CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





Bella Ahmadulina, un spirit al libertății
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Bella Ahmadulina, un spirit al libertății  
 
Bella Ahmadulina s-a născut în 10 aprilie 1937, în Moscova. Este fiica unui tată tătar și a unei mame italo-rusoaică. A început să scrie și să publice încă de când era elevă. Primele versuri le-a publicat la vârsta de 18 ani în revista „Octombrie”. A absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki.” S-a căsătorit de patru ori : cu Evgheni Evtusenko (1954-1960), Yuri Nagibin(1960), Eldar Kuliev(1971) și Boris Messerer (1974).  
 
A fost poetă, traducătoare, actriță și compozitoare.  
 
Prima poezie se numește „Pe strada mea”, versuri care au fost puse pe muzică, interpretate de celebra actriță Alla Pugaciova. Primul volum i-a apărut în 1962 și se numește „Struna”, apoi au urmat volumele „Genealogia mea” (1963), „Febră” (1968),„ Lecții de muzică” (1969), „Poezii ”(1975), „Viforul” (1977), „Făclia” (1977), „Vis gruzin” (1979), „Lumânarea”, „Taina” și „Livada”.  
 
Distincții și recompense :„ Premiul de Stat al URSS”(1989), „Nosside ”(1992), „Premiul Pușkin ”(1994)  
 
A jucat în două filme : „Trăiește un asemenea flăcău”, care a primit „Premiul Leul de Aur” la Veneția, film în regia lui Vasili Șukșin, și filmul „Sport. Sport. Sport”.  
 
A murit pe 20 noiembrie, 2010, la Moscova. A fost prietenă cu Marina Țvetaeva și amândouă au monumente într-un parc de pe malul râului Oka, în apropiere de Moscova.  
 
Iosif Brodski a spus despre ea că „este urmașa incontestabilă a tradiției Lermontov-Pasternak în poezia rusă. Poeta anilor 1950, în fond, rămâne în linia Marinei Ţvetaeva şi Anei Ahmatova. Dar, spuneam, mai este şi vocea libertăţii. Adică a putut să îmbine aceste ramificaţii mai speciale.”  
 
Poeziile Isabellei Ahmadulina sunt scenarii simple, de viață obișnuită, nimic spectaculos în aparență, dar cu profunzime și limpezime a cugetării, ceea ce le conferă o anume tușă de sublim al existenței, o notă de adevăr stabilit rațional, trecut prin filtrul afectivității și așezat în dimensiunea înaltă a umanismului și ideii de libertate. Rezultă un tablou al feminității complexe, frumoase și înțelepte, dar care nu este ocolită de spleenul îndoielii, al neîmplinirii, al căutării și înțelegerii „eului”.  
 
Iat-o formulând o rugăminte, o scenă ruptă dintr-un real pe cât de simplu, pe atât de emoționant. Totul este vizual și auditiv, discursul liric adresat de unul din actanții iubirii, anume de tânăra femeie, pare o scenă cinematografică de mare intensitate emoțională.  
 
Printr-o rugăminte, ca doleanță sau solicitare, omul cere ceva, un lucru de care are nevoie. Poeta răstoarnă sensul acesta și are ruga de a nu i se acorda multă vreme și a nu i se pune anumite întrebări, refuzând justificarea completă, considerând-o mult prea dureroasă pentru a putea fi suportată, refuzând încă atingerea mâinilor, însoțirea pașilor, tot ceea ar înseamna gest de tandrețe. Refuzul afectivității și acceptatea raționalității pun în evidență demnitatea femeii care înțelege că iubirea s-a sfârșit și optează pentru ruptură. Chiar dacă aceasta înseamnă durere, va aduce libertatea spiritului. Iubirea poate însemna ruptură și durere, iată însă că demnitatea umană se manifestă neclintit. Frumusețea celuilalt ai tăi credincioși ochi și buni nu poate constitui susținerea unui sentiment atât de profund cum este iubirea, bunătatea și loialitatea nu sunt suficiente în iubire, ci o anume compatibilitate, sugerează poeta, s-ar impune pe toate planurile. Femeia, la mijlocul secolului trecut, se descoperă pe sine ca o personalitate complexă, capabilă să-și definească trebuințele și propriile exigențe, fiind cuprinsă de sentimente extrem de puternice în alegerile pe care le face, punând mai presus libertatea spiritului. Ruptura este emoționantă, demnă și în termeni reverențioși, fără reproșuri. Scena este memorabilă:  
 
„Nu îmi acorda multă vreme/ anumite întrebări nu-mi pune./ Cu ai tăi credincioși ochi și buni/ nu atinge ale mele mâini.// Să nu mergi prin lunci, primăvara, / După-ale pașilor mei urme ! / Eu știu, din nou, nu se va alege/ nimic din întâlnirea aceasta.// Tu îți închipui că eu, din mândrie, ca un prieten, nu mă port cu tine ?/ Nu din mândrie, ci de durere, atât de demnă, îmi țin a mea privire !” („Nu îmi acorda multă vreme”) ( traducere din limba rusă, de Constanța Modell)  
 
Într-o altă ipostază a neîmplinirii în viață, că este ea iubire sau existență socială, o vedem pe tânăra femeie presărând, într-un stil de asemenea discursiv, termeni care imprimă vorbelor sale o tensiune încă și mai înaltă :„dușman”, „nenorocirea mea cea grea”…  
 
„Că ești dușmanul meu, așa credeam,/că ești nenorocirea mea cea grea,/ dar a ieșit așa : tu ești un moralist/ și tot jocul tău este unul ieftin/ Acolo, în piața Manejnaia/ o monedă în zăpadă am aruncat. /Cu ajutorul ei să ghicesc voiam / Dacă te iubeam sau nu te iubeam.// Cu fularul tău picioarele îmi înveleai, acolo, în Grădina Aleksandrov./ Îmi încălzeai mâinile și mă ademeneai, crezând totuși că eu te mințeam.// În ochii mei nu-i negru, nici senin,/ dar vei supraviețui, nu te întrista !/ Eu nimic nu am avut de câștigat,/dar pentru ultima dată, ne despărțim// În fine, totu-i în zadar, La fel cum totu-i absurd./ De-acum, tu vei merge pe partea dreaptă, / iar eu voi merge pe partea stângă !” („Că ești dușmanul meu, așa credeam”) (Traducere din limba rusă, Constanța Modell)  
 
„Absurdul este o formă a ratării sublimului”, spunea Nichita Stănescu. În scena de mai sus, cei doi sunt într-un joc al iubirii, iarna, prin zăpezi pe străzile Moscovei, în piața Manejnaia sau în Grădina Aleksandrov, cu gesturi tandre de încălzire a mâinilor… și din nou, ea, femeia se retrage, considerând jocul acela serios, al iubirii, unul ieftin, din care trebuie, din nou, să se retragă. O face cu sinceritatea femeii care îi recunoaște anumite merite companionului său și chiar cu încurajări de supraviețuire. Este oare capriciu ?, nestatornicie ? Să fie vorba de rutina ce erodează, conduce la concluzii eronate, cum ar fi indiferența ? sau, mai grav, dușmănia ? Poeta folosește verbul „credeam” și admite că s-a înșelat, nu, nu era vorba de dușmănie, ci, prin decizia despărțirii, stabilește că ruptura se impune, sugerând incompatibilitatea. Mesajul ei este că oamenii sunt diferiți și că, deși sunt buni în esență, ei pot fi incompatibili pentru a viețui împreună și că singura soluție este renunțarea la acea iubire. Dacă jocul propus de unul din cei doi i se pare celuilalt unul ieftin, atunci șansa de a atinge sublimul se risipește și totul devine absurd… Poeta ne spune că în acest joc al vieții partenerul ei este moralist și înțelegem că eroina sa are maturitatea alegerilor. Nimic nu poate fi mai presus decât starea de libertate a spiritului și, fiind în plin comunism, putem înțelege , prin extensiune, trimiterea subtilă, simbolică, la substratul social, care devine și mai evident în „Trăiam în tihnă rea”, o superbă alegorie a spiritului încătușat :  
 
„Trăiam în tihna rea şi de alean/ - 'nălbit şi alb mi-e sufletul şi greu -/ şi dacă cineva era ocean/ şi-a fost - aceea sigur am fost eu.// O, temătorul meu înotător,/ singur ai fi cedat - dacă eu, val -/ gingaş şi dezgustat şi trecător/ nu te-aş fi ridicat la mal.// Din tine dar ce-am săvârşit?/ Cum de-am uitat în cazna-mi grea,/ că peşte-albastru-ai devenit,/ crescut cu drag în apa mea!?// Şi cum reiau în urma-mi, greu/ şi mările se plâng în cor:/ O, tu, copile drag şi-al meu,/-o, iartă-mă, sărman odor! ” („Trăiam în tihnă rea”) (Bella Ahmadulina, traducere de Petru Jaleş)  
 
Aceeași idee a libertății în starea de normalitate a ființării, a spiritului, în Florile sau Toamna :  
 
Florile  
 
„În sere cresc flori multe.  
 
Ele sunt de plafon ferite.  
 
Rădăcinile lor sunt cu apă îmbibate,  
 
Iar petalele le sunt foarte sensibile.  
 
Potasiu amar lor li se pune  
 
Și alte substanțe, multe,  
 
Pentru ca galbenele pansele  
 
Să privească, în jur, vesele.  
 
Au crescut în sere florile.  
 
Lor li s-a dat pământ și lumină,  
 
nu pentru că le era milă de ele,  
 
ci, pentru ca mult timp să reziste.  
 
Ele sunt dăruite de sărbători,  
 
Dar pe mine soarta lor mă sperie.  
 
Nu vor mirosi nicicând aceste flori  
 
Așa cum o fac cele din grădini.  
 
Ele pe buze nu ne vor sta,  
 
Niciun bondar nu vor legăna.  
 
Ele nu vor ști niciodată,  
 
Pământul umed ce înseamnă !” (Bella Ahmadulina, traducere de Constanța Modell)  
 
*  
 
Toamna  
 
„Bate ceas vestitor de-ntomnare:  
 
mai greoi ca în anul trecut,  
 
cade mărul cu fruntea-n cărare -  
 
câte mere, atâta căzut...  
 
Cu o muzică gravă şi dură  
 
cine-ngână că ornicu-a stat?  
 
Îndrăzneţ fi-va peste măsură,  
 
dar livada în somn a intrat.  
 
Tot mai viu în văzduh se-nfiripă  
 
al iubirii şi-al vieţii temei,  
 
parcă n-am fi doar martori de-o clipă  
 
ci făptaşi ai triumfului ei.” (Bella Ahmadulina)  
___________  
Despărţire  
 
„La urma urmei, ce să-ţi spun?  
 
Gata - Şi nu-mi purta iubire,  
 
E o povară mult prea grea  
 
Cere eforturi de simţire.  
 
Cu buzele-ai atins prăpădul!  
 
Simt nebunia dând năvală.  
 
Dar m-ai distrus din stângăcie,  
 
Cum spargi o vază din greşeală.  
 
Desigur, trupul meu trăieşte,  
 
Umblă prin lume, cum îi felul,  
 
Dar viaţa scapă de pe dânsul,  
 
Cum de pe-un deget mort, inelul.  
 
Tâmpla mai dă unele semne  
 
De râs, dar mâna cade-n gol,  
 
Miresmele şi sunetele  
 
Se-ndepărtează stol cu stol. (Bella Ahmadulina)  
 
Pe deplin conștientă de riscurile la care se expune prin scrisul ei,” Ahmadulina mărturisește :  
 
(…)  
 
„Nu mă deplângeţi, voi trăi cumva  
 
Soră de caritate,  
 
mai miloasă ca toate  
 
în cazonă nesăbuinţă  
 
ca în hău  
 
sub a Marinei prea luminoasă stea  
 
va fi să mai trăiesc şi eu.”  
 
________________  
 
Articol de Florica Patan. Traduceri de Constanța Modell și Petru Jaleș.  
 
Referinţă Bibliografică:
Bella Ahmadulina, un spirit al libertății / Florica Patan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3534, Anul X, 03 septembrie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!