DORUL DE TINE...
Tu ești visul meu dintâi
Ce mi-a fost cândva furat.
Nu voi spune nimănui
Cât de mult am regretat.
Mă întrebi dacă mi-e dor ?
Sau te crezi cumva prea bună ?!
Acum ai chiar și umor
Când îmi spui câte-o minciună.
Mi te văd mereu plângând
Nu-nțeleg dacă-ți e bine.
Mă trezesc din când în când
Că mi-e tare dor de tine.
Te cunosc după miros
Dar și mersu-ți legănat.
Și mă umplu de frumos
Dar la modul elegant.
Nu știu locul un’ te-ascunzi
Nopțile ți le petreci.
Tu în suflet îmi pătrunzi
Apoi te îmbraci și pleci.
Dar mă lași cu nostalgia
Zilelor ce n-au apus.
În care melancolia
Nu prea este de ajuns.
Mi te caut pe oriunde
Ai văzut sau tu ai vrut.
Aș putea chiară și tunde
Clipele de conținut.
Tot te strig mereu în noapte
Până când am răgușit.
Țipete adânci ! ... Nu șoapte !
Dară tu mai părăsit.
Vino iară să-ntregim
Tot ce-am dărâmat odat’.
Dar noi să nu ne mințim
Că acum ne-am împăcat.
Oricât ai fi de departe
Nimic nu stă între noi.
Iar de viața ne desparte
Să-ncercăm să fim doar doi.
Dorul meu nebun de tine
Molipește infinit.
Am ”cerșit” a ta iubire
Dară vis n-am împlinit.
Brăila, iunie 2016
