CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  





Nathalie Sarraute, niciodată nu am căutat motivul pentru care scriu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nathalie Sarraute: Niciodată nu am căutat motivul pentru care scriu  
 
Nathalie Sarraute, (Natalia - Natasha - Tcherniak Ivanovo, n. în 18 iulie 1900 – d. 19 octombrie 1999, Paris) a fost o avocată și o scriitoare franceză de origine rusă. A fost căsătorită cu avocatul Raymond Sarraute și a avut trei copii. Autoarea romanului „Portretul unui necunoscut” (1948) este considerată iniţiatoarea şi reprezentanta noului roman. În „poveștile” ei care sunt, de fapt, discuții și nu neapărat fapte, ea refuză psihologia tradiţională şi încearcă să surprindă mişcările psihice la limita dintre conştient şi inconştient. Sarraute surprinde realitatea ascunsă a lucrurilor în ipostaze exprimabile în cuvânt, transpuse în conversaţia dintre personaje şi în subconversaţie, adică într-un comentariu metaforic implicând trăirea autentică.  
 
Limbajul inexprimabilului în „ Noul Roman francez”  
 
Alături de Michel Butor şi Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, iniţiatoare a Noului Roman, răstoarnă codurile romanului tradiţional, propunându-şi să transpună în cuvinte senzaţiile imperceptibile care stau la baza raporturilor umane. Viaţa sa literară începe în timpul ocupaţiei germane, când, folosind un pseudonim, publică primul roman, „Portretul unei necunoscut” (1948). Succesul vine două decenii mai târziu cu romanul „Fructele de aur” (1963), a cărui temă este aflarea unui mod de comunicare autentic în ciuda banalităţii cotidianului. Douăzeci de ani mai târziu, în Copilărie, Sarraute pune în dialog două voci, tot pentru a reconstrui copilăria, nu fără nesiguranță şi conştientă de decalajul dintre realitate şi amintirile sale…  
 
Opera, titluri de romane mai importante: „Portrait d`un inconnu” (1956), „Les Fruits d`or” (1963), „Le Planétarium” (1972), „Entre la Vie et la Mort” (1973), „Enfance ”(1983), „L` Usage de la parole” (1983), „C`est beau” (2000).  
 
Articolul prof.dr.Fabien Demangeot reliefează maniera în care Nathalie Sarraute , alături de Alain Robbe-Grillet și Claude Simon, trei dintre figurile de boltă ale Noului Roman, au deconstruit, pentru a reconstrui apoi noțiunea de personaj. Pentru autoarea Planetariu-lui, romanul este un veritabil teren de explorare a psihicului. Sarraute nu mai pune în scenă personaje, în sensul clasic al termenului, ci arhetipuri în luptă cu propria conștiință. Senzația pe care Sarraute o numește tropism, cu referire la titlul primei sale lucrări, Les Tropismes (Paris, 1939 ), are mai multă importanță în opera sa decât faptele. Tropismele, anumite senzații sau percepții, împiedică pe bărbat sau femeie să se deschidă lumii. În diferite exemple din producțiile literare ale Nathaliei Sarraute, vom vedea că disoluția personajului este departe de a fi un simplu artificiu literar. Ființele care populează opera literară a romancierei, oricare ar fi ele, adesea închise în posturi/ ipostaze stereotipe care le împiedică să se deschidă lumii, sfârșesc prin a compune un veritabil tablou al umanității. Sarraute nu contestă numai fundamentele romanului clasic, ci ea îi retrasează contururile pentru a ne propune o ficțiune mai aproape de propriile noastre experiențe.( Fabien Demangeot, La déconstruction de la notion de personnage dans l` œuvre de Nathalie Sarraute, Deconstrucția noțiunii de personaj în opera lui Nathalie Sarraute ) [Fabien Demangeot, docteur de l` Université de Bourgogne ]  
 
*  
 
„Portretul unui necunoscut” (1949) primește titlul de antiroman pentru distanţarea deliberată de structura clasică a prozei (personaje, acţiune, epilog). Nathalie Sarraute susține că totul se face în cuvinte: un om întreg, ființa cu miliardele sale de mișcări mici care apar în câteva lucruri spuse, un râs, un gest. Portret d'un inconnu (1949, tradus în 1958 la noi), nu se pretează la orice analiză a structurii: evenimentele nu se iau în considerare, personajele nu descoperă nimic și nu judecă.  
 
Romul Munteanu afirmă în prefaţa romanului „Portretul unui necunoscut” că Nathalie Sarraute face parte din categoria scriitorilor dificili din cauza ambiguităţii situaţiilor şi a personajelor. Pe scriitoare o interesează mai ales dedesubturile aparențelor.  
 
Romanul subliniază de fapt prin mișcările aparente ale personajelor dramele interioare ale acestora. Personajul-narator devine observatorul, un fel de anchetator al acestor drame și este reprezentat de un tânăr introvertit cu gustul visării în gol, prin care se dezvăluie contrastul dintre realitate și aparență: doresc din răsputeri să văd celălalt aspect, nu caut originalitatea. Personajele sunt EL și EA, un tată avar şi fiica sa care suferă din pricina neajunsurilor financiare. Eul epic este receptorul care captează impresiile despre ceilalţi, fiind fascinat de aceştia. „Urmărirea” se va face pe străzi, în scările blocurilor, în locuințe, există totuşi o limită în cunoaşterea celorlalţi, un zid care nu poate fi trecut, simbolicul anchetator fiind mulţumit cu ideea că nu va şti niciodată mai mult decât EI. În acest caz, nici cititorul nu va avea acces la informaţia completă : Fapt e că nu voi primi niciodată de la ei decât ceea ce culegeam când ascultam pe la uşi, decât firmiturile picate de la masa lor.  
 
Intriga, inspirată parcă din opera lui Balzac, „Père Goriot”, prin caracterul domestic al romanului, pornește de la un bătrân avar, care îşi determină fiica să accepte o căsătorie din interes, el nefiind suficient de receptiv la pretenţiile decente ale fetei hipersensibile, hrănită cu clişee. Mutilată sufleteşte, ea trăieşte un anumit complex al tatălui. Bătrânul avar pare un om puternic privit din exterior, superioritatea lui manifestându-se în societate numai faţă de femeile delicate şi faţă de copii. Privit din interior, bătrânul este terorizat de anxietăţi. El nu poate opri trecerea timpului şi apropierea propriului deces.  
 
Un aspect întâlnit şi la alţi reprezentanţi ai noului roman este prezenţa memoriei involuntare, a divagaţiilor, a legăturilor cognivite care sunt considerate viziuni. Personajul ajunge să se vadă după modelul perceput despre el de ceilalți. O reflectare a aparenței în psihicul eroului de factură „nouveau roman”, pentru ca în final să-și revină la starea reală, inițială.  
 
*  
 
„Fructele de aur”, „Les Fruits d` or” (1963) este un roman-oglindă, de asemenea. O carte născută din cotidian, de la gestul banal, de la o discuție, cu pauze, ezitări și reluări din alte perspective, ajungând o operă de artă, cu nevoia de autenticitate și anticalofilie.  
 
Numele personajelor nu este dat nici aici, sunt un EL și o EA. Ei discută despre o cunoștință comună, un domn entuziasmat de o pictură a lui Gustave Courbet.  
 
Vocea masculină ridiculizează emfaza și prețiozitatea acestui domn, proprietar al tabloului. Vocea feminină încearcă să redreseze situația și îi adresează o întrebare, interesându-se dacă îi place romanul Fructele de aur de Bréhier.  
 
După răspunsul ... e o carte bună, urmează o analiză în profunzimi și reflexii, la nesfârșit. Romanul Nataliei Sarraute, „Fructele de aur”, este o carte ce se vede în „Fructele de aur” de Bréhier, reflectându-se la infinit ca-ntr-o oglindă în care se privește. Obiectul intelectual este perceput ca un virus care contaminează organismele pure ale celor doi tineri. Într-o operă ca „Fructele de aur” însăși ideea de singularitate sfârșește prin a se descompune.  
 
Un roman poate prea literar, de neînțeles, vor spune unii cititori, alții îl vor sorbi ca pe un cocktail proaspăt – subtilități, modernism, autenticitate. O carte admirabilă.  
 
Imagine internet  
 
Florica Patan  
 
17 iulie 2019  
 
Alba Iulia  
 
Referinţă Bibliografică:
Nathalie Sarraute, niciodată nu am căutat motivul pentru care scriu / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3122, Anul IX, 19 iulie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!