CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Scriitori >  





GELLU NAUM, „ZENOBIA”
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ZENOBIA  
 
S-a întâmplat ca în urmă cu ceva timp, o perioadă să citesc numai literatură română. Și critică de ultimă oră, reviste, comunicări, tot ce apărea în acei ani… Atunci l-am descoperit eu pe Gellu Naum (n. la 1 august, 1915, București – d. în 19 septembrie, 2001, București) și literatura lui. Astăzi, „Zenobia” (Editura „Polirom”, Iași, 2014, 220 pagini, ultima ediție), roman suprarealist, este încă pe biroul meu și nu se întoarce în bibliotecă, o mai răsfoiesc când și când, cred că este cartea mea preferată, pentru viziunea fără granițe asupra ființării în fabulos, un „Pohem”, cum ar spune autorul, în care o scorbură poate fi locuința a doi iubiți, de exemplu, sub mantia magică a firescului…  
 
1. „Zenobia” este „o carte neobișnuită, șocantă, provocatoare, de factură singulară în literatura română. Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei românești, nu s-a scris niciodată cu atâta competență ca în „Zenobia” - spune Lucian Raicu, și cred că are dreptate.  

Cartea este structurată în șapte capitole : „Mlaștinile”, „Orașul”, „Coridorul”, „Scara”, „Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceașcă de cafea fabricată în Suedia”,„ Martorii” și „Scândura”. Nu avem o acțiune ce ar putea fi povestită, totul este visare sau imaginație, halucinație sau iluzie, redate cu un ton de absolută normalitate, imagismul și dicteul automat creând stări de spirit personajelor care apar și dispar, sunt și nu sunt, realul și posibilul, visul și fabulosul aproape coincid. Un capitol are mai multe subcapitole, notate cu cifre arabe și fragmentate cu câte un citat aparent din presa vremii, în orice caz halucinant.  
Exemplu, capitolul VII, „Martorii”, are 18 subcapitole, inserându-se între ele astfel de anunțuri, care nu au absolut nicio legătură cu textul propriu-zis :„ Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să renunțe la zbor.” ( „Zenobia”, p. 164)  
 
sau un altul, precum acesta:  
 
„De 19 luni în orășelul Rogerville, Franța, un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, își lipește fața de marmura monumentului funerar și urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu cât în ziua înmormântării câinele fusese închis și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul ”(Z., p. 169)  
 
sau :„ Charlotte Mottinger, de 33 de ani, a fost ținută în captivitate timp de două decenii de mama sa, în vârstă de 61 de ani”, ș a m d …  
 
2. Scriitor suprarealist, Gellu Naum imaginează o proză eliberată de orice dogmă. Romanul său, „Zenobia” este o proză poetică, poate una dintre cele mai frumoase din literatura română, în care imaginarul este debordant, conexiunile atingând magicul:  
 
„Am să viermuiesc singur, am să umblu razna prin lume, ca un sicriu, purtând în mine imaginea ei aproape leșinată pe care o iubesc neînchipuit de mult, am să-i vorbesc, în gând, prin păduri și prin gări, am să-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seară, s-o învelesc în cârpe, voi știti foarte bine câte cârpe poartă în sine fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el și o va legăna și îi va spune nani-nani și așa mai departe;”  
 
3. Pentru Gellu Naum, sensul existenței este miracolul :  
 
“…întelegeti că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea”  
 
“Câte nu se întâmplă în noi și le uităm acolo ca într-un ghiozdan și fiecare crede că numai el știe lucrul acela pe care îl știu foarte bine și altii.”  
 
„Fiecare îsi comunică erorile cum poate, iar ele cuprind totdeauna un pic de adevăr; ceilalti înțeleg cât pot; fiecare spune mai puțin decât înțelege și înțelege mai mult decât i se spune, iar ce întelege nu i se spune, fiindcă ce i se spune nu întelege, și asa mai departe.”  
 
4. Iubirea poate fi „o nenorocire”, dar atunci când se întâmplă iubirea pentru personajul feminin, este configurarea unei responsabilități de natură miraculoasă, crearea unei atmosfere eliberată de orice fel de prejudecăți, femeia fiind pur și simplu emoție, trăire afectivă, personaj fantastic, amintind de personajele lui Mircea Eliade sau Ștefan Bănulescu. Iubirea pentru Gellu Naum este personificarea unei trăiri și transpunerera ei in pagini a căror magie atinge visarea :  
 
„. . . el crede că asistăm de câteva milenii la moartea clinica a iubirii și că, tot de atunci, toata lumea a înnebunit, fiecare se culcă, cu fiecare, dar se iubește singur. . . singura constanta, singurul punct comun al pseudoiubirii omenești la ora actuală, zămislit și susținut cu perfidie pentru-contra de o întreagă poliție spirituală, este credința că iubirea nu poate să aducă, până la urmă, decât nenorocire […] E drept, mai recunoaste și câteva excepții, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le plângi de mila dacă îi compari. Niste amarâți, vai de mama lor, trăiesc retrași prin cine știe ce coclauri, fac dragoste acolo, în colibe, până îi viziteaza zeii. Atunci devin copaci, cu atâta se aleg... Pe ăștia îi consideră aleșii, păstrătorii dragostei pe lume...”  
 
5.Textul suprarealist oferă refuzul realității până la ultima ei limită, refuzul total al oricarei realităti decât aceea a visului, al oricărui alt adevăr decât acela al viziunii, refuzul oricărei conștiințe și a falsității:  
 
„Urăsc mai presus de toate oamenii care cu o teribilă seriozitate țin în mână chinuitoarea sete de cunoaștere a unora, insomnia altora, delirul liberator al celor mulți, în lugubrul scop de a le putea eticheta cu îngustele lor etichete obscurantiste, îi urăsc cu aceeași pasiune cu care caut să mă înconjor de visurile tuturor nemulțumiților planetelor, ale celor pe totdeauna nemulțumiți, în orice climat, în orice uragan, în orice fund de ocean sau vârf de munte.  
 
Mergeam încet, pe cerul compact si sticlos alergau niste nori destul de urâți. Orașul zăcea în covorul lui de praf. Ma simțeam în afara oricarei legaturi favorabile cu norii aceia adunati sub ochii mei intr-o harababură menita parca sa-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitătile...”  
 
6.Monica Lovinescu scria despre „Zenobia” :„ În afară de dicteul automat – căruia, de altminteri, suprarealiștii nu i-au fost totdeauna credincioși - , toate refuzurile, împlinirile și idiosincraziile suprarealismului pot fi regăsite în acest roman sau dacă prefer autorul, în acest Pohem de iubire…”  
 
***  
 
7. GELLU NAUM, ultimul mare poet suprarealist european: „Poezia este incompatibilă chiar cu o minimă îngrădire dogmatică.  
 
Imensul ei spațiu demonstrează cât este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca formă sau figură.  
 
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).  
 
Poezia este un avans, un promițător avans, o profeție a gândirii noi si reale.  
 
In jocul magnific de umbre și de lumini al perturbațiunii, verbul isi regăsește funcția reală de realizare, omul speriat, bântuit de propriile lui creații, isi regăsește posibilitătile de intervenție si de legătura.  
 
POEZIA este o știintă a acțiunii.  
 
Tehnicile ei își au locul firesc langă marile tehnici ale acțiunii.  
 
Legăturile pe care ea le asigură sunt de natură magică: grație ei, oamenii isi regăsesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni morții care ne primește sângele.” (Gellu Naum)  
 
*  
 
În 1924, André Breton definește creația artistică în viziune suprarealistă:„ Automatism psihic prin care poetul își propune să exprime, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip, funcționarea reală a gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale. Suprarealismul susține că adevărul și arta se află "în realitatea superioară a anumitor forme de asociație" bazate pe atotputernicia visului, pe "jocul dezinteresat al gândirii" eliberate de constrângeri.”  
 
***  
 
Vom citi Gellu Naum în cheie suprarealistă, având în vedere că discursul liric este dincolo de realitate și de raționalitate, dincolo de logică, și vom încerca doar să simțim emoția estetică ce se ridică precum un abur, din carnea cuvintelor...  
 
Versurile dezvoltă un imagism deosebit prin negarea distincției dintre existent, virtual, potențial și neexistent și printr-o abandonare totală față de "automatismul psihic pur", singurul capabil să determine un punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, comunicabilul și necomunicabilul, înaltul și adâncul, încetează de a mai fi simțite în chip contradictoriu. "Eliberarea eului" pătrunde în planul subconstientului, al visului, al delirului în care spațiile umane scapă de controlul conștiinței.  
 
Gellu Naum:  
 
„M-am întâlnit cu Gellu Naum  
 
într-o carte. El încă scria pe marginea hârtiei  
 
tăioase  
 
despre păsările în care cerul zbura  
 
cu două aripi statice.  
 
A deschis cele două coperţi  
 
fiindcă amândoi fumam  
 
eu din litera "I"  
 
el din cei doi "L"din numele său.  
 
Ningea cu sentimente. Eram cu picioarele  
 
în băltoace cu şerpi degeraţi  
 
A făcut un bulgăre de venin  
 
şi a zis  
 
Cu ăsta! Cu ăsta îmi voi bulgări mormântul!  
 
Aşa m-am întâlnit eu cu Gellu Naum  
 
şi am fumat ideea de fum.”  
 
***  
 
Amintirea piciorului (lui Gellu Naum)  
 
Neutrin rebel şi ubicuu  
 
ale nopţii oarbe arătătoare  
 
scald seara genele soarele  
 
peste cerul întins şi negru  
 
mi-a revenit o amintire  
 
cizelată cu oacheşe zale  
 
la vale cu tine tu timp integru  
 
cu ţâţe imense şi portocale.  
 
***  
 
Crusta  
 
Oraşul avea o singură casă  
 
casa avea o singură încăpere  
 
încăperea avea un singur perete  
 
peretele avea un singur ceas  
 
ceasul avea o singură limbă  
 
în tot acest timp copiii  
 
creşteau şi puneau o singură întrebare  
 
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi  
 
scădeau scădeau surâzând.  
 
***  
 
Frumoasele deprinderi  
 
Să revenim la frumoasele noastre deprinderi  
 
sub cerul intuiţional  
 
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi  
 
să folosim gesturi de papură cuvinte  
 
despre balanţe despre forma focului  
 
despre extazul binecuvântat şi dureros  
 
sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă  
 
astfel ne-am putea regăsi  
 
sub chioşc în camera de după un perete  
 
în lumea foşnitoare de sub noi  
 
complet paradiţi dar nu despre asta e vorba  
 
şi cine mai ştie.  
 
***  
 
Discurs către pietre  
 
Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor  
 
cu un foşnet prelung seara cădea  
 
ceva se surpa printre crengi se năruia  
 
într-o haotică geometrie  
 
calea ducea în patru direcţii diferite  
 
peste câmpiile grele ale cerului  
 
mecanicul fuma liniştit puteam alege locul  
 
îl alegeam  
 
atunci se năştea în noi o aspră penitenţă  
 
seara ne cădea părul îl puneam deoparte  
 
cu un foşnet prelung cerul cădea  
 
ceva se surpa în noi se năruia.oooVălul  
 
Ceilalţi şedeau cu umerii lipiţi de o fereastră  
 
cu ochi ca nişte cuie înfipte în trupurile noastre  
 
şi toate cumpenele respirau  
 
dar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acolo  
 
şi se trăia destul de greu  
 
iar noi eram răsturnătorii  
 
***  
 
atunci acea femeie şedea pe scaunul cel mai înalt şi se uita la mine  
 
cu tristeţe  
 
era o recunoaştere vădită printre cele mari şi sfâşiate pe sub văl  
 
şoaptele ei îmi mângâiau obrajii  
 
cât de departe se aflau atunci şi vălul şi tristeţea  
 
de multe ori găsite şi tot la fel uitate  
 
pe iarba liniştită a tăcerii mele.oooOglinda oarbă  
 
Firul de sânge care îmi iese din buzunar  
 
firul de lână care îmi iese din ochi  
 
firul de tutun care îmi iese din urechi  
 
firul de flăcări care îmi iese din nări  
 
Un articol de Florica Patan : GELLU NAUM  
 
1 august 2019  
 
Referinţă Bibliografică:
GELLU NAUM, „ZENOBIA” / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3135, Anul IX, 01 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!