Dorinţa
Spune-mi numele rar, încet cu glasul şoptit,
la ceas de seară când firea toată se înfioară,
rosteşte fiecare silabă şi lasă ecoul însutit
peste valuri şi ţărmuri de sare sure,să o piară ...
Fii ferm dragule ,dar tandru în şoptire,
apropie-ţi buzele calde de ureche,
cu atingeri moi să îmi dai de ştire,
că mă vrei alături, vecie a ta pereche .
Să mă priveşti cu ochii tăi cei negri,
să mă scald în privirea-ţi fierbinte
că în râurile repezi de munte cerbii,
cât tu îmi acoperi sufletul cuminte.
Căci te iubesc sincer şi cu ardoare,
căci te iubesc suprem fără încetare,
te ador pentru a ta inima mare ,
şi dragostea ta este supremă chemare .
Pentru că dragostea îmi vine că o mănuşă ,
chiar dacă uneori renaşte că un foc din cenuşă,
pentru că tot ce simt pentru ţine îmi pare firesc ,
pentru că am primit iubirea că pe un dar îngeresc !
