ECOUL INIMII
Aud cum strigă glasul tău
Ecoul lui mă înfioară.
Tare aș vreau să-ți spun că eu
Mi te doresc ca prima oară.
Priviește-n suflet ca-n oglindă !
Nu te uita în jurul tău.
Și-atuncea ar putea să prindă
Ecoul ce-ai în glas mereu.
Se simte că-i răsfrânt în șoapte
Iubito, în cugetul tău !
Auzi un gând în miez de noapte
Și înțeleg că nu-i de rău.
Ecoul inimii se-aude
Chiară de strigă glasul tău.
Ar vrea acum ca să inunde
O parte din întregul meu.
Simt vis cum hoinăreste-n noapte
E o reflexie a firii.
Ce rezonează doar în șoapte
Și-n taina sfântă a iubirii.
Când glasul tău mă înfioară
Sau îmi răspunde cu-n ecou.
Eu știu că nu e prima oară
Când dragostea îmi faci cadou.
Aud cum strigă glasul tău
Ecoul lui mă înfioară.
Dar îți promit acuma, zău
Că nu va fi ultima oară.
Când eu te voi iubi statornic
De dragoste încurajat.
În mod plăcut dar și platonic
Și mai cu seamă ne-ncetat.
Ecoul inimii mă-ndeamnă
În sufletu-ți eu să privesc.
Și să am grijă, mai cu seamă
Cu vorbe, eu, să nu-l rănesc.
Toate acestea fiind spuse
Aud acuma glasul tău.
Ce mă izbește numa-n minte
Ca și al ... inimii ecou.
Brăila, iulie 2016
