CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Analize >  





Galina Martea: Societatea fără substanță vitală
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Referindu-ne la starea societății basarabene de astăzi probabil ar fi prea naiv să spunem că aceasta se dărâmă cu pași rapizi sau că aceasta se sufocă sau că duce lipsă de oxigen, cât și multe alte constatări. Într-adevăr, ar fi prea naiv să ne expimăm în asemenea forme pentru că această societate este deja distrusă până în talpă din toate punctele de vedere, iar existența și speranțele românilor basarabeni sunt din greu afectate. Pe această bucată de pământ ziua se naște din neajunsuri materiale și financiare, nedreptăți sociale, minciuni, hoții, șarlatanii, lipsă de lumină viabilă, iar întunericul nopții când se lasă deasupra acestui popor provoacă numai teamă și neîncredere pentru ziua de mâine. E ceva ieșit din comun, o situație socială nespus de tragică care înspăimântă și dărâmă totul de sub picioare, dărâmă prezentul plin de incertitudini ce pune doar întrebări fără de răspunsuri. În asemenea condiții omul basarabean există deja de trei decenii, la bază având independența multdorită, obținută cu mult greu după un regim totalitar care a durat mai mult de jumătate de secol. În toți acești ani de independență statală au persistat dezamăgiri enorme pentru poporul român basarabean, nemaivorbind de criza economică, socială și politică care din an în an devine tot mai gravă și tot mai nocivă. În mod aparte, în ultimii zece ani situația s-a dovedit a fi cea mai catastrofală, identitatea clasei politice și a actorilor guvernamentali dovedindu-se a fi una teribilă ce s-a impus numai prin falsitate, escrocherie, infracțiuni financiare etc., din respectivele sărăcia și nedreptatea socială evoluând către limite de neconceput. Prin lipsa de transparență și haos social de-a lungul anilor s-a creat o situație fără precedent, exodul masiv al populației fiind calea cea mai sigură pentru supraviețuire. Astfel, fenomenul exodului în masă sau a migrației în afara țării a pus stăpânire pe omul societății basarabene, în consecință, țara rămânând cu o descreștere esențială a populației. Conform sondajelor de ultima oră, societatea moldavă se plasează în primele locuri în lume cu o rată foarte joasă de extindere a populației. Pe când dezvoltarea economică și nivelul sărăciei din cadrul țării există sub un aspect greu de soluționat, rezultatul fiind dominat de stagnarea aproape integrală a activităților industriale (ne referim la industrie ca ramură a producției materiale și a economiei naționale care cuprinde întreaga gamă de întreprinderi precum uzine, fabrici etc.), de dezechilibrul neglijabil în domeniul de asigurări și protecție socială a populației, de prezența redusă a exporturilor, accesul restrâns al activităților în businessul mic şi mijlociu etc. – crahul economic în mod realist fiind prezent în toate sferele productive și neproductive, iar sărăcia socială fiind o componentă extraordinar de tristă atât la nivel european (ultimul loc în Europa), cât și mondial (Banca Mondială marcând-o cu „indice multidimensional al sărăciei”). Corespunzător, nivelul de trai al populației este la limita și sub limita sărăciei absolute, preocuparea de bază fiind supraviețuirea. Ca urmare, componentele crizei sociale, economice, politice, inflaționiste, șomaj etc., subminează continuu instabilitatea societății basarabene.  
  
După trei decenii de independență statală societatea moldavă nu a reușit nicidecum să cultive practicile țărilor dezvoltate în domeniul economic, politic, de administrare socială, de investitor, de întreprinzător; de evoluare a activităților comerciale, industriale, financiare; de implementare a unui sistem normativ și legislativ corespunzător, astfel întregul proces de tranziție la economia de piață rămânând la început de cale și, în același timp, fiind o grea povară pe spatele poporului. Întreaga gamă a reformelor social-economice sunt determinate în continuare de absența și insuficiența unor strategii adecvate atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; în mod aparte, de lipsa unei strategii care ar stimula integrarea societății moldave în modelul economic european, de lipsa unor elemente adecvate în sistemul fiscal și monetar, de lipsa unor criterii corespunzătoare în stimularea și promovarea antreprenoriatului, de lipsa unor indicatori sănătoși în menținerea echilibrului micro și macroeconomic în cadrul țării; nu se acordă o atenție și retribuție cuvenită sferei învățământului, în mod aparte, sistemului academic și universitar – sisteme care ar putea să contribuie benefic la elaborarea și implementarea în practică a studiilor și politicilor economice corespunzătoare. Prin lipsa unor relații umane dintre societatea civilă și stat nu se ține cont de gravitatea situației existente și de realitatea prin care există societatea. O componentă nespus de gravă este sistemul politic existent care se răsfrânge foarte negativ asupra tuturor domeniilor de activitate social-economică. Sistemul politic existent este construit pe bază de interese personale și de grup, în cele din urmă reglând și deținând monopolul în toate ramurile economiei naționale și vieții sociale. Disproporția dintre cei bogați și cei săraci este impresionantă, mai ales în sectorul rural unde persoanele cu vârstă înaintată-bătrânii, copiii, dar și majoritatea populației se regăsește constant într-o stare patologică cronică datorită reducerii rației alimentare zilnice și insuficienței de calorii necesare organismului uman. Din aceste motive, cauza fiind subnutriția și stările zilnice de suferință morală/materială/socială etc., se dezvoltă cu pași rapizi la un nivel destul de ridicat numărul persoanelor cu nevoi speciale, cu patologii greu de recuperat (boli ale sistemului nervos, afecțiuni cardiace, tumori, ansietate etc) care, evident, duc la mortalitate prematură, spre exemplu, mortalitatea infantilă fiind de 9,7 la o mie nou născuți, pe când media în UE fiind de 3,6 la o mie născuți în anul 2016. De aici are loc și procesul de îmbătrânire al populației (în plan mondial fiind pe locul 157 din 228 țări prezente în clasament), proces care este cu mult mai ridicat în raport cu țările dezvoltate, speranța de viață în Moldova fiind de 71,4 ani - cea mai mică rată din Europa. De menționat, conform statisticilor cetățenii din localitățile rurale trăiesc cu 4,2 ani mai puțin față de acei din localitățile urbane. Dependent de organizarea socială, economică și politică ineficientă, omul din societatea basarabeană este constrâns să existe în asemenea condiții vulnerabile de viață, acceptând condiționat situația existentă, suportând și tolerând toate nedreptățile și inegalitățile sociale – sărăcia extremă, minciuna și escrocheria la limite halucinante, formalismul și ipocrizia clasei politice și de guvernare, etc., în rezultat promovându-se în societate procesul de involuție umană, dezvoltarea umană fiind componenta care stagnează continuu (Moldova fiind pe locul 112 din 189 state în clasamentul mondial). Sărăcia socială, ca factor ce determină lipsa mijloacelor materiale și financiare necesare în existența individului, a contribuit enorm la reducerea natalității, la creșterea mortalității premature, la dezvoltarea procesului migratoriu în afara țării, în rezultat, reducându-se considerabil numărul populației și, în același timp, fiind accelerat procesul de îmbătrânire al cetățenilor. Ca urmare, totul reducându-se la un nivel de trai foarte scăzut al populației, cel mai jos nivel de trai din Europa, cauzele majore fiind prezente prin administrarea ineficientă a societății; sistemul politic nespus de fragil, instabil și corupt; asistența sanitară și socială de o calitate inferioară, mediul social nemaipomenit de beteag care denotă doar orientare greșită în dezvoltarea umană – mediu social bazat constant pe stări de stres, neîncredere în clasa politică și de guvernare etc.  
  
Dezastrul social, economic și politic existent de-a lungul anilor a distrus nu numai viețuirea omului basarabean, dar a deteriorat și identitatea societății basarabene atât în plan național, cît și în plan mondial. În cadrul acestei societăți s-au produs lucruri uimitoare în sens negativ, iar anii de independență din ultima perioadă s-au dovedit a fi cei mai grei și cei mai dezastruoși - o rană imensă cu o pecete nemiloasă pentru poporul român basarabean. Cu cât mai mult se adâncește criza economocă, politică și socială, cu atât mai mult se profilează disproporția masivă dintre cei săraci și cei bogați, dintre cei buni și cei răi, dintre cei cinstiți și necinstiți, desigur al doilea aspect fiind mereu în majoritate. Neștiința de carte se adâncește tot mai mult, rezultatele fiind înregistrate în mod tot mai vizibil prin incapacitatea clasei dominante în a administra țara pe principii democratice sau cel puțin pe principii mai umane. În ultimii ani s-a dezvoltat un fenomen destul de periculos care ar putea fi numit „ascensiunea puterii”, unde procesul de cucerire a puterii statale de către politicieni, de către actorii guvernamentali a devenit o procedură mai rar întâlnită în lume. Prin tendința de dominare a puterii statale clasa politică și de guvernare a depășit orice limită, iar fenomenul corupției și al comportamentului imoral al acestora a pus stăpânire pe întreaga societate. În cele din urmă nici nu este cazul de a ne referi la careva cifre sau fapte concrete, sau clasamente mondiale/europene, deoarece este deja mult cunoscut faptul că societatea moldavă se plasează printre primele locuri în lume la sărăcie, corupție, inechitate și nedreptate socială, nerespectare a drepturilor omului, traseism politic, etc. Nenorocirea pe care o suportă poporul român basarabean în ultimii ani de independență este asociată cu realitatea trăită de până acuma care se înscrie integral în bilanțul tuturor activităților sociale, economice, politice din cadrul țării. Deznodământul nefericit al acestor trăiri este corelat cu corupția și injustiția administrativă și politică care a dominat toate domeniile de activitate publică și care este principalul segment ce distruge societatea și viața concetățenilor. Întreaga țară este atât de politizată încât nu a mai rămas teren pentru alte lucruri; - viața spirituală, culturală, științifică, educație și instruire, sanitară, dezvoltare economică/socială/umană rămânând în umbra vremii și a existenței indecente. Din aceasta se poate conchide că clasa politică nu are responsabilitatea în a face traiul oamenilor mai bun sau mai decent, însă toată activitatea ei se reduce la soluționarea problemelor personale și de grup, și, desigur, de promovare a propriei puteri în fața poporului înfometat și plin de suferință.  
  
Inechitatea și nedreptatea socială este foarte bine încadrată în societatea basarabeană, iar regulile de joc sunt stabilite de clasa dominantă care activează în puterea legislativă, executivă, juridică, cât și în alte structuri statale. Una din segmentele care avantajează inechitatea socială este prezentă prin politicile fiscale instituite unde modalitatea de impozitare a veniturilor celor bogați, adică a persoanelor care dispun de mijloace financiare de proporții destul de mari, sunt necorespunzătoare în raport cu veniturile celor săraci, adică a celor persoane care dispun de venituri foarte mici în raport cu necesitățile prioritare ale vieții cotidiene. Iar dacă să ne referim la cantitatea veniturilor celor bogați, atunci apare un alt segment care justifică că aceste venituri financiare și materiale de proporții exagerate sunt dobândite pe căi necinstite, cu atât mai mult când este foarte bine cunoscut faptul care este retribuția lunară a unui angajat bugetar din diverse domenii de activitate publică. Realitatea existentă este că populația săracă din cadrul țării devine tot mai săracă, iar o bună parte dintre cei bogați devin și mai bogați – acest lucru punând în evidență inechitatea socială care denotă faptul că cei cu putere în stat își pot asigura un trai din ce în ce mai decent doar pe căi netransparente. Pentru omul obișnuit/simplu muritor nu se face nimic – locuri de muncă foarte limitate și cu retribuție destul de mică; servicii foarte limitate de ocrotire și protecție socială - persoanele de vârsta a treia fiind cea mai fragilă pătură a societății; pentru familiile tinere spațiul locativ este o problemă nespus de acută, acestea neavând posibilitatea de a se întreține din veniturile câștigate sau neavând deloc un loc de muncă; în rândul șomerilor, în majoritatea cazurilor, se înscrie o întreagă armată de tineri fără experiență de muncă, mame cu copii, dar și persoane apte de muncă cu vârstă mai înaintată; serviciile medicale sunt de o calitate neprielnică, cu toate că asugurarea medicală este obligatorie; subalimentarea zilnică este un factor destul de real în viața poporului basarabean de astăzi; cât și multe alte neajunsuri cotidiane care provoacă cetățenilor stări de încordare psihică ce le deteriorează enorm sănătatea și echilibrul neoro-emoțional, nemaivorbind despre prezentul care la ziua de azi este îngreunat înzecit de problemele create de pandemia Covid-19. Ca urmare ne întrebăm: dacă în aproape treizeci de ani de independență nu s-a realizat nimic bun pentru poporul român basarabean, atunci ar mai putea fi oare vreo speranță ca în următoarele trei decenii lucrurile să se regleze spre bine?  
  
 
  
Galina MARTEA  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Galina Martea: Societatea fără substanță vitală / Galina Martea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3503, Anul X, 03 august 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Galina Martea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Galina Martea
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!