Atât frig
Prea frig este în noaptea asta fără tine,
prea pustiu e cerul meu, stele-s puţine,
prea multe ploi s-au adunat în mine,
de la tine iar aştept un semn ce nu mai vine.
Prea lungă-i noaptea asta în aşteptare,
multe ore şi toate sunt reci, aşa de rău mă doare.
Chiar nimic nu-i vine singurătăţii mele leac,
dacă-ţi scriu vorbe, ele nu-i vin de hac!
Prea mult ger afară este şi înăuntru-i ger,
speranţele nu se mai nasc, dar nu disper,
clipele ce se sting şi mor ştiu totu-i efemer.
La întâlnirea noastră s-a mai aprins un cer!
Era lumină în ochii tăi în plină noapte,
erau dulci săruturi şi multe calde şoapte.
Erau clipe de foc, păreau fără de moarte,
refuz să cred că au fost vise deşarte.
Oricâte depărtări te cheamă şi oriunde ai fi,
ştiu că aici e căminul tău, tu asta clar o ştii.
Nu pregeta nici tu când dorul de casă te cuprinde,
oricâte leghe ai străbate, aici ţi-e locul nu oriunde!
