CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Scriitori >  





ANNA AHMATOVA

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Ești singur azi și-mpovărat de tine/ De slavă şi de visuri despărţit,/ Dar ai rămas iubitul pentru mine,/ Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.” Anna Ahmatova  
 
Rusoaica Anna Ahmatova (Anna Andreevna Gorenko, n. 23 iunie, 1889, Bolșoi Fontan, lângă Odessa - d. 5 martie 1966, într-un sanatoriu, lângă Moscova) a fost o poetă care și-a început activitatea în 1912, ca reprezentantă a curentului literar denumit „acmeism”, mişcare care aspiră către apogeul unei unităţi indivizibile între Pământ şi Om. Ea este autoarea unor scurte poeme lirice şi a unor lucrări grandioase, precum „Recviem” (1935-1940), mărturie cutremurătoare a anilor negri stalinişti, pe când mergea în vizită la fiul ei, închis la Leningrad. Considerată drept „decadentă” şi exclusă, în 1946, din Uniunea Scriitorilor Sovietici, ea va fi reabilitată după moartea lui Stalin.  
 
În 1956, Anna Ahmatova a redevenit una din persoanele cele mai importante din lumea literată a Uniunii Sovietice. În 1964 i s-a decernat premiul internațional de poezie „Aetna-Taormina”, iar în 1965 i se decernează titlul de „doctor honoris causa” de către Universitatea Oxford din Regatul Unit. La vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică. Contemporană cu Serghei Esenin, Marina Țvetaeva, este urmașa lui Alexandr Pușkin și Mihail Lermontov. Ea este unul din traducătorii lui Mihai Eminescu în limba rusă.  
 
Conform „Jurnalului spiritual”, Anna Ahmatova face parte dintre cei mai de seamă 10 poeți ai secolului XX. Ea este „vocea durerii rusești”; iată ce spuneau contemporanii ei, începând cu Nina Berberova, când a cunoscut-o :  
 
*„Ahmatova purta o rochie albă, cu guler Maria Stuart, care era la modă. Era zveltă, frumoasă, brună, elegantă.”  
 
*„Se apropia de treizeci de ani și se afla pe culmile gloriei, datorită manierei sale noi de a scrie, profilului și farmecului ei”, spunea M. V. Tolmacev citat de Marinela Dorobanțu, în „ viață pentru poezie” – Anna Ahmatova, în „Romanoslavica”, XLIII, p. 216, 217.  
 
*„Fascinația pe care a exercitat-o asupra contemporanilor săi este vizibilă și prin iconografia vastă de care poeta a beneficiat în epoca respectivă, ca o mărturie a popularității sale. Puternica personalitate, inteligența și frumusețea sufletească răzbăteau pregnant în înfățișarea poetei.”  
 
* Pictorul Iuri Annencov consemna: ... „era o frumusețe timidă de o eleganță religioasă, cu un breton rar, care-i acoperea fruntea și cu o grație rară (...) Tristețea era expresia caracteristică a feței sale chiar și atunci când surâdea și această tristețe o făcea și mai frumoasă.”  
 
* Anna Ahmatova nu a avut o viață ușoară, dar la final, ea afirmă că a fost fericită. De ce fericită? Răspunsul îl dă N. Skatov, despre viața de sacrificiu al unei femei al cărei soț a fost arestat, al cărei fiu, trecut din temniță în lagăr și invers, despre o familie persecutată, care a trăit modest și care a murit în sărăcie cunoscând toate privațiunile vieții, (surghiunul, exilul), în afară de aceea a Patriei.  
 
* Și, cu toate acestea ea a fost fericită. Pentru că ea a fost poetă, iar Poezia i-a fost rațiunea de a fi.  
 
„N-am încetat să scriu versuri. Ele sunt pentru mine legătura mea cu timpul, cu viața nouă a poporului meu. Scriindu-le, am trăit ritmurile care răsunau în istoria eroică a țării mele. Sunt fericită că am trăit în acești ani și că am fost martora unor evenimente fără pereche.”(...) „Și dacă Poeziei i-a fost dat să înflorească în secolul al XX-lea chiar în țara mea, atunci îndrăznesc să spun că am fost martorul fericit al acestei înfloriri.” (Mandrîkina, despre Anna Andreeva Gorenko, în op. cit. 234)  
 
Cităm din poemele Annei Ahmatova:  
 
„Cântecul ultimei întâlniri”  
Stă pieptu-mi gata să  
 
se frângă,  
 
Fără putere, îngheţat,  
 
Mănuşă pentru mâna stângă  
 
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.  
 
Că sui un munte, îmi păruse,  
 
Şi treptele erau doar trei ...  
 
" Hai, mori cu mine ! " toamna-mi spune  
 
Ţinându-mi calea sub un tei.  
 
" Ursitele mi-au fost haine,  
 
Şi mă-nşelară zi de zi ... "  
 
Răspuns-am tristă : " Şi pe mine !  
 
Cu tine-odată voi muri "  
 
Aceasta-i ultima cântare.  
 
Priveam spre casa de cândva -  
 
Gălbuie şi nepăsătoare  
 
Lumina-n dormitor ardea.  
 
( traducere Madeleine Fortunescu)  
 
 
„Pe lună nouă, într-o seară...”  
Pe lună nouă, într-o seară,  
 
M-a părăsit iubitul. Şi...?  
 
"O, dansatoarea mea pe sfoară,  
 
Cam cât vei supravieţui?"  
 
Eu i-am răspuns că nu mă doare  
 
Şi că-i mai bine pentru noi,  
 
Dar să m-aline nu-s în stare  
 
Nici cele patru cape noi.  
 
Un gol adânc sub paşi se cască,  
 
Acelaşi gol în suflet simt...  
 
Mi-admir umbrela chinezească,  
 
Pantofii proaspăt daţi cu-argint.  
 
În sală - vechea veselie,  
 
Surâde gura mea oricui.  
 
Dar inima, ea ştie, ştie,  
 
Că-n loja cincea, nimeni nu-i...  
 
 
„Eşti singur azi şi-mpovărat de tine...”  
Ești singur azi și-mpovărat de tine  
 
De slavă şi de visuri despărţit,  
 
Dar ai rămas iubitul pentru mine,  
 
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.  
 
Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,  
 
Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat?  
 
Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare  
 
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.  
 
Invocă moartea inima-ţi nebună,  
 
Afurisind al soartei pas greoi,  
 
Şi vântul de apus mi-aduce-ntr-una  
 
Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi  
 
Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?  
 
Sub cerul pal, aici, în ţara mea,  
 
Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte,  
 
Tu nici măcar atât nu cuteza!  
 
Tristeţi sporind, trec zile fără veste...  
 
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?  
 
Iubirea mea atât de mare este,  
 
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.  
 
Un articol de Florica Patan  
 
Alba Iulia  
 
23 iunie 2019  
 
Referinţă Bibliografică:
ANNA AHMATOVA / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3114, Anul IX, 11 iulie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!