CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Analize >  





Taoism în vremea covidului sau tehnica suedeză
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Taoism în vremea covidului sau tehnica suedeză
Ar trebui să-mi încep dizertaţia cu câteva concepte în ceea ce priveşte taoismul. În esenţă este o pledoarie pentru neimplicare, pentru căutarea echilibrului în toate. Cine îşi aminteşte de simbolul Ying-Yang care imaginează că atât aspectele negative cât şi cele pozitive sunt răspândinte în egală măsură în întreg universul şi că orice deviere de la starea de echilibru va duce o reacţie de sens contrar (cum, de altfel, demonstra mult mai târziu şi Newton în legile mecanicii), putem spune că măsurile de protecţie anticovid sunt utopice. Pentru cine nu are exerciţiul raţionamentului logic, bazat pe elementara lege cauză-efect, s-ar zice că măsurile de carantinare a populaţiei ar fi singura soluţie logică pe care autorităţile trebui să le şi ia.  
  
Pandemia asta de COVID19 a crizat populaţia lumii fiind întreţinută asiduu de toate canalele media. Singurii care au ieşit din tipar au fost nordicii europeni, lumea primind informaţia cum că numai suedezii fac notă discordantă. (Se pare că şi Norvegia nu acceptă izolarea la domiciliu). Şi din starea de isterie, de după perdelele de la geam, lumea din restul lumii priveşte cu dispreţ către aceste ţări aşteptând înfăptuirea dezastrului, probabil la infinite cortegii funerare care să-i ducă pe ultimul drum pe decedaţii de covid. Culmea e că deziluzia e pe măsură. Ba, mai mult, economia lor scapă de recesiune pentru că cetăţenii patriei îşi înfăptuiesc serviciul zilnic integral. Va fi cu siguranţă un recul, dar va fi suportat mult mai uşor, recesiunea datorându-se balanţei de plăţi externe (import-export) afectată de blocajul economic din ţările partenere, nicidecum de producţia proprie.  
  
România se înscrie pe o traiectorie dictată de spiritul de turmă. „Facem şi noi cum fac şi ceilalţi”, iar dacă se poate, ne dăm mai „viteji” ca ei ca să ieşim în faţă drept „deşteptii planetei”. Reţeta e verificată de mult timp. Se recurge la ea de mai bine de 30 de ani, dacă măsor timpul de la „revoluţie”, dar are rădăcini mentale în perioada expansiunii bolşevismului. Ar fi multe de spus pentru a explica această evidenţă, dar nu aş vrea să-mi întind dizertaţia pentru a o explica. Las în seama cititorului această lămurire, prin studiu individual.  
  
Ca să revin la gestionarea „pandemiei” de covid în România, aş spune că sunt suficiente creiere lucide în ţara asta care au precizat cu subiect şi predicat că măsura carantinării este contraproductivă. O voce demnă de luat în seamă este chiar cea a d-lui dr. Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România. Aducerea în aceeaşi încăpere atât a bolnavilor căt şi a celor sănătoşi, doar pentru că-i suspectezi de boală, nu face decât să transmită boala şi la cei sănătoşi. El a precizat că acelaşi efect a fost înregistrat la fiecare măsură de carantinare a populaţiei, fiind, în fapt, un dezastru. Efectele s-au văzut mai ales la Suceava, unde s-a suprapus şi o proastă gestinare a traseului bolnavilor de covid din spital, dar mai ales, a migrării personalului medical către sectorul privat. Deşi nu s-a spus încă, o serie din medicii din spitalul de stat lucrează şi în spitale private sau în cabinete proprii. Răspindirea covidului nu s-a făcut cu precădere prin nerespectarea anumitor norme interne din spitalul de stat, de la bolnavii internaţi acolo. Nu, intrarea covidului în spital s-a făcut prin medicii ce au lucrat şi în cabinetele particulare. Cum aşa? Simplu: diasporenii purtători de covid, având bani destul de mulţi, au preferat consultaţiile private, infectând astfel personalul medical. De aici, nu a fost decât o chestiune de câteva zile ca boala să intre pe uşa din faţă în spitalul judeţean.  
  
Treaba asta vine ca o palmă grea către Ministrul Sănătăţii, un efervescent susţinător al medicinii private şi a politicii de privatizare a spitalelor din România. Lucrul acesta este ţinut sub preş pentru că pică prost pentru politica promovată de actuala guvernare.  
  
Totuşi, cum se descurcă Suedia în plină pandemie? Reţeta lor a fost destul de simplă: au informat populaţia asupra măsurilor ce se impun, atât de igenizare, cât şi de distanţare socială şi apoi i-a lăsat în pace. „Nişte cretini”, ar spune un român crizat privind la televizor de sub pat, ferind posturile TV de limbă italiană. Desigur că mintea este mai mult decât un obiect decorativ şi raţiunea este o artă pe care nu mulţi o posedă. Dacă am privi şi la statisticile Suediei, vom observa că nu diferă cu mult de cele ale altor ţări, chiar dacă televiziunile se screm să le scoată într-o zonă roşie, poate chiar violet. Aşadar, Suedia se află într-o evoluţie firească a pandemiei, fără a impune măsuri restrictive excesive, deplasate, fără a introduce panică în rândul populaţiei şi fără a introduce legi suplimentare generatoare de abuzuri, aşa cum s-a observat deja în România. Privind la legile taoiste, Suedia a preferat calea firescului, a non implicării excesive. Informarea şi conştienţizarea populaţiei asupra pericolului a fost singura măsură, lăsând în grija populaţiei îndeplinirea lor. E mult mai firesc să-i faci responsabili pe toţi cetăţenii decât să-i vânezi cu poliţia, jandarmii şi militarii cum s-a procedat în România, aducând şi forţe suplimentare din rezervă. Comparând cele două măsuri, care credeţi că-i mai economică? Aţi zice că poate au crescut cazurile de covid la ei. Pot admite, dar cred că au avut resursele financiare ca să le rezolve. Zic eu că banii care trebuiau alocaţi pentru forţele de ordine (cazare, salarii, echipamente speciale, combustibili) puteau fi mult mai bine cheltuiţi pe echipamente medicale şi creşterea capacităţii de intervenţie a unităţilor de primiri urgenţe. Iată un minim câştig, doar dintr-un raţionament simplu.  
  
Carantinarea implică alte cheltuieli bugetare. Oprirea activităţii productive pe toate sectoarele publice (sau numai în parte) duce la neîncasări la bugetul de stat şi/sau local. Aşadar, alte pierderi. Guvernanţii, cu preşedintele în frunte, vor zice (ba chair zic) că merită. „Efortul nostru conjugat va duce la stoparea epidemiei”. E o lozincă comunistoidă, iar dacă nu eşti de acord cu ea şi-au făcut lege ca să te şi bage la bulău. „Aşa era şi înainte” ar spune cei ce au trăit vremurile socialismului. „Nu se poate!” ar spune cei ce au trăit doar în capitalismul postdecembrist. „Suntem conduşi de nişte proşti”, ar spune un om cât de cât raţional.  
  
Aşadar, Suedia a decis că cetăţeanul este suficient de inteligent ca să se ferească şi singur de boală. Dacă e prost, adică dacă a făcut o greşeală, va suporta boala. Sistemul sanitar va avea grijă de el. Dacă corpul său este suficient de rezistent, va supravieţui, altfel… Şi ceţăţeanul suedez s-a informat şi face cele trei lucruri elementare pentru a se păzi: se spală pe mâini şi pe faţă, se dezinfectează când intră în casă, păstrează distanţa socială, iar cei mai fricoşi îşi mai pun şi mască (deşi nu-i ajută pe cei sănătoşi, ci-i necesară pentru cei bolnavi ca să nu răspândească boala).  
  
Cetăţeanul român panicat va zice că vor fi şi oameni care vor răspândi mai mult sau mai puţin intenţionat virusul pe modelul Bosanci (jud. Suceava) sau Ţăndărei, şi va trebui cineva să ne păzească: armata, bunăoară!... Într-adevăr, în cazul unei răspândiri intenţionate trebuie să intervină organele de ordine publică, dar nu cred că-i cazul să-l păzească permanent (pentru că nu-i necesară carantina). Cetăţenii sănătoşi, în instinctul de a se păzi, se vor feri, iar de vor sesiza că-i rău intenţionat îl vor denunţa, ca în orice caz de infracţiune publică. Cei ce au fost contaminaţi vor căuta să se dezinfecteze imediat, în mod firesc. Apoi vor solicita ajutorul medicului pentru a fi luat în evidenţă şi a solicita tratament corespunzător, chiar preventiv. Medicul de familie îl va ţine sub observaţie.  
  
Se poate pretinde că sunt bolnavi asimptomatici. Totul e posibil, dar oamenii, din instinct se vor păzi de la sine, iar măsurile enumerate mai sus sunt suficiente.  
  
Aşadar, măsurile Suediei par inumane, dar sunt cele mai raţionale şi nu fac decât să-şi conserve foarte bine economia şi resursele umane şi financiare, spre deosebire de România în care sunt absolut exagerate şi ineficiente în raport cu resursele alocate. Mai pe scurt, în Romănia măsurile luate au un randament prost.  
  
Pare cinic, dar măsurile Suediei sunt în acord cu evoluţia darwinistă de selecţie naturală a speciei cu posibilitarea dezvoltării pe cale naturală de anticorpi, dar şi cu filosofia taoistă de reacţiune la orice deviere de la starea de echilibru. Pandemia de COVID19 a dereglat acest echilibru şi, conform principiului pendulului, el se va linişti de la sine. De cele mai multe ori, intervenţia poate fi un factor negativ în atenuarea oscilaţiilor (şi România e un caz nefericit). Oprirea forţată a pendului s-ar fi putut realiza prin cunoaşterea unui tratament adecvat, dar cum acesta lipseşte…  
  
Tot în virtutea legilor taoiste (a echilibrului, a cauzei şi a efectului, a acţiunii şi reacţiunii) s-a născut în mod firesc şi acest articol, din încercarea de a privi echidistant această pandemie, parcă special zămislită.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Taoism în vremea covidului sau tehnica suedeză / Gabriel Todică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3398, Anul X, 20 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriel Todică
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!