Nu fac cu viața compromis
Între lacrimi și întristare
Ai apărut ca o nălucă
Păreai o mână salvatoarea
În viața mea demult caducă.
Tu nu mi-ai promis, dar am sperat
Să nu ne întoarcem în trecut
Să uit de clipa ce a furat
Din satisfacția ce am avut.
Ți-am admirat năvalnic firea
Și ne-am apropiat prin jurământ
Facusem pact cu amăgirea
Și am îngropat-o în pământ.
Și câte sfaturi pilduite
S-au năpustit prin telefoane,
Știam că sunt un om cuminte
Dar nu știam că am canoane.
Am înfruntat prieteni, rude
Ne ascundeam de fiecare,
Simțeam povețele că-s crude,
Părea că este-o înscenare.
Noi ne iubeam ca-n tinerețe
Gustam cu poftă din savoare
Puneam la spate din povețe
Și nu făceam nicio eroare.
Orbit de farmecul tău febril,
De gustul fructelor gustate,
M-am entuziasmat ca un copil
Și-am ignorat o realitate.
Ne feream de toți, dar nu de noi,
Mă amăgeam cum nu am dorit,
Căci tu nu știi ce înseamnă doi!
Și nu respecți tot ce ai primit.
Din voluptate ne-am înfruptat,
Nu mi-am dorit o despărțire,
Cu toți prietenii m-am certat
Când ți-ai dezvăluit din fire.
Te-am apărat de toți dușmanii
Și am făcut scut în jurul tău,
Am așteptat cuminte anii
Și acum primesc ce e mai rău.
Dar tu te joci cu toți cei din jur,
Ne amăgești cu gânduri stoarse,
Ne strecori viclean dar și obscur
Printre urât, minciuni și farse.
Înțelegeam, fără să îmi spui,
Că-s o-ncercare pentru tine,
Și te-ai străduit să îmi propui
Să spunem rudelor, că-i bine.
Nici nu mai știam cine sunt eu?
Să nu m-acuzi de viclenie,
Îmi este martor și Dumnezeu,
Dar și iubirea, doar ea știe.
Eu te-aș fi dorit pân’ la sfârșit,
Un suflet cald să mă aline,
Să spunem lumii că a greșit
Iar tu ești totul pentru mine.
Sufletu-mi plânge fără lacrimi,
M-ai prins în clește suferință,
Sculptate-n piatră două inimi
Nu-s pregătite de căință.
O luptă seacă fără arme,
Normal ar fi să îți fiu destul,
Ne poartă pașii printre drame
De ochii cu lacrimi sunt sătul.
De-ai ști ce pierdem noi iubire!
Ceva ce încă nu am simțit,
O viață-n doi, o amăgire
Și visul nostru, neîmplinit.
Tu ai decis și am să respect,
Pentru mine ești o himeră,
Rămâne cugetul tău suspect
Ș-o abordare prea lejeră.
N-am trairile amputate,
Te simt în mine, cum e firesc,
Să am sentimente curate
Să îți declar că te iubesc!
Am fost surprins de un gest trufaș,
De menirea mea nu m-am dezis,
Am greșit, dar nu voi fi părtaș
Și nu fac cu viața compromis.
Autor: Gabriel Stănciulescu
