CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





Reîntâlnirea
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Reîntâlnirea 
  
Anul ' 87 
  
Terminasem liceul de mai bine de 4 ani. Acum lucram într-un birou la departamentul producție al Întreprinderii Mecanice Navale din oraș. În timpul liceului fusesem bună prietenă cu unul dintre colegii de clasa pe nume Romeo C. În clasa a zecea eram o pereche deja, mergeam împreună la ceaiurile dansante și la aniversările colegilor, ne plimbam pe faleză de mână și chiar ne sărutam deseori. 
  
Eram pasionați oarecum de aceleași lucruri deși el era bun la matematică și fizică iar eu la română și limbile străine.Când ne sărutăm aveam amândoi fluturi în stomac și orice apropiere ne făcea mare plăcere. La fel a fost și în clasa a unsprezecea, numai că în vacanța aceea, părinții lui au emigrat în Germania luându-l și pe el acolo cu ei că să studieze. Am ținut legătură prin scrisori, la o lună sau maxim două primeam vești de la el. 
  
Eu am terminat cu bine clasa a doisprezecea și am luat examenul de bac cu note mari. Am dat examenul de admitere la Universitatea din Galați la Construcții nave dar media mea nu a fost deajuns de mare pentru opțiunea scrisă pe foaia de înscriere. Am revenit deci în oraș și m-am angajat conform repartiției. 
  
După plecarea lui am mai vorbit cu diverși băieți dar nu am fost prietenă cu adevărat cu nici unul dintre ei. În anul acela am primit pe 19 martie de ziua de naștere o scrisoare de la el. În acea scrisoare mă întreba dacă sunt singură și dacă ne-am putea vedea de Paște când urma să vină să își viziteze bunicii. Ne-am revăzut în cele trei zile cât a stat în țară și am fost la plimbare de două ori, discutând despre proiectele fiecăruia dintre noi. 
  
Am fost destul de mirată să constat că legătura aceea din liceu rămăsese vie, deși trecuseră ceva ani. 
  
Încă de copil am avut așa o senzație ciudată când ceva nu era tocmai bine, cu un om sau cu un animal , ...mi s-a întâmplat apoi pe parcursul vieții să observ că presentimentul meu fusese bun și că a fost bine să fiu precaută într-o anumită privință. Și mama mea mă sfătuia des, (deși recunosc că nu luam sfaturile ei în totalitate în serios) să fiu atentă la oameni și la motivațiile lor, mai ales să nu cred tot ceea ce mi se spune. Mamei îi povestisem despre această revedere și despre faptul că el lucra în același domeniu. Ea precaută m-a întrebat cum de reușiseră să iasă din țară și am recunoscut sincer că nu știu amănuntele și că nici nu mă interesase acest aspect. Tot mama mi-a spus să fiu precaută, dar nu am înțeles eu de ce. Avea ea un spirit de observație și o cunoaștere profundă a oamenilor, iar dacă îmi spune să mă feresc de o persoană, omul acela sigur nu era de încredere! 
  
Urma să mă revăd în acel weekend cu Romeo, la Grădina de vară a Hotelului Palace, îmi spusese că se află împreună cu părinții la o expoziție de yahturi de agrement și de competiții. În portul Tomis aveau loc deseori întreceri sportive pe apă dar și expoziții în aer liber cu tot felul de ambarcațiuni plutitoare și skyJet-uri. M-am pregătit pentru acea întâlnire-revedere cu deosebită atenție, rochița de vară albă cu imprimeu în formă de cireșe perechi, sandale roșii cu toc și poșetă asortată, plus o pălărie ușoară cu un mac roșu într-o parte. M-am bucurat mult să îl revăd și el mi-a sărutat mâna delicat. Părea destul de încordat și din privirile lui aruncate către o pereche mai în vârstă ce se afla în partea cealaltă a grădinii la o masă retrasă, am înțeles că nu e singur. Am avut așa un feeling ciudat când m-a întrebat dacă mai lucrez la departamentul Producție la IMN, deși îi spusesem în ultima scrisoare că tot acolo lucrez. Am discutat despre noi doi, ce bine ne înțelegeam în liceu și ce părere greșită și-au făcut colegii despre el când a plecat fraudulos în Germania de Vest. 
  
Acum îmi povestea că toți trei, el și părinții lui de când ajunseseră în Koln, lucrează la o mică asociație privată ce construiește tot felul de ambarcațiuni de apă. Interesul lui părea chiar profesional aș putea spune ... Am soporovăit noi mult timp, pe diverse teme, cât timp am mâncat o pizza și am băut două limonade, el fuma și părea că îl frământă ceva precis. Eu eram interesată de viața lui dintr-o țară liber, el părea foarte interesat de ce produse avem noi pe planșa de producție și pentru ce șantiere navale mai lucrăm acum. Totuși simțeam că se ferește să mă privească în ochi și avea o atitudine rece față de cum era în primăvară, când ne mai văzusem, pe care eu acum nu o înțelegeam. M-a întrebat apoi dacă facem și ambarcațiuni ușoare și piese pentru ele. Desigur, i-am povestit mândră că se făceau piese și subansamble pentru nave de diferite tonaje pentru Șantierele Navale din țară, dar și pentru Centrala Atomo-Electrică de la Cernavodă . 
  
M-a mai întrebat dacă în Întreprindere se intră ușor, și i-am spus că numai cu legitimația serviciu. Ciudat pentru mine a fost că m-a întrebat dacă portarii sunt vigilenți în weekend. La fel de sinceră am spus că da și că există și un ofițer de serviciu la poartă dar și în fiecare din cele trei secții; Mecanică , Stungarie și Turnătorie-Forja. El râzând oarecum forțat m-a întrebat dacă mai există gaură din gard pe unde chiuleam noi când voiam să plecăm în liceu de la practică și să mergem la cinema. Am zis că a fost înlocuit tot gardul pe toată latura aceea a fabricii. 
  
Mi-am dat brusc seama că el nu este deloc interesat de persoana mea și că ar putea avea un motiv ciudat pe care eu nu îl înțeleg în această întrevedere. Sperând că nu am dreptate în intuiția mea feminină, după un minut de tăcere apăsătoare, l-am întrebat așa ostentativ: 
  
-Romeo , tu eșți însurat, nu-i așa ?? 
  
-Da, a răspuns el, sunt însurat cu fața patronului unde muncesc și am șanse mari să fiu promovat din toamnă. 
  
-Dar, cum ți-ai dat seama? m-a întrebat el atunci . 
  
-Simplu am mai zis, nu mă privești în ochi. 
  
În momentul acela, am simțit nevoia urgentă să plec, m-am ridicat în picioare brusc și i-am spus că am treaba. Am pus pe masă banii pentru partea mea de consumație. Fără să privesc deloc spre el, am mai spus; 
  
-Pa! Și am pornit rapid spre stația de autobuz . 
  
Seara am povestit părinților mei toate întrebările pe care mi le pusesem, părințîi mei m-au sfătuit să nu îl mai văd și să încerc să anunț la Întreprindere despre interesul lui indiscret față de producția noastră de piese navale . 
  
Luni de dimineață la h 8 m-am prezentat la directorul economic și am povestit dând detaliile cunoscute de mine, despre el și familia lui și fuga lor în Germania. Am aflat atunci că duminică se încercase intrarea forțată în fabrică prin poarta pe unde veneau tirurile cu marfă de la Combinatul de la Galați. Fuseseră prinși doi tineri rromi, plătiți de un neamț în vârstă să intre în interior că să pună o scară la gardul vestic lângă magazia de materiale. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Reîntâlnirea / Gabriela Maria Ionescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2674, Anul VIII, 27 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Gabriela Maria Ionescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Maria Ionescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!