CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Prima iubire
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Anii 85, ea "blonda" cum îi spuneau colegele, era studentă anul trei la grupa de română -franceză. Timidă din cale afară nu reuşise să aibă un prieten adevărat sau chiar un iubit cum aveau multe dintre colegele ei de an. Erau numai fete la filologie, doar la grupa de limbi moderne aplicate erau şi câţiva băieţi. 
  
Intrase cu notă mare şi trăgea din greu să îşi păstreze bursa. Acasă părinţii se bazau mult pe ea în creşterea surioarei mai mici care era în clasa întâi. În incinta facultăţii la parter era un chioşc ce vindea dulciuri şi sucuri chiar şi ţigări, acolo era locul unde te puteai întânli şi cu studenţii altor secţii ai Universităţii. Aici îl vedea in grupul lui de colegi pe Laurenţiu, student la psihologie, un tip nonconformist venit de la Tulcea. Îl vedea uneori trecând pe culoar, îi observase şi el privirile şi uneori parcă înadins stăruia privind afişele la avizier şi o caută încercând să lege o conversaţie. 
  
Ocazia a apărut într-o zi rece de sfârşit de octombrie, zi cu ploaie şi vânt sălbatic. Era în troleibuzul 43 mergând spre Tomis Nord şi gândind-se cum să facă să nu o plouă de la staţie până acasă ...Era şi el în troleibuzul ticsit de studenţi. A coborât grăbită la penultima staţie, şi-a înfăşurat eşarfa galbenă de la gât chiar pe cap că să o protejeze de ploaia în rafale. Din spatele ei a apărut şi el cu o mare şi neagră umbrelă, 
  
-Hey blondo, pot să te conduc până acasă ...?/ 
  
Ea s-a prefăcut că nu îl cunoaşte şi a încercat să mărească pasul. Inutil paşii lui erau mai mari căci el era un tip înalt se cunoştea că face sport, în plus ea purta şi ghetute cu toc; în încercarea de a ocoli bălţile se stropea totuşi destul de rău. 
  
-Colega, a strigat-o el din nou lasă-mă să te conduc până acasă! 
  
Atunci s-a oprit şi ea cu răsuflarea tăiată de efort şi a acceptat protecţia umbrelei lui. 
  
-Eu sunt Laurenţiu, de la psihologie ! 
  
-Bună, încântată, Adela română-franceză, anul III ! 
  
-Ştiu cum te cheamă, te-am observat des în campus, a mai adăugat el cu un zâmbet larg pe faţă albă, privind-o cu cei mai negri şi adânci ochi în care îşi văzuse ea reflecsia vreodată. 
  
-Te văd de la balcon uneori când o duci pe sora ta cea mică la şcoală şi când o iei, căci stau la etajul 9 la blocul turn in gazda la cineva. 
  
-Tu ai fraţi ?? A încercat ea să lege o conversaţie deşi inima îi bătea nebuneşte şi privea numai în jos cu faţă roşie de emoţie. 
  
-Da a răspuns el şi o tristeţe grea i s-a aşternut pe chip, numai că fratele meu este bolnav! 
  
Au continuat discuţia despre fratele lui care suferea de Sindromul Down, o boală care nu se mediatiza în acei ani de comunism. Nu se recunoştea nici faptul că existau copii cu deficienţe şi nici alte probleme majore cum ar fi cazul copiilor născuţi din mame sero-pozitive, numai în Constanţa erau peste 1000 de persoane cu acest diagnostic grav şi fără leac. 
  
De la acea intanlire se vedeau aproape zilnic şi deseori vorbeau chiar şi câte o ora după orele de curs. Era foarte atrasă de personalitatea lui , de felul liber în care vorbea, de faptul că nu se ruşina că părinţii lui sunt săraci sau că fratele lui este bolnav. Existau multe prejudecăţi la timpul acela şi deseori erai catalogat nu după competenţe sau deschiderea intelectuală ci după familia din care proveneai ... 
  
Au fost prieteni buni de atunci deşi ea şi-ar fi dorit că el să fie îndrăgostit de ea, nu numai un coleg bun. Ar fi vrut să o sărute nebuneşte sau să îi ofere flori, romantismul ei însă se ciocnea de pragmatismul lui şi de mentalitatea lui de om venit de la ţară, care îşi ştia locul şi că nu ar fi fost acceptat dat fiind mediul din care provenea plus boala fratelui mai mic care atârna că un stigmat. 
  
Adela nu avea nici-o problema cu astea dar când a început să îi povestească mamei şi apoi şi tatei despre colegul ei de la psihologie , amândoi au avut reacţii bigote , mama motivând că ar avea şi ea dacă s-ar mărita cu el copii cu această boală sau că tot ce ar realiza în viaţă asta ar fi să se mute profesoară la Tulcea... 
  
Dezamăgită de reacţia lor nici nu le mai povestea când mergea la ceaiurile dansante cu el sau când o conducea până acasă. În decembrie a fost organizată o tabăra studenţească la Câmpulung Moldovenesc la munte. Mama nu ar fi lăsat-o dar pentru că avea bursă s-a înscris apoi a şi dat banii. El făcuse economii , s-a înscris şi el pentru acea tabără. 
  
În cele două săptămâni la munte în decorul alb hibernal dragostea lor a înflorit timidă şi pură. Deseori dansau împreună, mergeau singuri la plimbare şi se sărutau pe gură că în filme. În cele două săptămâni însă nu i-a spus niciodată măcar că o iubeşte, lucru care îi dădea ei multe nopţi de nesomn şi de nemulţumire. 
  
Întorşi acasă pe tren au ieşit pe culoar şi ea la provocat la o discuţie serioasă despre relaţia lor. El i-a spus trist că nu îi poate fi iubit şi nici viitor soţ pentru că nu are posibilităţi materiale şi nici nu ar putea pe fiinţă iubita să o condamne la mediocritate şi sărăcie. 
  
-Bine şi atunci ce facem a spus ea cu lacrimi în ochi ...?? 
  
-Putem fi doar prieteni sau ne despărţim că să nu mai suferim nici eu şi nici tu. 
  
Supărată foc şi rănită de ceea ce îi spusese el, ea nu i-a mai vorbit de atunci. Şi-a văzut de învăţătură şi multe nopţi a plâns după el. Îl vedea uneori dar nu îi vorbea niciodată! 
  
În anul 4 la repartiţii ea a obţinut un post la o şcoală de lângă oraş, la Năvodari, iar el cu media mare pe care o luase la licenţă s-a putut duce la Tulcea să profeseze şi să îi ajute pe copii cu deficienţe, visul lui suprem. 
  
Referinţă Bibliografică:
Prima iubire / Gabriela Maria Ionescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Maria Ionescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Maria Ionescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!