă...  
Bună dimineaţa! Nu s-a făcut târziu  
ca să pornim alături pe sonuri translucide.  
Încă mai sunt capcane între sunt şi să fiu  
a nopţii, încordată, lăngă efemeride...  
 
***  
FLORIN COSTINESCU  
PENDULUL URIAŞ  
 
Saul Below, o re-citire  
Deasupra lui stelele nu se mai nasc,  
nu mai apun,...  
cerul se reazimă ostenit de maginea visului  
ca o cazma ruginită  
uitată de mâna pământului.  
L-am văzut ieri, alaltăieri, atârnând;  
vântul sufla triumfător prin pieptul lui  
ros de cariile neputinţei –  
şi trecea mai departe, stârnind frunzele veştede  
căzute din arbori de ceaţă: iată-l, iată-l  
strigau clarvăzătorii în cor  
anticipând viitorul:  
este el, chiar el ,  
este Omul suspendat - între el şi sinele său,  
osândit să contemple neantul;  
făceţi-i cu mâna, dar mai ales,  
ridicaţi-vă privirile şi citiţi-i pe tălpi;  
pe ele este scrisă biblia lui  
de fost pământean liber,  
este felul lui de a vorbi cu voi,  
cândva vi se adresa cu fruntea,  
acum doar cu tălpile  
mişcându-se dintr-o parte în alta,  
plumburiu şi continuu -  
pendul uriaş peste ziua de mâine  
 
***  
NICOLAE GRIGORE MĂRĂŞANU  
ARCHERONULE, ARCHERONULE!  
 
1  
Acheronule, Acheronule,  
te-am traversat din mal în mal cu un singur braţ,  
deşi ştiam că apele tale au puterea înecului.  
Auzeam lacoma gură cerând Omm şi eu înotam.  
Auzeam verii ţipând cu înecul în gură şi eu înotam.  
Auzeam maica tânguindu-se că mâna întinsă e scurtă  
pentru salvarea mea din naufragiu, şi eu înotam.  
O, Acheronule, Acheronule,  
sfâşieri de viscere-n fiinţă,  
pe trup sfâşieri de vestminte şi smulgerea părului,  
şi eu înotam.  
Şi dacă ar fi fost numai atât!  
Dar trimisu-ai peste noi supliciul focului  
şi n-am blestemat, nici ţi-am biciuit apele  
ca răzbunare a corăbiilor scufundate.  
Te-am iubit amplificându-ţi măreţia morţii!  
Am săpat fântână în ţâţânele adâncului,  
am umplut cristelniţele cu apele tale  
şi ne-am botezat în ele pruncii.  
Şi din fluviu al morţii  
în fluviu al vieţii te-am prefăcut  
şi te-am păstrat în fiinţă.  
 
2.  
O tânără femeie leapădă hainele în amurg  
şi ca în braţele bărbatului în apele tale  
se-abandonează.  
Cu degete lichide îi mângâi trupul  
şi o împingi în extază.  
Ruşinată steaua pleacă ochii  
şi învinsă de ispită coboară în văpăile tale.  
Şi ca Afrodita iese din valuri şi ne sfinţeşte ţărmul.  
 
3.  
De mii de ani călare pe calul alb  
un sfânt Gheorghe retează capete de balaur,  
în lupta cu dublul.  
Le-aruncă în apele Acheronului,  
capetele cresc la loc şi sfântul zăbavă nu are.  
Au nu zice mucenicul că nu primeşte  
coroana decât cel ce luptă?  
Luptăm împotriva inarticulatului morţii.  
Şi zăbavă nu-i!  
 
4.  
Într-atât iubitu-te-am,  
încât nu mai ştiu de eşti aeve,  
ori eşti născocire a propriilor mele neadormiri.  
Şi într-atât cântatu-te-am,  
că te-am făcut cunoscut dincolo de margini şi de vibraţii.  
Din curgerea cea de-o-fiinţă,  
fiinţă mi-am făcut şi nepreţuită creaţie.  
Cum atunci inima să nu-ţi confere propiul chip?  
Cum revărsarea ta în mine  
să nu ia forma vasului în care se revarsă?  
Fii liniştit cuceritorul meu!  
Că în toate în câte dăinui inima mi-o aud bătând.  
Şi toate ale mele sunt şi ale tale.  
Iar pasărea  
ce planează deasupra apelor acum  
este chiar sufletul meu.  
 
***  
CORNELIU ZEANA  
ALETHEIA  
 
Întrebările parcă se înşiruiau de la sine,  
Fiecare  
Răspunzând celei dinainte,  
Provocând-o pe următoarea  
Într-un ritm fierbinte  
De dialog-monolog,  
De monolog-dialog,  
Alergând ameţitor spre dezlegare,  
Căci dezlegarea celei din urmă  
Le-ar lămuri pe toate câte fuseseră,  
Nu doar pe cele nerostite  
Dar şi pe cele neplăsmuite, negândite,  
Care erau, de fapt, începutul.  
Adevărul izbi ca fulgerul  
Şi fu simţit în fiecare fibră,  
Topi materia  
Care a încetat, atunci, să existe  
Spaţiul a explodat infinit, fără zgomot,  
În nonexitenţa de-o clipă a timpului ...  
- Şi după aceea?  
- După aceea?  
- Da, desigur, după aceea.  
- Clipa, sau poate ceasul, cine poate şti?  
S-a mistuit pe sine însuşi,  
Apoi, timpul s-a lipit ca o peliculă de film la montaj,  
Prea nu se potrivea...  
Prea nu se potrivea fragmentul acela extatic,  
Bucăţica aceea cu restul  
Care se înfăşura, încet, pe mosor...  
- Şi bucăţica aceea?  
- Da, desigur, aceea!  
- Ea a ieşit din film. Prea nu se potrivea.  
A rămas, desigur, ceva  
Într-un album anume,  
Pe care dacă cineva l-ar deschide  
N-ar mai vedea nimic.  
Un fel de adevăr absolut.  
-------------------------------------  
* Centrul Socio Cultural "Jean Louis Calderon" al Primăriei Sectorului 2  
Strada Jean-Louis Calderon 39  
București 030167, România  
 
Referinţă Bibliografică:
George ANCA - TOŢI DIN CAPITALĂ (COLOCVIILE DE MARŢI 2) / George Anca : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 George Anca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Anca
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!