CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  





CRONICI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1. AUTOBIOGRAFIE LA RĂSCRUCEA CULORILOR
de Costel AVRĂMESCU

Zămislit dintr-o sămânță a naturii,
i-am îndrăgit de mic metaforele.
Copleșit de memoria olfactivă
și de muzicalitatea lor cromatică
am fost contaminat de satisfacția
cu care florile sparg monotonia lumii.
Fascinat de lumina infinitului,
pătrunzând tăcută
prin găurile minuscule și reci ale nopților înalte
- uneori, dând norii la o parte în căutarea lor -
o agățam de adâncimea ochiului;
adesea,
o găseam topită în roua dimineții.
În logica neclintită și ciudată
a ispitei pentru libertare
neastâmpăr și nemărginire,
am fost ademenit de sunetele mării
și de felul în care tremură cerul
pe oglinda-i înfiorată.
Ca o mângâiere adusă sorții,
cu patimi asumate în atribute de gust și sensibilitate,
am înnodat neîntrerupt depărtări
cât mi-au permis aripile pasului.
Adormind prin iatacuri rătăcite prin lume
și înflorite cu jurăminte parfumate,
am semănat năzuințe cu cearcăne de vis.
Sintetizând forme, sunete și culori
am olărit un trup înmiresmat
însuflețind lumina
pe care numai un copil o poate aduce.
În obsesia vibrantă a clipelor
din evantaiul exploziv
de culori ardente și seducătoare,
am ales adevărul entuziast al trandafirului.
În anotimpul crizantemei
și al umbrelei călătoare,
ascult simfonia amurgului
și o pictez în culorile ecoului
încercând,
pe cât posibil,
să le păstrez nuanțele.
În creuzetul gândului,
topesc lingouri de cuvinte
cu imaginația sufletului.
În fotografiile color,
părul sclipește mai argintiu
decât în cele alb-negru.  
*
Avem în „Autobiografie la răscrucea culorilor”, confesiunea lirică picturală ce configurează portretul poetului aflat în răscrucea vârstelor, într-o arhitectură centrată pe „Eu”, în parcursul labirintic, fascinant, al vieții, marcând metaforic vârste și intensități emoționale. Nu lipsește marea, oglinda însuflețită, înfiorată, a cerului, văzută din perspectiva ecourilor amintirii de cel pe care l-aș numi „Poetul mărilor și al talazurilor”, unic în literatura română, Costel Avrămescu.  

Se spune că poetul este dublat de o ființă astrală, partea eternă a vieții sale. Zămislit într-o picătură de culori ardente, fascinat de lumina înfinitului, poetul aflat la răscruce de vârste rememorează, în imagini sinestezice ispita pentru libertate și dorul de nemărginire, când, ademenit de sunetele și tremurul cerurilor „oglinda înfiorată” a mării, a înnodat cu aripi metaforice ale pasului său depărtările lumii pe care încerca s-o înțeleagă și să și-o aproprie în infinitul ochilor în „forme, sunete și culori” simbolice pentru mângâierea unui destin tumultuos. Însuflețind lumina divină în propriul copil, noi speranțe configurează adevărul său trandafiriu, cu sensuri fascinante. „Muzicalitatea cromatică” este amprenta lăsată de această vârstă cu „evantai exploziv” al trăirilor  

Tabloul este o alegorie a viețuirii, o simfonie a ecourilor, în patosul amurgului cu crizanteme înmiresmate, de toamnă...  
 
Florica Patan  


___________________________________  
 
2. ARIPI DE TANDREȚE  
de Costel AVRĂMESCU

Amintirile își flutură aripile pe marginea gândurilor.  
Din zborul clipelor făgăduite,  
topit în dimensiunea sa ontologică,  
rescriu trecutul în oftatul sufletului:  
cu ferestrele spre iazul cu maluri tivite,  
legănând luntrea cu maluri de argint a lunii,  
o casă albă strălucind modest
în pacea peisajului din jur;
aleea privirilor întoarse spre nostalgia ierbii
cu păreri de talazuri unduitoare;  
combinate cu o bucurie dureroasă;
lacrimile unei zeități terestre presimțind împlinire...
Apoi,
într-o rotire de soartă,
îmi sărează inima
umblând pe drumul căutărilor
ofilite de atâta așteptare.
Dincolo de zările aglomerate
cu întâmplări cotidiene; cu neputință de schimbare
și profunzimi de nehodină;
amintirile acestea încă mai păstrează
forma și confortul
de la ultima plecare.  
*  
 
Pablo Neruda spunea că visele nu zboară dacă „nu le dai aripi.” La fel și amintirile. Între „ultima plecare” și acum, această „așteptare”, drumul căutărilor s-a ofilit în tristețe, dar amintirea, păstrând „forma și confortul” din trecut, poate fi izvorul de speranță. Citim poemul în cheie cuantică.  
Amintirile se zbat în conștiința lirică, eul trăiește un zbucium sufletesc, pentru a readuce metaforic „forma și confortul” unui timp ce se întoarce în mit, ca ideal de renaștere și înnobilare spirituală. De aceea amintirile și zborul lor au o dimensiune „ontologică” în „oftatul sufletului” rănit.
Nostalgie, tristețe, dar mai ales dorință de recalibrare. Atâta vreme cât avem amintirea, nu suntem învinși și speranța nu-și epuizează resursele sale de refacere a drumului uitat sau pierdut. Iar experiența înseamnă învățare, știința de a merge mai departe!  
Oricât de triste ar fi versurile lui Costel Avrămescu, raza de lumină răzbate spre sufletul cititorului, mângâindu-l și însuflețindu-l.


Florica Patan

___________________________________  
 
 
3. MĂREȚIE MISTERIOASĂ  
de Costel Avrămescu  
 
La mare,  
orice gând devine resursă nestrunită  
pe granița libertății absolute;  
doar rostindu-i numele,  
ți se conferă simțul sănătos al perspectivei.  
Printre valurile vieții,  
care se zbat sălbatic în strânsoarea vântului sorții,  
în taină,  
în vis,  
în realitate,  
ale mării le întrec pe toate.  
Întruchipând infinitul rețelei de miracole (ne)lumești,  
marea nu îmbătrânește niciodată;  
talazurile ce-i brăzdează fața  
sunt doar riduri de expresie.  
Patimă deasupra chibzuinței,  
marea mă face să mă simt  
ceea ce mi-am dorit mereu:  
o insulă cu scheletul de coral  
crescută din zbuciumul adâncurilor  
și îmbrățișată de regalul valurilor,  
sau un albatros cu aripi sidefate la marginea zării  
arzând sălbatic peste furtuni și naufragii absolute  
și lăsând în urmă dâre de curcubeu,  
sau un val nesfârșit de gânduri neîmblânzite  
răsfrângându-se neobosit prin lentile de soare  
și debarcând nisipuri scânteietoare pe plaja dorințelor,  
sau un țărm în așteptare  
scrutând timpul doldora de idealuri  
și primind sărutul brizei crepusculare  
ori al valurilor arzătoare,  
sau...  
Doar știind-o acolo,  
e suficient să nu mă simt niciodată singur.  
E un fel de remediu antisolitudinar;  
marea mă liniștește precum mâinile mamei  
scăldându-mi răsăritul vieții.  
Înadins făcută pentru mine,  
îmi sporeşte încrederea-n libertatea de-a fi.  
_______________  
 
Omul cunoaște valurile vieții, care se zbat sălbatic fie că-i vis ori realitate, dar valurile mării pot fi mult mai înalte, și nu în vis, ci în realitate. Omul pământean care a trăit pe mare, poetul mărilor și al talazurilor, îl numim aici pe Costel Avrămescu, i-a cunoscut tainele și a înghițit din apa de mare ori de câte ori a încercat, nu s-o îmblânzească, ci să i se armonizeze, în termenii ei, necunoscuți de noi, oamenii cetății...  

El știe că marea întruchipează, metaforic, o rețea de miracole nelumești și o percepe ca pe o entitate cu talazuri perpetue, care sunt doar riduri de expresie ale unei entități ancestrale, supranaturale, ce nu are vârstă. Imaginarul poetic schițează propriul portret în metafore intrinseci, legate de mare. Poetul face corp comun cu marea, fiind o insulă de corali înălțată din zbuciumul adâncurilor, sau se închipuie un albatros cu „aripi sidefate” în zborul peste mare, peste furtuni și peste naufragii pe care le-a trăit... mai poate fi, explicit, valul gândurilor sale „neîmblânzite”, cu evidente corespondențe simbolice, valul mării nesfârșit, cu o dinamică miraculoasă - omul neliniștit, tumultuos în esența sa.  

Dar sunt și momente de calm, când se identifică liniștit, ca un „țărm în așteptare”, primind sărutul „brizei crepusculare”, ca și când țărmul și briza ar forma un cuplu arhetipal al iubirii. Iată-l pe poet, ca un zeu al mării, unit cu aceasta întru liniște și împlinire. Este confesiunea lirică pe care poetul o face în termeni metaforici, simbolici, pentru a-și exprima patosul față de acest miracol al naturii, „remediu antisolitudinar”, a cărui măreție a trăit-o realmente, împletind scoici în raze de soare, spuma mării, briza și iubirea sufletului său în propriul destin, unic și irepetabil, așa cum a fost scris și împlinit!  

Iar noi îi ascultăm poveștile presărate în mai toate poemele, păstrând în memorie descrierile picturale, care se constituie într-o celebră Arie a Libertății spiritului în Simfonia Mării...  
 
Florica Patan  
 
______________________  
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
CRONICI / Florica Patan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3465, Anul X, 26 iunie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!