POVESTE DE IUBIRE...
Regrete n-am căci mi te știu frumoasă
Tu mi-ai deschis în suflet veche rană.
În tot ce faci te știu conștiinciosă
Ce îi plătește vieții a sa vamă.
Cuvântul tău e literă de lege
Eu îndrăgesc chiară și umbra ta.
În vise am să stau acum de veghe
Și-n gândul tău mereu voi adăsta.
Îngenunchez adesea cu sfială
Și mâna îți sărut ca pe-o icoană.
Din toate am gonit trufie, fală
Chiar suflet ne-nfricat de amazoană.
Mi-ai apărut în viaţă ca poveste
Ce m-a vrăjit dar şi m-a fermecat.
În mine conștiința se trezește
Știind că tu nu ești un duplicat.
Vreau să împart cu tine bune, rele
Iubirea să ne fie referință.
Să tot privim la lună și la stele
Noi să nu facem vreo nesăbuință.
Un vis stingher acuma luminează
În zori de zi ! ... Și este cam umil !
Te văd mereu mai caldă și frumoasă
Cu zâmbetul gingaș ca de copil.
Eu te condamn să-mi fii eternitate
Și apogeul clipei să-l iubești.
Tot ce e bun și-ți dă imunitate
Cu mine sau cu noi să nu glumești.
Să-mi fii când rai, când iad deopotrivă
Tu să le-alegi zâmbind pe amândouă.
Când alții ne vor fi chiar împotrivă
Să ne clădești acum o lume nouă !
Din inimă să strigi ! ... Dar cu dorință !
Că ești a mea și-așa vei fi mereu.
Ești înger blând născut într-o ființă
Ce îi trimis de însuși Dumnezeu.
Mi-ai apărut în viață ca o veste
Ca eu să-nvăț ce-nseamnă fericire.
În mine conștiința se trezește
Doar în povestea noastră de iubire !
Brăila, iunie 2016
