A fost odată...
Tu ştii dacă în viaţa asta sau în cea viitoare,
vom mai avea o şansă de a ne intanli din nou oare ?
Ne vom privi în ochi cu aceeaşi încântare?
Vom fi la fel de tineri, frumoşi fără încetare,
la fel de îndrăgostiţi, trăind totul cu ardoare!
Intensă şi unică va fi iubirea nostra cea atât mare?
Ne stătea atât de bine când eram împreună,
eram atât de legaţi,ţinându-ne mereu de mâna,
eram frumoşi şi strălucitori în lumea cea nebună,
visam să fim noi doi aşa, până în clipă din urmă.
Ţii minte gustul unic al covrigul împărţit în jumate,
soarle splendid ne lumina feţele,atunci la Universitate,
îţi spuneam cât de bogaţi suntem în iubire şi-n fapte,
tu îmi repetai că vom fi împreună până la moarte.
Trist,dar torţa iubirii noastre fără veste s-a stins,
soarele ce ne încălzea incandescent, acum e apus.
Nici mângâieri, nici sărutări,nici un cuvânt de spus,
Totul e sfârşit tu ai plecat spre orizontul necuprins.
Gabriela
