CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Magazinul cu vise
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vise şi dorinţe împlinite  
  
Olguţa, o fată simplă dar cu înclinaţii artistice, deşi născută la ţară undeva în podişul Dobrogei într-un sat cu nume religios "Credinţa", a fost trimisă să facă liceul la mătuşa Sonia la Constanţa. După terminarea liceului ar fi vrut ea să dea la Institutul de Arte din Bucureşti dar mătuşa la care a locuit, sora cea mică a mamei, necăsătorită a avut un accident şi de atunci a avut nevoie de ajutor la treburile casei.
Aşa că ea avea acum serviciu la un magazin de suveniruri aflat chiar aproape de faleză, s-a înscris la Şcoală de Arte la pictură. Aici a învăţat să facă tot felul de obiecte miniaturale, pictură pe sticlă şi ceramică, felicitări pictate dar şi alte obiecte din lut, metal, plastic şi sticlă. Vorbea zilnic la telefon şi cu părinţii şi cei trei fraţi rămaşi acolo la ei, la ţară. Acasă cum zicea ea, la Credinţa, mergea uneori în weekend sau în concediu, mai mult iarna.
Mătuşa ei era o femeie destul de aspră şi singuratică aşa la prima vedere, dar Olguţa o iubea foarte mult pentru că îi dăduse ocazia să studieze şi să crească la oraş. Vedea clar diferenţa când mergea la ţară şi se întâlnea cu colegele ei din şcoală generală care deja erau căsătorite şi chiar cu copii fără alte gânduri de a face ceva cu viaţa lor, în afară de căsătorie şi copii...
Copii îşi dorea şi ea cândva, dar nu încă, voia mai întâi să îşi realizeze nişte visuri şi să se bucure de existenţa ei tihnită şi de idealurile pe care le avea! Făcea deseori în timpul liber mici obiecte drăguţe şi îşi creease în camera un dulap vitrină cu toate realizările ei artistice .
Accidentul mătuşii le-a schimbat viaţa şi sănătatea şubredă a Soniei a făcut-o să îşi dea seama că ar trebui să facă ceea ce îşi doreşte ea nu ceea ce îşi doresc alţii de la ea. La trei luni de la accident Sonia a făcut la notar un act de donaţie pe numele nepoatei pentru căsuţa ei şi terenul aferent, asta fără să îi spună fetei că să nu se simtă stânjenită de situaţie. Uneori părinţii sau fraţii ei o întrebau de ce nu se mărită sau de ce măcar nu umblă şi ea că alte fete de vârstă ei cu băieţii... Ea dădea din umeri şi le spunea că are alte priorităţi.
Alteori o ruga pe Sonia să îi povestească cum era când era ea tânăra şi de ce nu s-a căsătorit. Sinceră mătuşa îi povestea fără false pudori că a iubit enorm de mult un bărbat dar acesta era căsătorit. Şi cum la timpul acela divorţul era foarte rar şi ea nu şi-a dorit să îi strice căsnicia a rămas fată batrână căci nu a putut iubi pe altcineva.
Sonia a început de la un timp să şchiopăteze mult mai rău şi la un control medical a fost diagnosticată cu cancer osos galopant. Tare tristă a fost atunci Olguţa, ea a încercat tot ce era omeneşte posibil să o salveze, dar după încă 8 luni, mătuşa s-a stins în spital ţinută find în ultimele două săptămâni numai cu morfină.
După înmormântare şi pomana pe care a făcut-o împreună cu rudele din partea mamei a plecat o săptămâna la părinţii ei că să nu fie singură. Viaţă la ţară i se părea tare apăsătoare şi deseori se întreba ce ar putea ea face cu viaţă ei de acum înainte. Încă îşi dorea să picteze şi făcea în timpul liber obiecte drăguţe de artă care să poată fi accesibile oricui spre a fi dăruite.
Într-o zi mama i-a spus că a sunat-o notarul din oraş să o anunţe că acum casa este a ei şi poate face ceea ce doreşte ea să facă acolo. Şi fraţii ei i-au spus că ar putea să facă un magazin în care să vândă lucruri făcute de mâinile ei dibace. Interesantă era ideea lor şi ea şi-a însuşit-o. Cum casa avea 4 camere în total dintre care una avea ieşirea în stradă acest proiect era posibil. Mătuşa îi lăsase şi nişte bani într-un cont nu foarte mulţi dar destui că să poată supravieţui câteva luni fără serviciu. Au făcut şi fraţii ei un efort împreună cu părinţii i-au împrumutat nişte bani că să cumpere materiale din care să producă acele mici obiecte de artă pe care apoi să le poată vinde pentru a se întreţine pe mai departe.
Fratele ei mai mare a venit şi a locuit cu ea două săptămâni că să facă împreună din camera de la stradă un mic magazin cu obiecte unice făcute şi semnate Olguţa. În doi lucrul a mers mult mai uşor, au văruit camera, au cumpărat rafturi şi două fotolii deasemeni un birou şi un calclator, apoi au făcut o firmă cu neon pictată pe sticlă "Magazinul de vise". Tânăra vedea cum se înfiripă un vis minunat şi cu încrederea dată de familia ei a lucrat sistematic şi a realizat lucruri minunate de dăruit pentru multe gusturi, pentru oameni mari dar şi pentru copii...
Aprilie fiind deja, deschiderea Magazinului nu m-ai putea fi amânată căci în două săptămâni venea Paştele , un timp minunat pentru cumpărat şi oferit cadouri.
A deschis într-o zi de luni la ora 10 dimineaţă. Lumea era destul de curioasă şi a avut în prima zi destul de mulţi clienţi că să îşi dea seama că va fi nevoie să angajeze pe cineva pentru vânzare.
A dat anunţ la ziar că ar avea nevoie de o vânzătoare cu jumătate de normă , numai că nu s-a înscris nimeni, salariul pe care îl oferea era mic e drept. Într-o zi însă a venit în magazin un bărbat ce căuta o gazdă pentru 6 luni cât i se renova casa pe care o cumpărase. Nu avea mai mult de 35 de ani, Olguţa avea senzaţia că l-a mai văzut undeva pe acest om, îi era foarte familiar chipul lui deşi părea îmbătrânit din cauza bărbii lăsate să crească. Au discutat mai mult timp pe mai multe subiecte el lăudându-i obiectele de "vis". Atunci i-a mărturisit că a făcut Şcoală de Arte dar doar un semestru.
-De aceea îmi păreai aşa de cunoscut, a spus ea.
-Dacă vrei şi tu, te găzduiesc dar mă ajuţi cu magazinul a mai spus ea.
-Sigur, a consimţit Vlad, cu multă plăcere!
-Nu vreau salariu, dar nici tu nu îmi iei chirie, contribui însă cu alimente dacă vrei să găteşti uneori şi pentru mine! A două zi el s-a instalat în camera din spate care avea intrarea din curte şi-a adus câteva schimburi, cărţi şi filtrul de cafea. A fost plăcut surprinsă să să vadă că îşi dăduse barba jos şi arată mult, mult mai tânăr. Aveau multe gusturi comune , in domeniul artistic . Au lucrat împreună câteva luni în magazin vindeau pe rând; dar şi la unele obiecte colaborau apoi când se vindeau îi dădea şi lui din bănuţii obţinuţi. Vlad avea mari cheltuieli cu casa care era în renovare şi îşi cam epuizase economiile. Vara se sfârşea şi lucrările la casa lui erau la jumătate iar banii cu care se tocmise cu muncitorii acum nu mai ajungeau.
Ea i-a sugerat să termine o parte şi eventual să închirieze că să îşi mai scoată din bani. Ea îl primea bucuroasă să rămână la ea şi peste iarnă astfel nu era singură şi avea şi ajutor, căci el îi repara deseori lucruri care se mai stricau prin casă plus că deseori el vindea şi ea se putea ocupa de aprovizionare sau de contabilitate, aprovizionare etc.
Familia ei era foarte curioasă să îl cunoască pe "ajutorul" de nădejde şi chiriaş pe deasupra aşa că cei doiau fost invitaţi de Crăciun la tăierea porcului şi la Sărbătorile de Crăciun la sat.
Toată lumea l-a primit cu plăcere şi asteptatu să audă chiar şi o cerere în căsătorie.
Această nu s-a întâmplat, dar dintr-o dată Olguţa şi-a dat seama că ei doi erau un fel de cuplu, nu aveau intimităţi dar se ajutau în toate. În seara de Crăciun el i-a dăruit o cruciuliţă de argint cu lănţişor într-o cutiuţă în formă de inimioară. Ea l-a sărutat pe obraz drept mulţumire şi chiar i-a plăcut senzaţia pielii lui calde şi poaspat bărbierite. Cadoul ei a fost un pulover roşu tricotat pe ascuns, tot pe ascuns îi luase şi măsurile după actualul pulover pe care el purtase cam mult ...El i-a sărutat mâna şi i-a strâns-o cald în palma lui mare.
Să spun că din acel moment parcă li se luase un val de pe ochi şi au conştientizat că se simt foarte bine unul cu celălat! S-au mutat de atunci împreună în dormitorul mare al casei. Intimitatea le aducea plăceri unice , aşa că au făcut deja planuri de căsătorie. În primăvară el şi-a căutat un serviciu căci dorea foarte mult să termine renovarea casei ce stagnase în acest timp. În magazin au angajat o fată care să vândă, acum îşi permiteau să dea un salariu întreg căci aveau clienţi mereu şi vânzările mergeau foarte bine.
Olguţa se ocupa de gospodărie şi de obiectele pe care încă le făcea cu mare plăcere. Vlad i-a sugerat să meargă la Şcoala de Arte şi să facă un contract iar obiectele care se realizau ca şi proiecte la şcoală să fie expuse şi vândute în magazinul lor cu o cota parte evident.
Lucrurile mergeau minunat între ei doi, se înţelegeau perfect şi afacerea prospera. Erau apropiaţi ca si vârstă , ca educatie , le plăceau cam aceleaşi lucruri .
Acest vis al ei devenise o realitate palpabilă şi alte vise deja se năşteau pentru ei doi !
Acum mă refer la cele două fetiţe gemene Ana Si Dana ce au adus o imensă bucurie celor doi tineri părinţi, în anul următor ...  
  
Referinţă Bibliografică:
Magazinul cu vise / Gabriela Maria Ionescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2439, Anul VII, 04 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Maria Ionescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Maria Ionescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!