CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





Fetiţa din oglindă
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iulia era în clasa a doua, dar fiind copil unic la părinţi resimţea deseori lipsa unui frate sau a unei surioare, măcar a unui partener de joacă. Înăltuţă şi subţire, blondă cu ochii căprui şi năsucul pistruiat de soare era în general o copilă tăcută şi cuminte. Avea mulţi verişori dar îi vedea doar în vacanţele de vară şi uneori în cele de Paşti. Învăţase să citească destul de bine şi repede, îi plăceau mult poveştile cu zâne şi feţi frumoşi. În imaginaţia ei era deodată mare şi frumoasă, avea rochii de bal şi o coroana strălucitoare pe părul bălai ca aurul spicelor de vară. Părinţii erau mereu ocupaţi, cu serviciul şi cu alte indeldniciri şi ea era mereu singuratică. 
  
Familia ei locuise mult timp într-o vilă confiscată de regimul comunist de la o familie de ruşi bogaţi. În vila de pe stradă Vişinilor îşi trăise Iulia prima parte a copilăriei. Acolu mai locuiau încă trei familii şi un student în mansardă, care picta foarte frumos. De la vilă fetiţă păstrase multe amintiri, acolo mai locuia încă o fetiţă pe nume Adriana mai mare cu un an decât Iulia şi un băiat cu doi ani mai mic pe nume Viorel. Se jucau frumos ei trei şi se certau doar rareori când Adriana voia să fie doctoriţă şi să îi înţepe cu o seringă adevărată cu ac şi un lichid alburiu ...Lor însă le era frică de seringa Adrianei atât lui Vio cât şi Iuliei. Atunci Adriana îşi lua păpuşa ce mişca din ochi, seringa şi pleca în casă să se joace până vin părinţii de la serviciu. 
  
În timpul vacanţei de vară, Iulia pleca la bunicii la ţară într-un sat din Dobrogea. Aici nu era niciodată singură, avea verişoare cu care să se joace de dimineaţă până seară, aveau bunicii, multe animale şi păsări, chiar şi un cal de care însă fetei îi era tare frică. Mai era şi grădina de flori şi cea de legume care avea şi pomi fructiferi. Aici era tărâmul fermecat unde se ducea cel mai des . 
  
De când se mutaseră la nouă adresă pe strada pe str Ion Corvin nr 13, la etajul unu al unui imobil cu două nivele şi terasă, Iulia a avut sentimentul de însingurare şi mai intens. Avea emoţii că va intra în clasa a doua la o şcoală nouă, cu noi colegi o nouă doamna învăţătoare. Şi printre vecini nu văzuse decât un băiat cu un an mai mare pe nume Marcel. 
  
În curtea interioară, care era pavată cu dale de piatră, chiar în centru creştea un nuc imens. Iulia se gândea ce bine va fi când se vor coace nucile... Uneori ar fi vrut să fie mai curajosa să se poată urcă până pe cea mai înaltă ramură şi să privească de acolo întreg cartierul. În camera ei era o oglindă rotundă în care tata se bărbierea în fiecare dimineaţă. După ce mami şi tati plecau la muncă, Iulia se juca cu păpuşa ei cu par ţepos şi rar la spate, cu un camion de tablă şi o mingiuţa primită de ziua ei. Când obosea de joacă asta se uită pe fereastră sau uneori ieşea afară în curte, aici erau într-un colţ nişte coteţe de găini, dar pentru că odată unul dintre cocoşii din coteţ a sărit spre ea şi a ciupit-o chiar de nas, fata, s-a speriat groaznic şi ocolea coteţul cu cocoşul cel bătăuş. Când stea în casă se privea des în oglindă şi visa, visa că este prinţesă închisă într-un castel înalt. Alteori se privea aşa de intens, încât conturul fetei şi părul şi gura şi ochii dispăreau de tot. Atunci oglinda i se părea că este o uşa de lumină şi o altă fetiţă ca şi ea o privea de dincolo de acea uşa. Asta se petrecea într-o cameră idendică cu cea în care se află Iulia ... 
  
Tot privind-o aşa i se părea că fetiţa cealaltă îi vorbeşte căci dacă se mişcau buzele ei, se mişcau şi cele ale fetei de dincolo. O privea ore întregi şi îi vorbea, îi povestea ce ar vrea să facă în vacanţă când va merge la bunici, îi spunea şi copila cealaltă că este singură şi ea. Şi tot vorbeau aşa zi de zi, dar într-o noapte Iulia a făcut febra şi părinţii au dus-o la spital. A stat internat în spitalul de boli infecţioase două săptămâni căci a răcit foarte tare la plămâni. Acolo Iulia a cunoscut alţi copii mai mari sau mai mici şi chiar avea mereu alţi tovarăşi de joacă pe holurile spitalului când a început să se simtă mai bine. Când d-na doctor pediatru i-a zis că va pleca acasă a cuprins-o un fel de tristeţe ştiind că nu va mai avea tovarăşi de joacă. 
  
Aproape că şi uitase de fetiţa din oglindă, se obişnuise în spital să doarmă la prânz şi dormea acum şi acasă. Într-una din dimineţi însă şi-a amintit de fetiţa ce-i fusese mult timp tovarăşa de joacă, a privit oglinda multe minute. Ea acum îşi vedea bine nasul şi gura şi ochii cei căprui şi nasul plin de pistrui, bretonul puţin strâmb ce i-l taise chiar mămica pentru că îi intră în ochi, dar nu o mai zarea nicăieri pe fetiţa ascunsă în interiorul oglinzii şi nici camera de lumină de dincolo. 
  
S-a gândit că o să o găsească mâine, pe fetiţă din oglindă. A doua zi s-a luat cu altă joacă, în spital o d-na asistenţă o invaţase să îşi facă singură codiţe împletite şi acum joaca ei preferată era să îşi împletească codiţele. Şi le învârtea în fel de fel de moduri niciodată mulţumită că nu ieşeau perfect, au mai trecut câteva zile şi curioasă s-a dus hotărâtă la oglindă să îşi regăsească vechea tovarăşa şi chiar să îi arate şi ei cum a învăţat să îşi împletească codiţele. 
  
A privit mult timp în oglindă, dar nimic, fata dispăruse, nu se vedea decât faţa ei şi codiţele niţel cam strâmbe, a strigat-o pe fosta tovarăşa de joacă şi discuţii, i-a cerut iertare că nu a mai căutat-o dar nimic, ea nu mai apărea. Supărată a dat tare cu pumnul în oglindă şi a spart-o, cioburi multe în care îşi vedea frânturi de faţă erau împrăştiate peste tot, mâna o ustura căci se tăiase destul de rău la mânuţa. I-a curs mult sânge până s-a gândit ea să se lege aşa cum văzuse în spital că erau bandajaţi copii care cădeau şi îşi juleau genunchii, a rupt dintr-o cârpă, o fâşie şi şi-a înfăşurat mâna tăiată. 
  
Pe seară când mama a venit acasă s-a îngrozit văzând-o cu sânge la mâna, sânge prin casă şi pe perete acolo unde fusese oglindă cea rotundă. I-a spălat mânuţa şi i-a pus o pudra dezinfectantă pe urmă a dus-o la cabinetul medical, aici un domn doctor i-a făcut un vaccin împotriva tetanosului. Nu a fost nevoie să fie cusută ci doar bandajată. Când mama a întrebat-o cum s-a întâmplat totul, i-a fost frică să recunoască că a dat cu pumnul de ciuda că fetiţă a dispărut, a spus că s-a împiedicat şi a venit cu mâna direct în oglindă. Mama i-a spus să fie mai atentă. 
  
După două zile tati a cumpărat altă oglindă mai mare, dar i-a atras atenţia să nu se mai joace pe lângă ea. Acum Iuliei chiar îi era frică să se mai apropie de oglindă şi nu a mai căutat niciodată să o regăsească pe fetiţă din oglindă . 
  
Când a crescut suficient de mare, se întreba uneori dacă a fost reală acea copilă sau dacă doar şi-a imaginat-o ea doar aşa din plictiseală. 
  
Referinţă Bibliografică:
Fetiţa din oglindă / Gabriela Maria Ionescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Maria Ionescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Maria Ionescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!