CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





O idilă în tren
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O idilă în tren  
 
Mă întorceam de la Iași la Constanța. Pentru că pierdusem trenul de ora 18 și aveam bagaj, am așteptat la o ceainărie 3 ore, până la ora 21. Aveam 3 sandviciuri la mine, mi-am comandat o cafea mare și un suc de mere, am mâncat unul acolo păstrând două pentru drumul cel lung. Îmi luasem și două reviste de la chioșcul din gară plus două sticle de apa de 0.5l. Cât am cumpărat biletul de tren, am observat la rând în față un bărbat foarte înalt, de aproximativ 1,90 m, cu fața frumoasă și zâmbitoare. La cei 1,65 cm ai mei, mereu am fost complexata de înălțimea mea iar pentru drum mi-am ales cei mai comozi pantofi știind că am de călătorit peste zece ore cu trenul.  
 
Dacă prindeam Intercity-ul de ora 18 aș fi ajuns la ora 01 a.m. acasă, dar așa, cu acceleratul, aveam de mers 9 ore și jumate. După o oră de când intrasem în ceainărie a intrat și tipul pe care îl remarcasem la coada de la bilete. Era destul de aglomerat iar el a zâmbit când m-a văzut. Mi-a cerut permisiunea să se așeze și s-a prezentat Sever Buri. M-am prezentat și eu. Am vorbit în cele 2 ore mai mult banalități și chestiuni legate de vreme de evoluția dolarului și a petrolului. Am observat că avea verighetă pe deget, dar și eu o purtam la vedere. Pe la 20 30' am pornit-o împreună spre gară mă simțeam atât de mică mergând în rând cu el. El m-a ajutat cu bagajul și i-am povestit că mă întorceam de la Odessa de la soțul meu care era cu vaporul acolo la reparații în șantier.  
 
A venit trenul, am urcat și coincidența: avea biletul în același compartiment cu mine pe locurile de lângă ușă, față în față. În compartimentul de clasa întâi sunt numai 6 locuri, iar scaunele se pot rabata și se fac pat pentru călătoriile lungi. Cu noi mai era un cuplu de tineri îndrăgostiți, cred că erau la liceu. Se pupau tot timpul, râdeau zgomotos și se țineau practic în brațe. A plecat trenul, eu am scos cele două reviste și i-am dat și lui una. Am făcut schimb apoi. Am vorbit de una de alta, chestii generale. Mi-a povestit că are 28 de ani, că este de etnie tătar din Constanța, este căsătorit și are o fetiță de 5 ani, Ioana, iar soția lui Ilinca este româncă. Sunt căsătoriți de 7 ani.  
 
I-am povestit și eu câte ceva despre mine: că am doi copii, soțul fiind mereu plecat. El m-a întrebat dacă nu îmi este greu așa să cresc copii mai mult singură.  
 
-Ba da, i-am răspuns, nu îmi e ușor deloc.  
 
Am scos apoi cele 2 sandwiciuri și am mâncat, el avea o jumătate de pâine și înăuntru două șnițele. Am băut apa și am mai vorbit de liceu, mi-a povestit unde lucrează și cât de obosit vine acasă. La un moment dat, s-a oferit să meargă la vagonul restaurant și să cumpere un suc sau o bere ceva… Am râs și l-am rugat să îmi ia și mie o cafea știind că nu voi putea dormi deși mai aveam mult de mers. Am profitat de moment și am fost la baie. Când s-a întors avea două beri și două sticle mici de pepsi căci nu mai era cafea.  
 
Avea un surâs tare cald și când mă privea mă făcea să mă înroșesc deși practic nu era nimic evident între noi doi. El și-a băut berea și mi-a oferit și mie sticla de Pepsi, am vrut să i-o plătesc dar a refuzat. Trenul gonea în noapte. Am stins lumina de sus și aveam doar o luminița de veghe. Tinerii de lângă noi își întinseseră fotoliile și dormeau pe o parte îmbrățișați. Trenul zdruncina destul de tare și de câteva ori m-a prins cu mâinile când efectiv aproape eram aruncată de pe locul meu. Pe la miezul nopții mi-a propus să tragem și noi fotoliile și să încercam să ne odihnim, mai era destul drum până acasă. A tras el de fotoliul meu și apoi de al lui, dar locurile fiind opuse, dacă ne întindeam așa, picioarele lui nu aveau loc oricum și ar fi fost în dreptul capului meu. Lângă mine era un loc liber și a tras fotoliul de lângă mine. Așa stând unul lângă celălalt, aveam mai mult loc și el își putea întinde picioarele lungi fără să stăm nici unul dintre noi incomod. A propus simplu:  
 
-Haide să dormim nițel, ce zici, nu ești obosită? În întuneric îi zăream zâmbetul păcătos și am intuit la ce se gândea.  
 
Am spus doar:  
 
-Bine, noapte bună atunci!  
 
Eu m-am dat cât se putea la margine ca să nu ne atingem cu nici-o parte a corpului, căci trenul chiar zgâlțâia destul de puternic la curbe sau când frâna să între în gările de pe drum. Am stat câteva minute în întuneric destul de țeapănă și stingherită de postura în care ne aflam, eu întinsă lângă un bărbat străin, tânăr și arătos, încercând să adorm. Asta la numai câteva ore de la despărțirea de soțul meu în gara de la Odessa. Acum eram gata să adorm, dar îmi intrase în piele parfumul lui masculin și puternic, fără să vreau îmi lăsăm gândurile să hoinărească ca în adolescentă când creiam în minte scenarii... Nu m-a deranjat practic cu nimic el, căci încerca să păstreze o minimă distanță între corpurile noastre lungite pe cele două fotolii alăturate. După câteva minute, am adormit destul de adânc căci nu am simțit cum a venit cu fața chiar în părul meu, i-am simțit sărutul furat pe lobul urechii și mâna care mi-a cuprins mijlocul dar tot am adormit. Dormeam de vreo oră și i-am auzit pe ținerii de lângă noi cum vor să meargă la baie. A tras fotoliile, ei s-au ridicat așa că a trebuit aprinsă lumina. M-am simțit foarte rușinată, Sever și-a cerut scuze că a venit așa aproape de mine, dar cu un zâmbet ghiduș a adăugat:  
 
-Miroși tare frumos!  
 
-Ce parfum folosești?  
 
M-am înroșit și m-am ridicat să merg și eu la baie. M-a însoțit și m-a așteptat pe culoar. Reîntorși în compartiment, am tras iar fotoliile. De data aceasta, el s-a culcat cu fața spre geam și eu cu fața spre ușă. Am adormit cu adevărat stând spate în spate, în ciuda zgomotului și nu m-am trezit decât când am trecut podul de la Cernavodă. El își ținea o mână pe umărul meu. A simțit când i-am ridicat mâna și și-a cerut scuze a doua oară.  
 
Ajunși în sfârșit la Constanța, m-a întrebat dacă aș vrea să ne revedem să bem o cafea. I-am spus că e mai bine să nu o facem, fiecare având familie. A zâmbit cu înțeles și a zis:  
 
-Da, cum vrei tu , dar să știi că mi-a plăcut să dorm lângă tine.  
 
-Și mie mi-a făcut plăcere călătoria noastră, dar e mai bine așa.  
 
Undeva ascuns în gândul meu era ideea: cum ar fi dacă am fi liberi ...? Aș fi vrut poate să îl revăd, dar m-aș fi simțit ciudat să îl caut. La vreo două luni l-am zărit cu soția lui în autobuz, m-am apropiat de ei doi, i-am salutat și am făcut cunostiință cu ea. Discuția a fost scurtă deoarece eu am coborât după 2 stații.  
 
Îi simțeam privirile când m-am îndepărtat. Nu mai era nimic altceva de spus...  
 
Referinţă Bibliografică:
O idilă în tren / Gabriela Maria Ionescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2735, Anul VIII, 27 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Gabriela Maria Ionescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Maria Ionescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!