CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Sentiment >  





Amintirile unei nopţi din viitor

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: „Iubita mea, să ne-aruncăm în mare,  
Împleticiţi în sare şi guvizi,  
Să fie marea templul nunţii noastre,  
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi”.  
(Adrian Păunescu)  
 
 
În noaptea asta, cu flori şi valuri treze,  
m-am plimbat pe plaje calabreze  
cu paşi uşori, sub clar de lună,  
ţinând-o pe Mihaela de mână.  
Ne opream din când în când,  
la câte o mie de ani lumină,  
şi ne îmbrăţişam cu braţe de boltă senină.  
Stăteam îmbrăţişaţi şi îmbujoraţi aşa,  
câte o veşnicie şi ceva,  
aşteptând depărtările mării să ne cheme.  
Era târziu… şi totuşi atât de devreme.  
Apoi ne continuam promenada  
cu gândul la îndrăgostiţii din Elada,  
sub acelaşi (ori poate un alt) clar de lună,  
ţinându-ne strâns de suflet şi de mână.  
Valurile îşi etalau, cuminţi, acuarela.  
Îţi mai aduci aminte, Mihaela?  
Când priveam, uneori, înapoi, cu ochi umezi şi culţi,  
ne vedeam urmele paşilor noştri desculţi,  
ca nişte răspunsuri date Sfinxului de către Oedip,  
imprimate uşor, foarte uşor, pe nisip:  
ale tale – sub formă de inimă plină de dor,  
ale mele - sub formă de general roman cuceritor.  
Şi ascultam venind dinspre pescadoare taciturne  
zvonuri de serenade nocturne,  
fredonate de pescarii valurilor ioniene.  
(Sau poate de misterioase, mitologice sirene.)  
Nelăsându-ne destinele nicio clipă despărţite,  
până la piele şi până la lacrimi lipite,  
când ne opream să ne îmbrăţişăm, departe de lume,  
fără să ne gândim la ceva anume,  
cu anii şi cu picioarele până la glezne în mare.  
Luna ne privea de sus, zâmbitoare…  
 
Şi totuşi, poeţii din noi erau mai puternici,  
pentru că versurile pline de răni şi de metafore  
ne făceau mai pioşi, mai cucernici,  
ca într-o poezie pe care i-am dedicat-o cândva  
Cuvioasei Parascheva de la Iaşi.  
Îţi mai aduci aminte, Mihaela din acelaşi oraş?  
Ecoul poeziei răzbate încă istoria, în acelaşi grai.  
N-ai uitat, oare, Eva din Rai?  
Atunci, pe plajă, dincolo de trădări, de durere,  
cuprinşi de fericire, de vise frumoase, de tăcere,  
copilul din mine şi copilul din tine  
îşi luau zborul ţinându-se de mână, de poveşti,  
(între timp ne crescuseră aripi îngereşti),  
necunoscând dragostea trupească,  
neştiind să provoace lacrimi, să rănească,  
neînţelegând ura, răutatea sau mândria.  
Şi ce aproape de noi era România!  
 
Când mă sărutai voluptuos pe gură cu buzele-ţi  
flămânde, de carne şi de sânge,  
mi se scurgea din suspine toată seva,  
iar eu te muşcam răzbunător de gât, de ani, de vis,  
cu cântec de-azur şi de balsam.  
Îţi mai aduci aminte, Mihaela-Eva?  
Eram eu, Florin-Adam.  
Da, ne sărutam ca într-un joc de flăcări vii,  
atât de candid, de nevinovat:  
încă eram copii - o fată şi-un băiat.  
Mai ştii, prietena mea dragă? Mai ştii?  
Ne erau mult prea proaspete apa şi lutul:  
încă nu ştiam ce-i sărutul.  
 
Şi iarăşi plaja ne devenea stăpână,  
şi iarăşi mergeam încet, încet, înainte,  
ţinându-ne, tandru, de suflet şi de mână,  
dezveliţi de dureri, îmbrăcaţi în cuvinte,  
cu ochii aţintiţi printre umede şoapte  
către Cerul care ne lepădase o vreme.  
Era târziu, foarte târziu, în noapte...  
Şi totuşi, şi totuşi, atât de devreme!  
 
Eu îţi recitam la ureche din Paradisul dantesc:  
„L’amor che muove il sole e l’altre stelle!”- ce vorbe vii!  
Tu mă ajutai, cu răbdare, să mă regăsesc  
precum Beatrice pe autorul Divinei Comedii.  
Şi îmi arătai cu degete etrusce, delicate,  
o stea din Capricorn – zodia iubirilor mele trădate,  
apoi poetul din mine şi poetesa din tine,  
înveliţi în corali, în brocart şi-n rubine,  
ne închipuiam sub aceeaşi (ori poate altă) lună plină  
că suntem: eu rege, tu regină  
ai unei Împărăţii pe care, coautori, am conceput-o,  
cu capitala în La Castella (Isola di Capo Rizzuto),  
şi ne făceam planuri, în vorbe cuminţi,  
că ar fi cazul să concepem şi-un prinţ.  
 
Şi totuşi, copiii din noi erau mai tari,  
mai puternici chiar şi decât poeţii,  
pentru că descoperiseră, fără să ştie,  
Sensul vieţii!  
Da, copiii din noi erau mai puternici,  
Fiindcă Santa Maria şi îngerii noştri  
ne făceau mai evlavioşi, mai cucernici,  
ca într-o poezie pe care i-am dedicat-o cândva,  
acum o veşnicie şi ceva,  
Cuvioasei Parascheva.  
Şi-atunci, Doamne,  
cât de cuminţi şi de neprihăniţi deveneam!  
Îţi mai aduci aminte, Mihaela-Eva?  
Îţi mai aduci aminte, Florin-Adam?  
 
.........................................................  
 
 
Uite! Încet, încet, se face dimineaţă  
şi la orizont se întrezăresc siluete de vele.  
Grazie, signorina Mihaela, că ai acceptat  
să ne plimbăm împreună prin visele mele.  
Încet, încet, încerc să mă trezesc,  
mi-am deschis un ochi, pe celălalt îl ţin încă închis.  
Şi totuşi, n-o fi fost cumva  
mai mult decât un simplu vis?  
Recunosc, de atâta visare  
tâmplele şi aripile încă mă dor.  
Dacă or fi fost amintirile unei nopţi reale  
din viitor?  
 
Referinţă Bibliografică:
Amintirile unei nopţi din viitor / Florin T. Roman : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2818, Anul VIII, 18 septembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florin T. Roman
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!