Cu un ciob de lună nouă
Am tăiat noaptea în două.
Şi-ntr-o clipă de mister,
Am strâns norii de pe cer.
Snopii grei de ploi şi soare
I-am semănat pe ogoare.
Pe tot pământu-n lung şi lat,
Doar până când sau terminat.
Şi luna am zvârlit pe cer,
Dar ea s-a prins de un ungher,
Din care-a presărat în zori
Luceferi mulţi, strălucitori.
Gabriela Amzulescu-Zidaru