CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Casa cu pereții mov
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Casa cu pereții mov 
  
de Gabriela Mimi Boroianu 
  
19.05.2017 
  
Casa cu pereții mov își sprijinea acoperișul de cer și toată culoarea soarelui se scurgea prin ochiurile ferestrelor în grădinuța din față unde gureșele vrăbiuțe jucau pitulișul în tufele cu liliac. Pe stâlpii verandei urca râzând caprifoiul. Ghivecele cu mușcate fuseseră scoase afară. Înflorite, albe, erau așezate în coșulețe dantelate la fel de albe. Toată casa era învăluită într-o liniște ciudată, deși părea că are o muzică proprie. 
  
Întâi veniseră meseriașii, lucraseră zi de zi o lună de zile și transformaseră casa acea netencuită în care își făceau veacul pisicile din cartier, într-o căsuță desprinsă din povești. 
  
Apoi a apărut o femeie care se dovedi a fi menajera, sprintenă și mărunțică, singura a cărei prezență constantă dădea impresia că locul era totuși locuit. Venea dimineața cu plasele încărcate, alteori doar cu buchete de flori întotdeauna albe... Tot ea fusese cea care se îngrijise de grădină, bineînțeles îi supraveghease pe cei care plantaseră pomii și dăduseră viață colțului de rai din fața verandei. Doar privirile excesiv de indiscrete îi puteau descoperi și pe stăpânii casei. 
  
Bărbatul încărunțit înainte de vreme, pleca dimineața devreme și se întorcea mereu pe întuneric. Vecini șușoteau că ar lucra la bancă dar nimeni nu știa nimic sigur. Dar ce mă intriga și mă fascina cel mai mult era ea... Uneori, în zilele cu soare, ca o apariție fantomatică, ieșea și se așeza în balansoar cu o carte pe genunchi, nu știu dacă citea sau era doar un pretext de a se pierde într-o lume imaginară, dar știu că nu mă puteam desprinde de fereastră. O priveam fascinat ca pe o prințesă coborâtă din basme. Cu rochia ei albă și părul negru părea mai palidă și mai slabă decât era sau poate doar mie mi se părea așa, învăluită mereu în șalul alb ce rare ori îi aluneca de pe umeri. Un fel de Albă ca Zăpada, numai că buzele ei nu aveau culoarea cireșelor de mai. Nu stătea niciodată mult, oricât de frumoasă era vremea, îți lăsa impresia că aerul de afară era prea mult pentru ea și că dacă ar mai fi rămas, s-ar fi dezintegrat. 
  
Îmi așezasem masa de lucru la fereastră și mă trezeam pierdut printre cărțile și caietele mele că-i așteptam ieșirea. Mă intriga și mă fascina în egală măsură. O ființă eterică, de o frumusețe rară, despre care nu știam nimic... Fără nume, fără vârstă, venită parcă de nicăieri. Cu cât o priveam mai mult, cu atât aveam impresia că din clipă în clipă șalul va cădea și din spatele ei se vor desfășura spre cer aripile albe ale unui înger, un înger rătăcit pe pământ. Mă simțeam prins într-o poveste ca și cum două lumi se contopeau în mod miraculos în casa cu pereții mov. Ajunsesem să visez cu ochii deschiși... În momentele astea nu știam niciodată cum trece timpul sau dacă sunt în zilele anului trecut sau ale celui prezent... 
  
Soarele își schimbă poziția și o rază îi atinse obrazul palid. Zâmbi abia schițat cu ochii pe jumătate închiși și capul aplecat puțin ca și cum și-ar odihni fața în palma lui Dumnezeu. Aș fi vrut să pot imortaliza această imagine. Avea ceva în ea răscolitor, ireal, copleșitor... Dar ca de fiecare dată se ridică și intră în casă alunecând ca o umbră. 
  
Seara s-a lăsat repede peste cartierul mărginaș și m-am retras în cameră. Liniștea cuprindea totul, iar noaptea îmbrățișa în amorțirea ei tot ce mișcase în cursul zilei. Am aprins veioza și am început să citesc lăsându-mă captivat de personajele din carte. Luna apăruse în colțul ferestrei de după acoperișul casei cu pereții mov. Se prelingea în cameră ca o mireasă dansând pe covorul simplu de iută. O buhă sfâșie liniștea nopții cu țipătul ei strident și un fior de gheață îmi trecu prin suflet. Am stins veioza și m-am culcat. Dimineața devreme urma să plec la bunici. 
  
Când m-am întors peste câteva zile totul era schimbat. Casa cu pereții mov părea rece, muzica aceea care o învăluia mereu, se stinsese, chiar și florile se scuturaseră. Era ceva straniu... Am rămas așteptând ore în șir la fereastră, până liniștea serii a cuprins din nou cartierul mărginaș. Luna apăruse, dar și ea părea că ocolește casa de peste drum unde noaptea își aruncase umbrele, și unde nici o luminiță nu mai juca în ferestre, ca și cum sufletul îi murise. 
  
A doua zi cineva agățase în gard o plăcuță pe care scria cu creta „Casă de vânzare"... 
  
Referinţă Bibliografică:
Casa cu pereții mov / Gabriela Mimi Boroianu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2374, Anul VII, 01 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Mimi Boroianu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!