Din volumul de versuri ”Ploaia lacrimilor tale”
Dă-ne Doamne numai bine
Ca pășind prin viață noi.
Să uităm clipe peline.
De necazuri și nevoi.
Dă-ne vlagă-n bătrâneți
Și ani mulți cu sănătate.
Fiindcă-a noastre tinereți
Simt că ne tot dau la spate !
Tu mai lasă steaua mea
Să lucească înc-o vreme.
Și-ai să vezi de ai putea
Pân’ la urmă cine geme ?!
De-ntristare și urât
Viața-ncet o deapănă.
Și c-un rânjet ne-ntrecut
Tot mereu și-o piaptănă.
Să nu-l lași Doamne să zacă
Dă-i izbvor cu apă vie.
Iară dorul de îi seacă
Să nu fie pe vecie.
Iartă-i Doamne pe bolnavi
De dureri sau suferințe.
Împlinește-le la acum
Tot ce vor a lor dorințe.
Te rog Doamne să nu-i uiți
Pe copii fără părinți.
Că și-așa sunt oropsiți
Fără îngeri, fără sfinți.
Împlinește-le un vis
Ce demult e perimat.
Și tot ceea ce-au promis
Nu va fi modificat.
Doamne sfinte nu-i uita
Pe sărmanii în nevoi.
Care umblă dezbrăcați
Mai mereu, în suflet, goi.
Dacă tu ne vei ierta
Tot ce-am spus cu plecăciune.
Răul ni se va curma
Într-o sfântă rugăciune.
