Din volumul de versuri ”Zeița interzisă”
Ați sfârtecat cândva voi trupul țării,
Și moldoveni, de noi, ați divizat.
- Ați arucat chiar umbra nepăsării,
Peste pământul ce nu v-a trădat.
- De ce să sufere limba română ?!
Jos cu hotarul ăsta dintre frați.
- De ce ni-i Basarabia vecină ?!
Și ați lăsat români abandonați.
Suntem oștenii domnului Ștefan,
- Biruitori în lupte seculare !
Nu trădători de țară și de neam,
Opinca țării noastre milenare.
”E Basarabia pe cruce” dragii mei,
Ne strigă Păunescu disperat.
- Nu vreau ca voi s-ajungeți farisei !
Sau vreun popor demn doar de lepădat.
- O fi vreo lege, scrisă sau nescrisă ?!
Hotar să pună, lesne, între frați.
- Doar una ... și e veche, compromisă !
De cei ce voi nu vreți să-i acceptați.
Suntem, cu toți, soldați ai lui Hristos,
- Născuți din, mamă, tată ortodoxi !
Să punem mâna, să unim frumos,
Acest popor format din credincioși,
