CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Impresii >  





Cetatea Făgăraşului în planuri paralele
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cetatea Făgăraşului în planuri paralele
 
  
Cum poţi să descrii senzaţia pe care o primeşti atunci când o fiinţă atât de graţioasă îţi atinge mâna? E o poveste desprinsă din bibliotecă, din filele cărţilor cu basme? E ireal de adevărat, dar mi s-a întâmplat…  
  
Lebăda are o eleganţă proverbială, iar poeţii o cântă, muzicienii o slăvesc, trecătorul grăbit o observă fără a putea fi indiferent, iar fotograful o adoră… Nu ştiu în ce categorie m-aş putea încadra, dar oricare ar fi statutul uman în care m-am găsit la acea dată, indiferent, cu siguranţă, n-am putut să fiu. Pluteau graţioase în apa ce înconjura cetatea şi li se păru firesc să primească un colţ de pâine. L-am aruncat din instict, ca ofrandă… Aşa cum într-un basm trebuie preaslăvit un zeu, aşezând pe altar darurile, bucata de pâine a fost darul meu către Simbolul Graţiei Universale... Apoi am continuat, lăsând ca pâinea să cadă tot mai aproape de mine. A urcat pe mal şi nu s-a sfiit. A venit să-mi mănânce din palmă. Nu m-a lăsat să-i mângâi penele. Probabil că ar fi fost o impietate, distrugând involuntar perfecţiunea. Ea îşi îngrijeşte singură penajul şi i se dedică asemenea unui ritual pe care eu l-am nesocotit prin lipsă de înţelegere…  
  
Cetatea Făgăraş este înconjurată de ape. Şanţul de apărare este plin, iar lebedele sunt stăpâne. Graţia lor completează imaginea idilică… E basm sau realitate? Zidurile roşii se oglindesc în apă contrastând cu verdele crud al ierbii, al frunzelor arborilor şi petecul de cer albastru senin.  
  
Din forfota cotidiană a drumurilor, oaza de linişte din jurul cetăţii este un apendice venit din altă lume. Trecutul a răzbit aici cu o imagine idilică. Lebedele o completează.  
  
Nu-i basm. E realitate, dar acolo realitatea te mută în basm,… în istorie… Da, Istoria este cea care mai spune poveşti,… altfel de poveşti!... La Făgăraş, cetatea este aproape intactă, incredibil de bine conservată şi te poţi convinge pe deplin imediat ce treci dincolo de porţi.  
  
N-a fost dintotdeauna aşa. Filele de istorie ne descriu câte ceva din trecutul său. Aflu că iniţial a fost clădită pe locul unei fortificaţii din lemn[1], în jurul anului 1310, apoi voievodul Transilvaniei Ştefan Mailat a întărit-o, dublându-i zidurile şi construind noi încăperi, dar domnitorului nu-i mai sunt de folos pentru că este învins de turci, în anul 1541. Mihai Viteazul ocupă cetatea în 1599 şi o oferă spre administrare soţiei sale, Doamna Stanca, perioadă în care edificiul cunoaşte un progres semnificativ.  
  
În secolul al XVII-lea, adaptările de construcţii şi adăugirile la care este supusă Cetatea Făgăraşului vor culmina cu transformarea sa într-o fastuasă reşedinţă princiară, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui impresionant monument[2]. După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, Cetatea Făgărașului a devenit cazarmă și, ulterior, închisoare militară. Între 1948 și 1960 cetatea a servit drept închisoare pentru oponenții sistemului comunist, iar în anii care au urmat (1965-1977) au fost executate aici ample lucrări de reparații, restaurare și conservare.  
  
Astăzi, vedem o cetate desprinsă din poveşti, cu iz de istorie, dar foarte reală şi foarte vie. Ai revelaţia unei călătorii în planuri distincte, dar această separaţie nu este desăvârşită. Planurile se intersectează şi se despart introducând distorsiuni şi recompunând imagini. Călătoria este stratificabilă, dar în acelaşi timp unitară. Curtea exterioară este un intermezzo, un preludiu pentru pătrunderea în lumea medievală. Zidurile vechi nu înghit prezentul ci-i oferă consistenţă. Dincolo este lacul cu graţioasele-i lebede, iar sălciile se piaptănă în oglinda apei. Cetatea devine o insulă născută într-un alt timp…  
  
Curtea interioară, de formă patrulateră este străjuită de spaţiile locuibile, suprapuse pe trei nivele, unitare ca formă, dar relativ distincte prin conţinut. Urmând arhitectura medievală, faţadele oferă iluzia timpului încremenit în începuturi, dar interioarele sunt spaţii muzeale organizate tot pe atâtea straturi.  
  
Nivelul median este un şirag de exponate de artă, unele contemporane, altele născute în trecut, toate compunând o imagine a locului şi locuitorilor, a măririi şi decăderii, dar într-o succesiune ce desăvârşeşte arta muzeografică. Sălile găzduiesc secţiuni bine determinate: etnografie, unelte, artă decorativă, menaj, artizanat adunate din straturi sociale diferite ca localizare ierarhică şi timp. Spaţiul este generos şi combină iscusit decoraţiunile interioare, specifice unui castel medieval, cu diverse accesorii ce pot face subiectul unor expoziţii disticte. În definitiv, tot artă reprezintă şi sticlăria de menaj ori porţelanul fin boieresc, ori oalele de lut tradiţional-ţărăneşti, costumul popular, iile ori icoanele, armele şi uneltele medievale, mobilierul frumos ornat, cuverturile sau drapajul de la fereşti. Şi, indubitabil, Artă este colecţia de tablouri pictate de arhitectul Gheorghe Leahu, donată muzeului.  
  
O culme a transpunerii în prezentul cotidian a lumii medievale se-ntâmplă în Sala Tronului, unde spaţiul expoziţional are dimensiuni neaşteptat de mari. Pare neobişnuit pentru o astfel de construcţie, dar realitatea demonstrează firescul. Este evident că restaurearea impecabilă a cetăţii, de la infrastructură şi zugraveală, până la decoraţiunile interioare şi mobilier, te aruncă în timpuri demult apuse, greu de imaginat, dar care îţi permit acum să le trăieşti, să le vezi, să le pipăi. Din planul prezent, trecutul este contemporan.  
  
Parterul este o lume a copilăriei. Nu ştiu cine l-a imaginat, dar ideea a fost atât de originală încât simplitatea ei este dezarmantă. Dacă rostul unui muzeu este să răscolească amintiri, cu precădere decupate din Istorie, iar Istoria este a adulţilor, iată că cineva s-a gândit şi la copii! I-a adus în prim-plan făcând astfel reproş Istoriei că i-a neglijat: totuşi întâi de toate adulţii au fost mai întâi copii!... Din păcate nu există aici exponate din timpuri imemorabile, dar jucăriile din copilărie, ale adulţilor de astăzi, reuşesc să-i răscolească. Nu există român care să nu fi avut o jucărie sau un joc pe care să nu-l recunoască în vitrine. Muzeul jucăriilor este o lume a copilăriei trezită de amintiri. Cheia este exponatul pe care vizitatorul îl recunoaşte ca fiind jucăria cea mai dragă a existenţei sale. Aici adulţii redevin copii, inocenţi… Şi chiar lăcrimează... Copiii de astăzi au alt orizont.  
  
Într-o vitrină, o lebădă zâmbeşte: o jucărie ce nu poate fi atinsă… Ar fi fost o impietate!  
  

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_F%C4%83g%C4%83ra%C8%99ului  
  
 
[2] http://www.info-fagaras.ro/cetatea-fagarasului.php  
  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Cetatea Făgăraşului în planuri paralele / Gabriel Todică : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2809, Anul VIII, 09 septembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriel Todică
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!