Eu nu cred că am să îmbătrânesc sufleteşte vreodată,
cât timp am să tot iubesc sincer cu inima curată.
Iubesc cu frenezie lumina soarelui, pâinea se coace pe vatră,
mi-e marea în sânge, aici m-am născut, îi ador neliniştea toată.  

 

Iubesc pacea, cerul, pământul şi chiar omenirea dezordonată,
iubesc furtuna, ploaia şi curcubeul cu lumina curbată.
Iubesc primăvară şi înflorirea, ce cu culori mă desfată.
Iubesc grâul cu spic auriu, albinele, macii, holdă bogată.  

 

Ador cerul acela albastru clar, imens, vara, fără de pată,
îmi plac pomii din livadă înfloriţi, fructele toate deodată.
Îmi iubesc familia, colegii, gălăgia, prietenii şi a lor ceată,
Iubesc pe Dumnezeu, îngerii, viaţa şi tot ce a existat vreodată!