Aezii de altă dată, ne spuneau că în Olimp,
Este zarvă,toți se ceartă, nimeni nu mai are timp.
Dar rămas-au să se certe,Athena și Poseidon,
Care-au vrut să ocrotească, o cetate,spune-un zvon.
Se certau care să fie ,cel ce o va ocrotii,
Pe cetatea ce-i clădită,drept în țara Aticii.
Zeul mării luă tridentul,stânca despică cu el.
Din adânc a ieșit calul, plin de spume și rebel.
Din nou a lovit în stâncă,și din ea țâșni izvor,
Undele învolburate să fie pentru popor.
El,aceste două lucruri le-a dat celor muritori,
Dar Athena înțeleaptă, n-a răspuns la provocări.
Calul sforăind sălbatic,ea cu mâna l-a atins,
Și parcă cuprins de vrajă, el de ea se lasă prins.
Apoi lancea sa îndreaptă spre pământul primitor,
Din care apare-ndată un copăcel roditor.
E măslinul ce hrănește cu fructele lui pe om
Pacea lumii reprezintă,binecuvântatul pom.
Simbolul păcii în lume,e crenguța de măslin,
care la manifestații,porumbeii în cioc o țin.
Supușilor lui Cecrops,Athena,măslinul le-a dat,
Fructul lui să fie hrană,iară pomul lăudat.
Ca într-o democrație,tot poporul va vota:
Pe Poseidon,zeul mării,sau zeița Athena.
Fiind în drepturi cu bărbatul și femeia a votat.
La vot Poseidon pierde,iar Athena a câștigat.
Noua cetatea zidită, numele ei a primit.
Și de atunci e cunoscută, Athena, oraș vestit.
Gabriela Amzulescu-Zidaru
