CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





Viaţă fără de moarte ..
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(part 1)  
  
În familia lui Marian vestea primită acum 5 ani, când mama lui s-a îmbolnăvise de cancer a căzut ca un trăznet şi i-a dărâmat tot elanul tinereţii. Deşi viaţa îi oferise multe bucurii şi reuşite acum se pare că îl pedepsea într-un fel, pentru o vină necunoscută. La nici trei luni după acea oribilă zi, tatăl lui a divorţat şi în câteva săptămâni s-a şi recăsătorit cu o tânără ce îi era subalternă la firma unde lucra. Trecuseră ani grei de atunci şi lupta chinuitoatre pe care mama lui o ducea, lui Marian îi furase energia şi disponibilitatea sufletească.  
  
După Anul Nou, chiar medicul curant i-a spulberat orice speranţă, când i-a spus că acum avea metastaze şi pe celelate organe interne nu numai în stomac iar speranţa de viaţă este de maxim 6 luni. Mama lui se resemnase demult timp cu ideea că va muri şi că această boală îi va fi fatală. De aceea în pauzele în care venea acasă, intre reprizele de chimioterapie şi citostatice îşi aranjase totul pentru înmormântare şi chiar chemase un notar să facă testamentul...  
  
În primii ani după plecarea tatălui lui, a trebuit să suplinească şi rolul jucat de omul care acum îl dezamăgise cel mai mult, uneori credea că îl urăşte chiar. Nici mamei nu i-a fost uşor dar parcă nu voia că el să ştie cât de sfâşietoare a fost durerea pentru ea, să primească aceste două veşti una după alta. Speranţele lor de însănătoşire au pierit brusc la aflarea veştii că şi în cazul ei, cancerul se extinsese.  
  
Marian venea zilnic în spitalul de Oncologie să îşi viziteze mama să îi aducă ceva mai consistent de mâncare, fructe chiar şi dulciuri, haine de schimb şi tot ceea ce era necesar pentru îngrijirea ei. Mergea pe holurile albe cu privirile mereu triste şi lăsate în jos să nu vadă femeile fantomatice ce se târau în papuci şi uneori cu perfuzii în braţele scheletice aşteptând finalul. La capătul culoarului era totuşi un salon nr 14 unde uneori, căuta cu privirea o fată, în ultimii doi ani o vedea des cum desena în patul ei sau cum asculta muzică la un mp3 minuscul violet cu căşti albe. Căştile le punea peste baticul cu norişori desenaţi albaştri - ce zâmbeau parcă în ciuda morţii ce era prezenţa peste tot... Tratamentele făcute o lăsaseră fără pic de par şi albă fiind la faţă cu ochii căprui larg deschişi dar fără gene sau sprâncene şi cu cearcăne negre de suferinţă şi nesomn. Totuşi când îl vedea tresărea şi o rază de zâmbet îi lumina faţă albă ca o coală de hârtie.  
  
Tot cam după Anul Nou făcuse cunoştinţă cu ea când au coborât împreună cu liftul până jos la parter unde era chioşcul cu alimente. O chema Clara, avea 28 de ani şi era educatoare la o grădiniţă de la periferie, acum bolnavă de leucemie. O vizita numai tatăl căci mama ei lucra în străinătate că să strângă bani pentru transplantul de măduvă ce i-ar putea salva Clarei viaţă! Era bucuros într-un fel când o vedea şi o încuraja că se va face bine după operaţie! Ea se prefăcea că îl crede şi lupta atât cât putea să rămână optimistă. Clară îl aştepta uneori pe coridor alteori când nu avea putere să coboare din pat, ridicată în capul oaselor pe perne. Avea multe animaluţe de pluş, cadouri de la copiii de la grădiniţa unde lucrase şi flori. Pe noptieră avea un caiet de desen unde mereu schiţa câte ceva. Îşi vorbeau aproape zilnic măcar 10 minute sau chiar şi o jumătate de ora .Uneori ea îi propunea să îl conducă până jos că să îşi cumpere o banană sau o napolitană de la chioşc.  
  
 
  
 
  
(partea a doua)  
  
Secţia oncologie a spitalului era populată de oameni trişti, cu nişte umbre vineţii pe chip, ca de moarte. Se auzea târşiitul papucilor de plastic pe holurile luminate cu neoane. Se auzeau des voci grave şi îngrijorate, sau strigăte de neputinţă. Asistentele şi chiar medicii îmbrăcaţi în verdele acela oribil se învârteau într-un du-te vino dinspre viaţă înspre moarte. Uneori ai chiar ocazia să vezi şi sutană grăbită a unui preot chemat de urgenţă la căpătâiul muribunzilor pentru ultima împărtăşanie.  
  
Permanent rudele sau aparţinători cum li se spune pe aici , aduc medicamente şi alimente sănătoase, deşi sănătatea şi-a cam pierdut urma aici. Destul de des paturi rămân goale în saloanele triste şi alţi oameni condamnaţi de boală secolului se internează.  
  
Marian Ionescu venea mereu la mama lui în vârstă de 69 de ani, bolnavă de cancer în faza terminală uneori chiar şi de două ori pe zi. Aici o întâlnea zilnic pe Clara, o tânăra ce se lupta cu leucemia, o aparentă stafie, albă şi exagerat de slabă dar care îl urmarea cu privirea ei albastră binevoitoare. Duminică a zărit-o din nou, ea i-a zâmbit şi atunci a observat iar ce plăcută este când zâmbeşte. La întoarcerea de la vizită îl aştepta pe culoar:  
  
-Gata pleci acasă? l-a întrebat ea roşind.  
  
-Da, a răspuns el, vin şi mâine, ai nevoie să îţi cumpăr ceva când vin?  
  
-Nu, mulţumesc, îmi aduce tăticul tot ce am nevoie.  
  
Avea ceva angelic deşi suferindă se vedea că fusese o fată tare frumoasă, magnetic îl atrăgea şi îi trezea nişte emoţii ascunse decând se îmbolnăvise mama lui şi tatăl îi părăsise divorţând.  
  
 
  
(partea a treia )  
  
Trădarea tatălui îl supara mult, faptul că a divorţat când aveau cea mai mare nevoie de prezenţa şi suportul lui material şi emoţional; cel mai mult îl durea faptul că nu dădea nici-un semn de viaţă, nici măcar o întrebare să pună cum se simţea mama lui. Acest lucru îl făcea neîncrezător cu propria persoană, căci se gândea: -dacă îi semăn lui şi când omul de lângă mine va avea nevoie îl voi părăsi, apoi alunga acest gând rău şi se ocupa de treburile lui zilnice. Căci avea de spălat, de călcat, de făcut mâncare pentru el şi mama, dar şi piaţă desigur. Uneori nu mai avea timp de el şi nu se bărbierea, apropiaţii îl priveau cu compătimire, dar îi liniştea ;- încă nu s-a dus mama,...nu am avut timp şi de bărbierit în dimineaţa asta!
Slujba nu îi lăsa timp de gânduri, îşi făcea cu îndârjire îndatoririle; de aceea îşi făcuse un obicei de a se gândi la Clara seara la culcare, ca un desert sau că o consolare.
Au schimbat multe vorbe amândoi pe holurile acelea reci şi tot mai aproape o simţea, ca şi cum o ştia de cel puţin o viaţă...
Au făcut schimb de numere de telefon şi de atunci seara pe la 21 când se dădea stingerea în salon, fata îi dădea un sms şi el îi răspundea cu încă unul de noapte bună. Era ceva plăcut această stranie apropiere, un fel de rază dulce de soare în toată tristeţea din viaţa lui.
Februarie fiind apăruseră ghioceii şi ţigăncuşe îl îndemnau pe la colţuri de bloc să cumpere, el lua câte două buchete zilnic deşi i se spusese că asta aduce moarte ..lui nu îi mai era demult frică de această ameninţare rea. Pe unul îl dădea mamei şi o săruta pe frunte, pe celălalt îl ascundea în buzunarul paltonului cât stătea la mama, acela era pentru Clara., Apoi au apărut zambilele parfumate şi vesele, aşa că acum fugea întâi până la capătul culoarului îl dădea Clarei şi apoi se întorcea şi stătea cu mama lui. I-i adusese cărţi să îi citească mamei, una singură îi plăcea cel mai mult- prea tristă Damă cu camelii. Dar a adus într-o duminică o carte de poveşti. De atunci a ascuns cartea ce o întrista - Dama cu camelii şi îi citea "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", exact aşa cum şi mama îi citea lui în copilărie poveşti să adoarmă...Altă dată i-a adus mamei unul dintre albumele cu fotografii din copilăria lui, s-au uitat amândoi şi şi-au amintit lucruri demult uitate. Şi acum mama s-a întristat căci printre poze era şi soţul ei. Dacă altă dată avea răbdare să stea mult timp cu mama , acum avea o nelinişte şi ar fi vrut să scurteze intâlnirile cu ea că să îi rămână mai mult timp de stat cu Clara.
Uneori o găsea pe mama aţipită şi atunci îi lasă ce îi adusese pe noptieră şi un bilet că a trecut să o vadă.
Clara ardea şi ea de nerăbdare să îl revadă şi lungi i se păreau orele până la programul de vizită. Petreceau timpul ascultând amândoi muzica pe care ea o avea la mp3-ul ei mov, el lua o cască şi ea o cască. Această apropiere îl face să îi simtă uneori parfumul discret de lăcrămioare de pădure. Alteori prin deschizătura pijamalei roz şi pufoase îi zarea umbra sânului micuţ atunci, apropierea de ea devenea neconfortabilă şi scurtă vizită deşi ar fi dat orice să poată măcar să pună mâna pe umerii ei slabi.
Ea capătă curaj şi îl ţinea de mâna uneori, oamenii treceau şi îi priveau curioşi:- ce cuplu ciudat !...
Una dintre asistente i-a şoptit tatălui ei, că fata are un vizitator constant, acesta curios a venit într-o zi mai devreme că să îl întâlnească. Nu ar fi vrut că fata lui să suferea acum când avea nevoie de toată forţă pentru a lupta cu boală. Intânlirea celor doi bărbaţi a fost oarecum rece, dar de atunci tatăl o întreba pe Clara; -şi Marian ce mai face ? Asta era felul lui de a arată că nu se supără de prietenia celor doi .  
  
Referinţă Bibliografică:
Viaţă fără de moarte .. / Gabriela Maria Ionescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Maria Ionescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Maria Ionescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!